Prima pagină Stiinta

La vanatoare de monstri

Georgiana Fefea | 08.28.2008 | ● Vizualizări: 707
La vanatoare de monstri     no tags + zoom
Galerie foto (1)

Misteriosul domeniu al criptozoologiei este populat cu tot felul de creaturi, de la unele mici si inofensive, pana la monstri fiorosi. Cu toate acestea, atentia oamenilor s-a indreptat exclusiv asupra acestora din urma, deoarece erau capabili, si sunt inca, intr-un secol XXI stiintific si tehnic, sa ne produca fiori pe sira spinarii.

Criptozoologia – granita dintre stiinta si fictiune

Multe dintre misterele trecutului au fost dezvaluite abia la inceputurile secolului XXI, cu ajutorul noilor tehnologii si instrumente, care numai in urma cu un secol, pareau sa apartina domeniului science-fiction-ului.
Monstrul din Loch Ness a fost recunoscut oficial ca fiind mort, iar cei care mai cred in existenta Chupacabrei sau a lui Big Foot reprezinta deja o minoritate, cu atat mai mult cu cat ultimul “Big Foot” aparut s-a dovedit a fi o farsa ieftina. Atat oameni din lumea intreaga, cat si cercetatori au manifestat un interes crescut pentru aceste animale misterioase. O fotografie sau un filmulet al unei creaturi necunoscute va face fara gres inconjurul lumii si va crea o serie de discutii si de controverse pe seama ei.

Pe langa “vedetele” criptozoologiei, cum ar fi primate uriase sau monstri din lacuri, mai sunt si soparle de mare, caracatite uriase, sarpele pasare si chiar dinozauri.
Pentru multi oameni, insa, aceste animale necunoscute nu sunt decat niste basme moderne. Cu toate acestea, exista un motiv pentru care stiinta le-a incadrat intr-un domeniu. Multe dintre descoperirile mai mult sau mai putin recente au fost facute datorita acestor povesti, care pana de curand, nu faceau parte decat din folclorul local.
In randul misterelor rezolvate se afla descoperirea gorilelor in 1847, a ursilor panda giganti in 1869, a girafei cu gat scurt, numita okapi, in 1901, a dragonului Komodo in 1912 sau a maimutei bonobo in 1929.
Alte specii au fost redescoperite sute de ani mai tarziu, cum este cazul pestelui Latimeria sau Coelacanthus Latimeria, despre care se credea ca a disparut in perioada cretacica, fiind regasit in anul 1938.
Noi intrari in cataloagele zoologice sunt anuntate aproape saptamanal in reviste de specialitate, dar deoarece acestea sunt in majoritate bacterii si insecte, si mai putin animale sangeroase sau monstri din adancuri, nu reusesc sa atraga sufiecient de mult atentia publicului larg.

Pe masura ce stiinta a dezvaluit adevarata natura a unor asa-numiti monstri, imaginatia populara a dat nastere unor alte creaturi in care se creada sau de care sa se teama.
In timp, locul Bestiei din Gevaudan a fost luat de monstrul din Loch Ness, care a fost devansat ca popularitate de Big Foot, mai ales de cand acesta din urma si-a reevaluat tehnicile de marketing si si-a reconsiderat strategia de branding, desigur, cu un mic ajutor… uman. Criptozoologia, stiinta care luase in grija sa aceste aparitii misterioase, incepea sa-si piarda din fani, insa secolul XXI vine cu proprii sai monstri.
Va propun o trecere in revista a unor monstri din vechime, a altora cu care practic am crescut, si a celor cu care abia facem cunostinta.

Bestia din Gevaudan

Monstrul, ramas in istorie sub numele de Bestia din Gevaudan, este un animal antropofag, care se afla la originea unei seri de atacuri asupra oamenilor, ce s-au intins pe o perioada destul de lunga, din 30 iunie 1764 pana in 19 iunie 1767. Aceste atacuri, dintre care aproximativ 124 au fost mortale, au avut loc in nordul provinciei Gevaudan din Franta, zona cunoscuta azi sub denumirea de Lozere. Prima victima, o femeie, declara in stare de soc ca un animal necunoscut, asemanator cu un lup, dar de dimensiuni mult mai mari, o atacase in timp ce isi pastea vitele in apropiere. Femeia scapase cu viata ca prin minune, datorita unui taur care reusise sa puna pe fuga infricosatoarea creatura. Din declaratiile ei, fiara care o atacase parea un fel de monstru cu un cap urias, urechi ca niste coarne, o coada de leu si gheare imense cam cat trei palme de om. Animalul scotea sunete ingrozitoare si se deplasa in salturi de cativa metri, fapt confirmat de urmele lasate la locul luptei.

Chiar daca la inceput, au existat printre sateni si sceptici care nu au vrut sa creada povestea acesteia, mai tarziu, valul de victime care avea sa vina, in mod special femei si copii, nu au mai lasat loc de indoiala. Devenise clar ca o bestie bantuia padurile din apropiere. Panica a cuprins in scurt timp toata zona, si ulterior, toata Franta.
Se parea ca este vorba nu de un singur animal, ci de mai multe, cu atat mai mult cu cat crimele inexplicabile aveau loc in acelasi timp, in locuri aflate la distante apreciabile unul de celalalt. Armele pareau sa nu aiba efect asupra monstrului, dupa spusele unor vanatori care trasesera asupra sa de la numai cativa pasi.
Frica fata de aceasta creatura sangeroasa crestea pe masura ce crestea si numarul victimelor, care ajungea chiar si pana la trei pe zi. Uciderea a doi copii l-a facut pe regele Ludovic al XV-lea sa nu mai poata intoarce capul de la aceasta problema grava cu care se confrunta tara. Acesta a organizat o expeditie de capturare a monstrului, punandu-i in fruntea ei pe cei mai buni vanatori. Desi un lup urias a fost capturat, impaiat si adus la curtea regala, atacurile s-au reluat dupa o scurta perioada.

Doi ani mai tarziu, la 19 iunie 1767, totul avea sa ia sfarsit la fel de misterios precum incepuse. Un vanator local, Jean Chastel, ucidea fiara intr-un mod care va da nastere la multe speculatii. In timpul unei noi partide de vanatoare, martorii oculari relateaza cum Chastel, abordand un calm neobisnuit intr-o astfel de situatie, s-a asezat la umbra unui copac, unde a inceput sa citeasca Biblia. Aproape imediat, fiara a aparut la numai cativa pasi de acesta fara a schita insa vreun semn de amenintare. Chastel si-ar fi terminat rugaciunea si abia apoi ar fi ridicat arma in care se aflau cateva gloante de argint pregatite anume pentru aceasta ocazie. Dupa doua focuri, totul parea sa se fi terminat.
La numai o saptamana de la vanarea primului animal, un alt lup urias, de data aceasta o femela, era ucisa de catre Jean Terisse, un vanator local. Se pare ca aceasta era perechea monstrului. Odata cu moartea celor doua fiare, niciun alt atac nu a mai fost semnalat.

Chupacabra

Termenul de “chupacabra” (chupar = a suge, cabra =capra) este unul de referinta in domeniul criptozoologiei si se refera la o fiinta misterioasa care ataca animalele, sugandu-le sangele.
Desi prezenta ei a fost semnalata de multe ori, o dovada concludenta a existentei acesteia nu a putut fi obtinuta niciodata. Originea legendei se afla in Puerto Rico, unde a fost vazut pentru prima data, insa intr-un timp foarte scurt, Chupacabra a devenit faimoasa in toata America de Sud, Mexic, si chiar in unele zone din sudul Statelor Unite. Legenda a luat nastere in 1992, in momentul in care ziarele din Puerto Rico au inceput sa publice articole despre imprejurarile misterioase in care mor din ce in ce mai multe animale. Pana atunci, mai fusesera raportate cazuri asemanatoare, iar misteriosul faptas fusese botezat initial “Vampirul din Moca”, deoarece acolo au fost semnalate primele vampirizari.

Descrierea populara a acestei entitati pomeneste despre o creatura mica, de maxim un metru inaltime, cu o piele zgrunturoasa, ochi mari si capul oval. Portretul este relativ vag si corespunde cu cel a unei fiinte din mitologia contemporana sud-americana, cunoscuta sub numele de “gris”. In alte descrieri, chupacabra are o figura canina si picioarele din spate mai lungi, asemanatoare cu cele ale cangurului. Structura corporala are trasaturi humanoide, cu diferenta ca prezinta o coama mare de spini dorsali. In cavitatea bucala are un soi de filament, cu ajutorul caruia suge sangele victimelor sale si, cateodata, organele interne.

Animalele moarte, despre care s-a presupus ca au fost atacate de Chupacabra, nu aveau sange in corp, iar singura rana era asemanatoare mai degraba cu o intepatura, spre deosebire de majoritatea pradatoarelor, care in mod normal, sfasie cadavrul. Desi animalele sunt inzestrate cu un simt ascutit al pericolului, nici unul nu parea sa fi simtit ca era vanat si nici nu prezentau semne de opunere sau de lupta. Cei care le pazeau au declarat ulterior ca nu au auzit nici un fel de zgomote, iar acestea nu au fost sesizate nici macar de cainii care pazeau turmele. Unii martori indirecti au povestit ulterior despre reactia stranie a cainilor de paza, care pareau cuprinsi de o frica care ii paraliza. Mai mult decat atat, atacatorul nu scotea sunetele obisnuite ale unui animal de prada care porneste la vantoare si se pare ca putea sari pe distante foarte mari.

Nici un studiu stiintific nu a putut dovedi lipsa totala de sange din corpul animalelor atacate. Parul care a putut fi recoltat de cateva ori din locul presupuselor atacuri, s-a dovedit, in urma analizei ADN ca provenea de la caini. Mai mult decat atat, in Puerto Rico, trei cercetatori au oferit o recompensa de 15 000 de dolari pentru orice dovada fizica culeasa de la locul atacului, care ar dovedi, in urma analizei ADN, ca este vorba despre o creatura necunoscuta inca stiintei. Niciodata nu s-a adus dovada dorita si nici recompensa nu a fost solicitata.



Big Foot

Big Foot, cunsocut si sub numele canadian de Sasquatch, este o forma hibrida intre om si maimuta, despre care se crede ca populeaza padurile din nordul Americii. Acesta este deseori descris ca avand o inaltime de pana la 2.74 metri, si ar fi asemanator unui hominid biped, complet acoperit de par. Descrieri ale unor aparitii asemanatoare au aparut si in alte colturi ale lumii, sub nume diferite, cum ar fi Yeti in Tibet si Nepal, Yeren sau Yowie in Australia si China, in timp ce legendele amerindienilor il amintesc drept Chiye-Tanka.
In domeniul destul de incapator si de primitor al criptozoologiei, Big Foot ocupa, cu siguranta, un loc de cinste, cu atat mai mult cu cat dovezile in privinta existentei sale au provocat extrem de multe dezbateri.

In decursul acestei luni, doua stiri de senzatie aveau sa faca inconjurul lumii: prima anunta descoperirea cadavrului lui Big Foot in localitatea Palo Alto din California, iar cea de-a doua, care i-a urmat la foarte putin timp, era o dezmintire a primei. Descoperirea misteriosului cadavru apartine unor tineri americani, Matthew Whitton si Rick Dyer, proprietarii unui magazin de suveniruri Bigfoot. Tocmai aceasta asociere i-a facut reticenti pe oamenii de stiinta in fata mult trambitatei descoperiri. De asemenea, nici fotografiile care ilustrau mai degraba o gorila, nu prezentau foarte multa incredere.
Primele mostre ADN prelevate au aratat ca ramasitele nu apartin unei primate necunoscute, fiind in proportie de 96% ADN uman si 4% ADN de opossum, marsupial originar din America de Nord. Intr-un final, totul s-a dovedit o farsa ieftina. Misteriosul cadavru nu era decat un costum de Halloween, in timp ce mostrele trimise de cei doi nu aveau nicio legatura cu vreo creatura necunoscuta.

 

Monstrul din Montauk

Denumirea se refera la o creatura neidentificata, al carei cadavru a fost gasit pe o plaja din apropierea localitatii Montauk, New York, in luna iulie a acestui an. Identitatea creaturii si zvonurile care s-au creat in jurul acesteia, au devenit subiectul unor controverse si speculatii, ramase nerezolvate pana in prezent. Misterul a fost adancit si mai mult dupa disparitia cadavrului animalului necunoscut. In lipsa unor dovezi fizice si a unor studii asupra cadavrului, tot ceea ce se poate spune in prezent despre monstrul din Montauk reprezinta doar pure speculatii. Dupa gasirea cadavrului, multi oameni de stiinta au refuzat sa creada ca exemplarul ar trebui incadrat la criptozoologie. Unii sunt de parere ca este vorba despre un raton, o broasca testoasa, un pit bull mutilat fizic sau pur si simplu un experiment genetic esuat.


Citeste si alte articole pe aceasta tema:

Monstrul din Montauk declanseaza un val de isterie mass-media

Bigfoot s-a dovedit a fi un costum de Halloween

Omul Zapezilor exista in realitate

Monstrul din Gevaudan