Robotii ne copiaza

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Laboratorul de sisteme
Inteligente (Laboratory of Intelligent Systems – LIS) din cadrul école Polytechnique Fédérale de Lausanne studiaza si creeaza nu niste roboti oarecare, ci roboti autonomi, care se pot descurca singuri. Proiectele elvetienilor se dezvolta pe trei ramuri: roboti zburatori, evolutie artificiala si sisteme sociale.

Prima ramura se refera la crearea de roboti care cantaresc intre 1,5 si 30 de grame si sunt capabili sa zboare printr-o camera fara inter­ventia omului. MC2 este unul dintre zburatori, cu greutatea de 10 grame, lungimea de 37 centimetri si anver­gura aripilor de 36 cm. Secretul autonomiei sale sunt aparatele de bord de dimensiuni extrem de mici. Are doua camere video si un giroscop care monitorizeaza rotatia robotelului in jurul propriei axe, iar aripa ii este foarte usoara, fiind creata dintr-o folie subtire de material plastic.

A doua ramura se refera la interactiunea si cooperarea dintre roboti. Aici, Dario Floreano, profesorul care conduce laboratorul, a studiat impreuna cu echipa lui modele comportamentale din coloniile de furnici. Asa s-a nascut Alice, un robotel cu dimensiuni infime, de 22x21x20 mm, pe care l-a replicat in cateva zeci de exemplare si l-a programat sa comunice, ba, mai mult, sa colaboreze cu semenii sai. Precum furnicile, daca roboteii Alice sunt setati sa deplaseze un obiect dintr-un loc in altul, ei se ajuta reciproc. In acelasi timp, micutii sunt programati fiecare pentru cate un rol, astfel incat, in cadrul coloniei, functioneaza diviziunea muncii.

In laboratorul de evolutie artificiala, alti roboti, pe nume s-bot si e-puck, participa la un „curs“ foarte important pentru ei: supravietuirea. Inarmati cu cate
19 senzori de infrarosii, pentru forta, viteza, umiditate, temperatura si lumina, cu o camera omnidirec­tio­nala si patru microfoane, acestia se orienteaza si comunica intre ei pentru a ajunge la o sursa de energie de unde sa se „hraneasca“. Pentru a-i aduce in situatii-limita, cerceta­torii au creat si un echipament care sa le fie „fatal“, in sensul de a le consuma energia mai rapid. Desi sunt burdusiti cu tehnologie, robotii au dimensiuni mici: diametru de 12 cm si inaltime de 15 cm. Scopul proiectului este acela de a utiliza experienta acumulata in urma studiului comportamental al anima­lelor care traiesc in colonii pentru a crea grupuri de roboti autonomi capabili sa rezolve impreuna misiuni de supravietuire.

Acestora le e usor sa se descurce cu micile lor senile pe o suprafata plana sau chiar pe una denivelata, dar ce se intampla atunci cand pe traseu apare o mica prapastie?
Tot furnicile i-au inspirat pe cercetatori: in asemenea situatie, acestea pot forma un lant viu pentru a depasi obstacolul. S-botii au fost inzestrati cu niste carlige cu care sa-si apuce „colegul“ din fata. Primul robot care detecteaza prapastia le transmite celorlalti informatia, astfel ca imediat se declanseaza opera­tiu­nea „Lantul“. Procedura ar fi extrem de utila pentru identificarea persoa­ne­lor ramase captive sub daramaturi, la cutremure. Cateodata, nu e de ajuns ca robotul sa invete tot ce trebuie sa stie despre lumea inconju­ratoare, cel putin nu prin linii de program. Asa a aparut ideea unui alt robot, pe nume Koala. Seamana cu o masinuta telecoman­data, dar reprezinta de fapt ochii si urechile unui notebook. Echipat cu micro­foane si camera video, Koala inregistreaza tot ce face si spune stapanul sau, analizand comporta­mentul acestuia. In mod cert, profesorul Dario Floreano nu se va opri aici cu experimentele. Dar suntem noi oare gata sa interac­tio­nam cu societatea robotilor?
Facts
Fotbalista Alice

Alice este un robot extrem de mic, dar care poate atinge viteza de 40 mm/s, pentru ca este propulsat – atentie! – de doua motorase de ceas Swatch. Micutul (sau micuta, daca ne luam dupa numele dat de cercetatori) e inzestrat(a) cu patru senzori de infrarosii de proximitate, un regulator de tensiune, un receptor pentru primirea comen­zilor si un comutator ON/OFF. Ulterior, cerce­ta­torii i-au mai pus in „carca“ o camera video cu rezolutia de 102 pixeli, senzori tactili si un panou cu celule solare. Consuma doar 12-16 MW din bateria reincarcabila NiMH. Alice poate detecta obstacolele de la distanta de 3 cm si le poate evita. Cu mult timp la indemana si cu pofta de distractie, oamenii de stiinta i-au invatat pe roboteii Alice chiar si sa joace fotbal, pe un teren cat o coala A4. Deasupra „stadionului“ improvizat troneaza o camera video care ajuta la identificarea robotilor din fiecare echipa, pentru mai buna lor coordonare. In cadrul acestui expe­riment, Alice a fost inzestrat cu niste lame metalice, pentru a putea suta.