Animalele noastre de companie trăiesc astăzi mult mai mult, însă odată cu înaintarea în vârstă cresc și riscurile de declin cognitiv, similar demenței umane. Cum să recunoști demența la câini?
La câini, această afecțiune poartă numele de sindrom de disfuncție cognitivă (CDS) și este o boală subtilă, progresivă, care poate evolua lent, trecând neobservată chiar și de către cei mai atenți stăpâni.
Cum să recunoști demența la câini? La fel ca în cazul bolii Alzheimer la oameni, câinii cu CDS pot dezvolta probleme de învățare, memorie și funcții executive. Semnele neurologice sunt „foarte nespecifice” și pot include dezorientare, schimbări în interacțiunile sociale, murdărirea locuinței, anxietate sau tulburări ale ciclului somn-veghe. Un câine poate uita unde se află bolul cu apă, poate evita oamenii sau, dimpotrivă, deveni excesiv de dependent, poate lătra fără motiv aparent ori se poate plimba agitat noaptea.
Iată simptomele care ar putea trăda declinul cognitiv al patrupedului de lângă tine: dezorientare în medii familiare, modificări ale interacțiunilor, alterarea ciclului somn–veghe, murdărirea locuinței și schimbări ale nivelului de activitate, uneori fiind adăugate agresivitatea și anxietatea. Detectarea timpurie este esențială, deoarece declinul cognitiv se poate accentua în doar câteva luni.
Deși nu există un tratament curativ pentru „demența canină”, sunt testate intervenții care pot îmbunătăți calitatea și durata vieții câinilor seniori. „Din păcate, atunci când semnele clinice și comportamentale devin severe, este prea târziu: manifestările grave sunt strict legate de o neurodegenerare severă, progresivă și ireversibilă. Această situație duce la iritarea și frustrarea stăpânilor, afectând relația cu animalul și starea de bine a acestuia”, au scris cercetătorii într-o analiză publicată anul acesta în revista Veterinary Sciences.
Măsurile recomandate includ limitarea accesului în zone periculoase, cum ar fi scările; plimbări mai frecvente; sau administrarea unor substanțe precum melatonina. În SUA, selegilina este adesea prescrisă, fiind singurul medicament aprobat de FDA pentru CDS, deși eficiența sa este discutabilă și, la oameni, s-a dovedit ineficientă împotriva demenței, notează ScienceAlert.
În lipsa unor tratamente eficiente, cercetătorii de la Universitatea din Adelaide (Australia) analizează dacă exercițiile de antrenament cognitiv îi pot ajuta pe câinii vârstnici. „Unele studii sugerează că până la 60% dintre câinii seniori, în special cei cu vârste de peste 11 ani, sunt afectați de demență. Adesea, stăpânii cred că animalul doar încetinește, însă rătăcirea prin casă, schimbarea comportamentului social sau privirea pierdută pot fi semne clare”, a declarat medicul veterinar Tracey Taylor în 2024.
Diagnosticarea rămâne dificilă, neexistând un test standardizat sau biomarkeri siguri, iar confirmarea definitivă este posibilă doar prin analizarea creierului după moarte. Interesant este că acești creieri prezintă aceleași acumulări de proteine și plăci de amiloid ca în boala Alzheimer umană, ceea ce face din câini un model valoros pentru studierea demenței.
Cercetările asupra demenței canine le pot aduce beneficii atât animalelor noastre, cât și medicinei umane.
Cum poți să-ți dai seama dacă persoana cu care vorbești te ascultă cu adevărat?
De ce creierul preferă să țină minte gândurile și experiențele negative?
Cât de monogami sunt oamenii față de alte mamifere? Se pare că undeva între castori și suricate