Ce este tulburarea de comunicare socială? De ce unii oameni înțeleg cuvintele, dar nu și regulile unei conversații

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Cele mai importante lucruri dintr-o conversație nu sunt întotdeauna rostite. Un zâmbet, o pauză, o privire sau o ironie pot schimba complet sensul unui mesaj.

Majoritatea oamenilor interpretează aceste semnale fără efort. Pentru alții însă, ele sunt dificil de descifrat, chiar dacă vorbesc fluent și au o inteligență normală.

În astfel de situații poate fi vorba despre tulburarea de comunicare socială (pragmatică), o tulburare de neurodezvoltare descrisă în clasificările medicale moderne.

Ce înseamnă în practică

Persoanele cu această tulburare cunosc cuvintele și regulile gramaticale, dar se descurcă greu când trebuie să folosească limbajul în funcție de context. Un copil poate vorbi mult fără să observe că persoana din fața lui și-a pierdut interesul, poate interpreta literal expresii figurative precum „plouă cu găleata”, fără să înțeleagă că ele nu descriu o situație reală. Poate întrerupe frecvent conversația fără să realizeze că face asta, sau poate avea dificultăți în a înțelege ce sugerează interlocutorul fără să spună explicit.

La adulți, aceleași dificultăți apar în ședințe, negocieri sau situații sociale în care regulile conversației sunt implicite. Mulți sunt percepuți de cei din jur drept nepoliticoși, lipsiți de tact sau reci, când, de fapt, nu interpretează corect semnalele sociale — pentru unele persoane, regulile nescrise ale unei conversații sunt greu de descifrat.

Nu e autism

Aceasta este cea mai frecventă confuzie legată de tulburarea de comunicare socială. Persoanele cu autism prezintă atât dificultăți de comunicare socială, cât și comportamente repetitive sau interese restrânse. În tulburarea de comunicare socială, aceste comportamente repetitive lipsesc, iar dificultățile sunt limitate în principal la folosirea limbajului în relațiile cu ceilalți. Tocmai această diferență permite stabilirea unui diagnostic corect.

Până în 2013, când DSM-5 a introdus tulburarea de comunicare socială ca diagnostic separat, multe persoane erau încadrate fie în tulburările de limbaj, fie în spectrul autismului, chiar dacă manifestările lor erau diferite. Recunoașterea ei ca entitate distinctă a permis intervenții mai precise și mai potrivite pentru fiecare persoană în parte.

De ce se numește „pragmatică”?

Denumirea provine din domeniul lingvisticii. Pragmatica studiază modul în care folosim limbajul în funcție de context, de interlocutor și de situația în care comunicăm.

Cu alte cuvinte, nu este suficient să cunoști sensul cuvintelor și regulile gramaticale, ci trebuie să știi și când, cum și cui îi spui anumite lucruri. Tocmai această abilitate este afectată în tulburarea de comunicare socială (pragmatică).

De ce apare și cum se pune diagnosticul

Cauzele nu sunt pe deplin cunoscute. Cercetările sugerează o componentă genetică și diferențe în dezvoltarea circuitelor cerebrale implicate în limbaj și cogniție socială. Tulburarea poate apărea împreună cu ADHD, dificultăți specifice de învățare sau alte tulburări de limbaj, fără ca una să o provoace pe cealaltă.

Diagnosticul este stabilit de un medic psihiatru sau de un medic cu experiență în tulburările de neurodezvoltare, pe baza evaluării clinice. În acest proces sunt implicați frecvent și psihologii clinicieni și logopezii, care contribuie la evaluarea abilităților de comunicare și la stabilirea planului de intervenție.

Evaluarea urmărește modul în care persoana comunică în situații reale și exclude alte explicații posibile, precum autismul, tulburările de auz sau dizabilitatea intelectuală.

Ce se poate face

Intervenția timpurie ajută semnificativ. Logopedia, exercițiile de conversație și programele care dezvoltă înțelegerea emoțiilor și a regulilor sociale s-au dovedit utile. Cu sprijin adecvat, multe persoane învață strategii eficiente care le permit să funcționeze bine în viața socială și profesională. Mulți adulți cu această tulburare au studii universitare și profesii complexe, chiar dacă anumite situații sociale rămân solicitante.

Dacă bănuiești că un copil se confruntă cu astfel de dificultăți, primul pas e o discuție cu medicul pediatru sau de familie, urmată de o evaluare realizată de un psiholog clinician și un logoped. Observă dacă problemele apar în conversațiile de zi cu zi, nu doar în pronunția cuvintelor, și evită etichete precum „obraznic”, „ciudat” sau „nepoliticos” — cel mai adesea, copilul nu face aceste lucruri intenționat.

Cum poți comunica mai ușor cu o persoană care are tulburare de comunicare socială:

Vorbește clar și direct. Evită exprimările foarte ambigue sau aluziile atunci când observi că nu sunt înțelese.

Nu interpreta imediat comportamentul ca lipsă de interes sau de politețe. Uneori, persoana poate întrerupe conversația, poate schimba brusc subiectul sau poate răspunde nepotrivit fără intenția de a fi nepoliticoasă.

Explică glumele, ironiile sau expresiile figurate dacă observi că au fost interpretate literal. Nu este nevoie să faci acest lucru de fiecare dată, dar poate evita multe neînțelegeri.

Oferă timp pentru răspuns. Uneori este nevoie de câteva secunde în plus pentru a interpreta ceea ce s-a spus și pentru a formula un răspuns.

Nu corecta sau critica permanent modul în care comunică. Feedbackul calm și concret este mult mai util decât observațiile repetate.

Ai răbdare și cere lămuriri dacă apare o neînțelegere. Multe situații se rezolvă simplu, printr-o explicație suplimentară.

Mit sau adevăr

❌ Persoanele cu această tulburare nu pot vorbi. Fals — cele mai multe vorbesc fluent, uneori chiar excesiv de mult.

❌ Este același lucru cu autismul. Fals — autismul include și comportamente repetitive sau interese restrânse, care lipsesc în această tulburare.

❌ Copiii vor depăși singuri aceste dificultăți. Fals — fără intervenție, problemele pot continua și la vârsta adultă.

❌ Inteligența este afectată. Fals — inteligența este, de regulă, normală.

Știați că?

Tulburarea de comunicare socială a fost introdusă ca diagnostic separat în DSM-5 abia în 2013. Înainte de această dată, multe persoane erau încadrate fie în tulburările de limbaj, fie în spectrul autismului, chiar dacă manifestările lor erau distincte față de ambele categorii.

Surse:

https://www.asha.org/practice-portal/clinical-topics/social-communication-disorder/

https://www.nidcd.nih.gov/health/statistics/quick-statistics-voice-speech-language

https://www.psychiatry.org/psychiatrists/practice/dsm

Vă mai recomandăm să citiți și:

Prima țară din Uniunea Europeană în care minorii nu mai au acces la rețelele de socializare

Atenție la aparatele de aer condiționat ieftine de pe social media! Ce au primit oamenii după ce au comandat?

Inteligența Artificială, oglinda societății: Ce a descoperit un studiu despre prejudecățile sociale?

Accesul copiilor la rețelele sociale ar putea fi restricționat în Uniunea Europeană