Ce ne-a dezvaluit pana acum Google Earth?

22 06. 2009, 06:00

O noua jungla

In 2005, in vreme ce cautau zone potrivite pentru desfasurarea unor programe de protectie, o echipa de cercetatori, condusa de specialisti de la Gradina Regala Botanica Kew, din Londra, a dat peste o jungla necunoscuta pana atunci oamenilor de stiinta. In Africa, o pata verde, in nordul Mozambicului, semnala existenta unei paduri tropicale. La sfarsitul anului trecut, un grup de cercetatori din Marea Britanie, Mozambic, Malawi, Tanzania, Elvetia si Belgia a pornit intr-o expeditie catre Mount Mabu – asa a fost numita regiunea – descoperind acolo o flora si o fauna extraordinare: specii rare de animale si plante, dar si specii necunoscute inca. Au fost descrise deja trei specii noi de fluturi si o specie de sarpe veninos. Si acesta e abia inceputul descoperirilor…

Arheologie in propria ograda

Privind imaginea luata de Google Earth a cartierului sau din orasul italian Parma, Luca Mori – programator de meserie – a observat, in propria sa curte, o ciudata formatiune ovala alaturi de care se insirau alte formatiuni, dreptunghiulare,  de culoare mai inchisa. Ce sa fi fost asta? Chemati la fata locului, specialistii Muzeului National Arheologic din Parma au descoperit si dezgropat ruinele unei locuinte stravechi – probabil o vila romana antica, a carei varsta este estimata la cca. 2000 de ani.

Reciful de neatins

In 2007, un biolog numit Chris Simpson, specialist in studiul coralilor si care lucra la Departamentul pentru Mediu si Conservare din Australia de Vest, a descoperit o formatiune coraligena situata in apropierea coastei vestice a continentului. Parea sa fie unul dintre acele recife care se dezvolta imediat langa tarm si care se intalnesc pe  coastele aride, acolo unde nu exista cursuri de apa dulce care sa se verse in ocean. Dar, desi atat de aproape de mal, reciful era inaccesibil din pricina apelor pline de crocodili si probabil n-ar fi fost gasit niciodata fara ajutorul imaginilor din satelit.

Cicatricele Terrei

Craterele datorate impactului unor meteoriti cu suprafata Pamantului sunt rare; o baza de date specializata – Earth Impact Database – inventariaza numai 176 de asemenea “cicatrice”. Astfel incat descoperirea unui noi formatiuni de acest tip nu poate decat sa-l incante pe un specialist. Norocosul a fost geologul australian Arthur Hickman care, in 2007, in timp ce “colinda” Pamantul, cu ajutorul Google Earth, prin regiunea Pilbara din vestul Australiei, a descoperit un nou crater care, dupa toate probabilitatile, a fost produs de un impact meteoritic. Craterul Hickman urmeaza sa mai fie cercetat inainte de a fi inclus in baza de date sus-mentionata dar, daca trece testul, va fi al 30-lea crater de acest gen descoperit in Australia si al 177-lea din lume.

Vacile magnetice

In 2008, un grup de cercetatori germani si cehi a publicat o lucrare in care aratau ca vacile aflate pe camp (ca si cerbii, de altfel), isi orienteaza corpurile pe directia nord-sud; descoperirea contravine credintei populare vechi de secole, care afirma ca vitele se aseaza “dupa vreme”, in functie de directia din care bate vantul sau de pozitia Soarelui. Studiind cirezi din toata lumea si beneficiind de ajutorul hartilor realizate prin programul Google Earth, oamenii de stiinta au constatat ca animalele se pozitioneaza, indiferent de vreme, in functie de asezarea polilor magnetici ai Pamantului. Cercetari efectuate ulterior de aceiasi specialisti au aratat ca exista si o influenta datorata liniilor de inalta tensiune – vacile se aliniaza si in functie de traseul acestor linii, probabil datorita efectului magnetic al curentului electric.

Vanatoarea de fosile

Eroii acestei aventuri paleontologice au fost cercetatorii de la Universitatea din Michigan, SUA, in frunte cu profesorul Philip Gingerich, specialist in studiul balenelor fosile. In 2008,  a ajuns la el o fosila de balena, cu varsta de 40 de milioane de ani, recuperata dintr-o bucata de calcar dintr-un depozit italian de piatra, unde piatra calcaroasa era taiata in placi si slefuita, pentru a fi folosita la fabricarea unor mobile elegante. Calcarul provenea de la o cariera din Egipt, dar de la care anume – profesorul Philip Gingerich n-a reusit sa afle. Si atunci, a folosit Google Earth ca sa localizeze aflorimentele de calcar egiptene si drumurile din apropierea lor, deducand astfel unde ar fi putut fi cariera. Ajunsi la fata locului, el si colegii sai, desi nu au mai descoperit alte fosile de balene, au gasit o multime de alte vestigii interesante – fosile de lilieci, sobolani si alte mamifere mici, cu varsta de 20 milioane de ani, care ar putea arunca o lumina noua asupra evolutiei mamiferelor din Africa.

Asta-i cumva Atlantida?

Dupa lansarea, in februarie, a versiunii Google Earth 5.0, a devenit posibil sa ne plimbam – la modul virtual – nu numai pe uscat, ci si prin ocean, datorita aplicatiei Ocean Layer. La putin timp dupa lansare, au inceput sa circule zvonuri privind descoperirea vestigiilor orasului scufundat Atlantida,  langa coasta vestica a Africii. Era doar un zvon – se stie ca presa e avida de stiri privind misterele acestei lumi -, iar imaginile s-au dovedit a fi (dupa cum au explicat doi savanti americani) cele ale unor urme lasate de activitatea de cercetare a fundului marii cu ajutorul sonarului (un instrument care functioneaza pe baza ultrasunetelor). De altfel, Google a negat oficial ca urmele descoperite ar avea vreo legatura cu Atlantida. Totusi, impatimitii misterelor antice nu-si pierd speranta …

Pescuitul in urma cu un mileniu

Mai intai a fost zarita dintr-un avion si i-a intrigat pe oamenii de stiinta: o structura in forma de V, prea clara si prea simetrica pentru a fi altceva decat un artefact uman. Ce sa fi fost? Folosind Google Earth, arheologii de la Colegiul Pembrokeshire din Tara Galilor, Marea Britanie, au examinat ciudata alcatuire, dupa care s-au dus sa detalieze cercetarile la fata locului. Formatiunea a fost identificata ca fiind o ingenioasa si eficienta capcana pentru pesti, construita intr-un estuar, in urma cu aprximativ un mileniu. Avea cca 1 metru largime, 30 cm inaltime si o lungime de vreo 250 m. Cercetatorii cred ca era folosita de pescari pentru a “mana” pestii inauntru, unde ramanau prinsi cand mareea se retragea, fiind apoi adunati cu plasele. Pacat ca, din pricina ca astazi nivelul apei este mai mare decat in urma cu 1000 de ani, capcana nu mai poate fi folosita.

Prevederea dezastrelor

In luna aprilie a acestui an, mai multi experti de la Universitatea din Portsmouth, Marea Britanie, au descoperit pe insula Dominica, din Marea Caraibelor, un potential pericol: un vulcan numit – foarte potrivit – Varful Diavolului sta sa cada! Mai exact, o bucata mare din el e gata sa se desprinda si sa se prabuseasca, lucru care ar provoca un tsunami ce ar pune in pericol turistii si locuitorii din apropiatul arhipelag Guadelupa. Oamenii de stiinta au planificat o expeditie de cercetare in vara lui 2010, sperand sa inteleaga mai bine implicatiile problemei, sa evalueze mai precis pericolul si sa stabileasca masuri de reducere a riscului pentru oamenii din zona.

CITESTE SI: