Prima pagină Stiinta

Carul cel mai Mic

Catalin Beldea 10.10.2008 | ● Vizualizări: 3690
Carul cel mai Mic     stele, Pleiade, Carul Mic, Carul Mare, astronomie, galaxie + zoom
Galerie foto (2)

Iar a venit toamna. Ploua mai mult, strazile sunt pline de masini, strugurii s-au copt. E mai frig, diminetile sunt pacloase, iar serile-s poluate la foc mic de esapamentele intoarse din concediu. Constelatiile de vara se sting una cate una in amurg, lasand locul celor de iarna. In octombrie va propun sa ramaneti afara pana dupa miezul noptii, pentru a vedea Carul cel mai Mic, Closca cu Pui, cele Sapte Surori si Subaru, cum ii spun japonezii celei mai cunoscute aglomerari de stele vizibile cu ochiul liber: Pleiadele.

Pe cer, sunt cele mai frumoase lumini asezate una langa alta. In mitologia greaca, stelele care formeaza Pleiadele erau sapte surori, fiicele nimfei Pleione si ale lui Atlas, titanul fortat sa duca cerul pe umeri. Surori ale Hyadelor, Pleiadele erau nimfe ale lui Artemis, geamana lui Apollo si zeita padurilor, a virginitatii si fertilitatii. Exista multe legende despre Pleiade, dar una dintre ele a fost „confirmata“ de imagini relativ recente. Se spune ca Merope, cea mai mica dintre surori, straluceste mai putin din cauza unui val al rusinii aruncat asupra-i pentru ca s-a iubit cu un pamantean. Valul s-a dovedit a fi real, aparand pe pelicula si pe expunerile lungi ale tuturor astrofotografilor: in jurul stelei Merope se afla o nebuloasa difuza. Pleiadele formeaza cel mai cunoscut roi deschis de stele, fiind mentionate de marele Homer in ale sale Iliada si Odiseea. Cele sapte surori se regasesc in toate culturile antice, de la mayasi la tibetani, de la arabi la azteci si la aborigenii australieni, de la crestini (Pleiadele sunt pomenite de cateva ori si in Biblie) la hindusi. Dar cel care le-a facut cu adevarat celebre este astronomul Charles Messier, inscriindu-le in 1771 in celebrul sau catalog de obiecte ceresti, la numarul 45. Iata de ce, pentru toti astronomii care le-au studiat de atunci incoace, ele au devenit M45.

M45

Situat la peste 440 de ani-lumina de Pamant, roiul M45 numara peste 1.000 de stele, cintarind in total 800-850 de mase solare. Multe dintre ele se rotesc in jurul propriei axe cu viteze ametitoare, fapt ce le face sa semene mai degraba cu niste mingi de rugby, decat cu niste sfere. Un exemplu de stea cu viteza de rotatie foarte mare este Pleione (vezi harta): 300 km/s. Pleiadele sunt o aglomerare de stele relativ tinere, cele vizibile cu ochiul liber, 8-9 la numar (in conditii de vizibilitate excelenta, chiar 14), fiind foarte fierbinti si stralucind in nuante de albastru. 25 de procente din populatia de stele a M45 sunt insa numai pe jumatate stele, asa-numitele pitice maro, ceva mai mari decat Jupiter, dar incapabile de fuziune nucleara pentru a deveni stele precum Soarele nostru.

Cand si cum sa admiram Pleiadele

Formate acum mai bine de 100 de milioane de ani, Pleiadele vor mai dainui inca 250 de milioane, pina cand, din cauza interactiunilor fortelor de gravitatie, se vor dispersa. Legenda care spune ca Orion le urmareste, fara sorti de izbanda, pe cer de cand Zeus le-a asezat acolo unde se afla si astazi va fi pana la urma contrazisa. Peste milioane de ani, Pleiadele nu se vor mai regasi deasupra constelatiei Orion, ci la „picioarele“ celui care le vaneaza „de cand e lumea“. Dar unde se afla acum Pleiadele? De cum se lasa intunericul, adica dupa ora 20.00, daca va veti uita spre est, veti observa un fel de Car Mic in miniatura. Sunt Pleiadele. Multa lume le confunda cu Carul Mic, uitand ca acesta din urma nu dispare de pe cer niciodata, neavand rasarit si apus, asa cum au acest roi de stele. Pleiadele pot fi admirate toata noaptea pe cerul de sud, putand fi vazute si din centrul Bucurestiului. Cred ca e singurul obiect stelar, dintre cele cunoscute, ramas observabil cu ochiul liber din marile aglomerari urbane. In mod normal, din cauza poluarii luminoase, majoritatea stelelor palesc, facand astronomia vizuala aproape imposibila in orase. Pleiadele sunt tinte excelente pentru a va testa acuitatea vizuala. Se zice ca tibetanii reusesc sa vada sapte din cele noua stele vizibile. Din Bucuresti, se vad in mod normal cinci, dar daca aveti o vedere mult peste medie, veti zari sase. Pentru a le admira splendoarea, va sugerez sa urcati undeva la munte si sa va luati un binoclu bun cu voi. Nu va trebuie telescop sau alt instrument care sa apropie foarte mult, intrucat suprafata pe care o acopera Pleiadele masoara circa doua grade in diametru, cat patru Luni pline. Va indrum spre un cer negru, plin de stele, de la munte, intrucat cele Sapte Surori sunt invaluite intr-un nor de praf interstelar albastrui, pe care, in zilele cu atmosfera limpede, il puteti vedea printr-un simplu binoclu.



Cum sa fotografiem stelele

Japonezii au indragit intr-atata acest roi stelar, incat au facut o masina (Subaru) si au construit un celebru telescop care-i poarta numele – Subaru Telescope. Si cum sa nu indrageasca niponii Pleiadele, cind au cele mai bune instrumente fotografice pentru a le surprinde splendoarea? Asadar, folosind aparate foto japoneze si teleobiective tot din Tara Soarelui-Rasare, puteti obtine o imagine a Pleiadelor asemanatoare celei reproduse la inceputul articolului nostru, cu amendamentul ca va trebuie ceva experienta si rabdare. Pentru inceput, va sugerez sa folositi un aparat foto DSLR asezat pe un trepied, cu un obiectiv pus la 50 mm. Indreptati obiectivul spre Pleiade dupa ora 23.00 si expuneti cel putin 10 imagini. Daca aveti o montura ecuatoriala, puteti face cele 10-15 expuneri la peste 1 minut fiecare. Daca aveti un trepied simplu, expuneti vreme de 30 de secunde si trageti mai mult de 20 de cadre. Cautati un program de suprapunere a imaginilor si prelucrati-le suprapunand cadrele obtinute. Inca un lucru: folositi ISO 800 sau, daca aveti un aparat foto profesional de generatie 2008, mergeti chiar la ISO 1600. In caz ca rezultatul va place, trimiteti-l pe adresa noastra de e-mail. Daca imaginea ne place si noua, o vom publica. Iar daca voi uita sa scriu in numarul din luna viitoare, e bine sa stiti inca de pe acum ca, in seara de 13 noiembrie, Luna va trece fix peste stelele din Pleiade, dand nastere inca unei ocultatii de neratat.

Ai mers vreodata cu viteza sunetului?

Nu numai ca da, dar cand dormi, calatoresti cu viteze ce o depasesc pe cea a sunetului. Cu mult! Cum se intampla una ca asta? Ei bine, nu uita ca te afli pe o planeta care are imprimate mai multe tipuri de miscare. Prima este miscarea de rotatie in jurul axei. Viteza cu care ne invartim este de-a dreptul ametitoare: peste 1.600 km/h, mult peste viteza sunetului. A doua miscare cu care este inzestrat Pamantul
e viteza de revolutie in jurul Soarelui. Aici, aceasta devine de-a dreptul fabuloasa. Daca ne-am construi o cabina si am considera-o pupitrul de comanda al Terrei, viteza de la bord s-ar cifra undeva la 100.000-110.000 km/h. A treia miscare este cea de revolutie a sistemului solar, din care facem si noi parte, in jurul centrului galaxiei. Viteza ei este si mai mare: circa 800.000 km/h. Bine, veti zice, dar ne miscam si odata cu galaxia noastra! E adevarat. Ne indreptam vertiginos spre o zona din constelatia Hydra, cu aproximativ 2 milioane km/h. Asta inseamna ca parcurgem distanta Pamant-Marte intr-o singura zi! Ma gandesc cat combustibil consuma galaxia noastra in drumul ei spre Hydra si cine va mai conduce masinaria cand or intra toti soferii din galaxie in greva?

Care este cel mai inalt loc de pe Terra?

Nu te grabi sa spui Everest! Everestul este cel mai inalt virf in raport cu nivelul marii. Dar daca baza o consideram a fi centrul Pamantului, cel mai inalt loc de pe Terra sau mai corect spus cel mai indepartat punct de centrul planetei noastre e altul. Datorita turtirii acesteia, punctele de pe Ecuator se afla mai departe de centrul Pamantului decat restul. In aceasta logica, cel mai indepartat punct de inima Terrei este varful Chimborazo din Ecuador, 6.384 m inaltime.

Sky Facts

»In august, imediat dupa eclipsa totala de Soare, o eclipsa partiala de Luna a putut fi admirata si fotografiata de pe jumatate din suprafata Pamantului. Selena a intrat in umbra Terrei in seara de 16 august in proportie de peste 80%, suficient pentru a produce un spectacol la care au asistat, fara sa plateasca bilet, milioane de oameni. Cand vine vorba de eclipse, asa e ea, Natura, generoasa! Iata si imaginea surprinsa de semnatarul paginilor de fata din balconul unui hotel in care isi tragea sufletul dupa aventura siberiana...

»Seara ramane a lui Jupiter toata luna octombrie. Dupa lasarea intunericului, gigantul de gaz straluceste din directia sud. Pe cerul de vest, dar foarte jos, greu de observat din oras, sta, seara de seara, Venus. Trebuie sa iesiti in camp deschis pentru a-l putea admira. Nu asteptati sa se intunece, pentru ca-l veti observa cel mai bine in crepuscul, imediat dupa apusul Soarelui.

»Daca sunteti matinali, iar racoarea diminetilor de octombrie nu va sperie, aruncati o privire spre est in zorii zilei de 21, la ora 7 dimineata. Veti observa doua stelute care nu scanteiaza. Cea de jos este Mercur, iar cea de deasupra, Saturn. Pentru a-l detecta pe Mercur trebuie sa iesiti in camp deschis, iar pentru a admira inelele lui Saturn, aveti nevoie de un telescop destul de puternic, intrucat pe zi ce trece acestea devin tot mai greu de zarit. De ce? Pentru ca Pamantul urmeaza sa intre in planul lor, unghiul astfel rezultat facandu-le invizibile.

 

Foto: NASA

Cer senin,
Catalin Beldea