Prima pagină Stiinta

Urinoterapia - controversata medicina a extremelor

Cecilia Stroe | 07.14.2009 | ● Vizualizări: 7737
Urinoterapia - controversata medicina a extremelor     urinoterapie, medicina, tratament, uree, rinichi, urina, tratamente alternative, panaceu universal + zoom
Galerie foto (7)

Scepticii spun ca daca terapiile alternative ar functiona cu adevarat nu ar mai fi numite “alternative”, ci pur si simplu “medicina”. Si totusi, cred unii, absenta unei dovezi nu certifica faptul ca o astfel de dovada nu exista. Doar pentru ca niste cercetatori n-au obtinut un rezultat pozitiv intr-un studiu nu inseamna ca un astfel de rezultat nu exista.

Picaturile aurii ale vietii

Recent, un redactor de la Associated Press a descris in detaliu felul in care guvernul american a cheltuit 2.5 mld dolari pe parcursul a zece ani pentru a testa mai multe remedii alternative si a ajunge la concluzia ca niciunul nu functioneaza: ca echinaceea pentru raceala, ginko biloba pentru memorie, glucozamina si chondroitinul pentru artrita, cartilajul de rechin pentru cancer (si alte cateva) nu sunt cu nimic mai bune decat pilulele placebo utilizate in studiile Centrului National pentru Medicina Alternativa si Complementara din Statele Unite. Cu o singura exceptie: cercetatorii americani au admis totusi ca radacina de ghimbir in capsule ar putea indeparta greata provocata de chemioterapie.

Cand vine vorba de terapii alternative unii ar putea spune ca le-au auzit pe toate. Dar dintre toate, niciuna nu suscita mai multa patima si controverse decat urinoterapia (neinclusa bineinteles in testele guvernului american), considerata insa de sustinatorii ei drept “cea mai eficienta, cea mai studiata si cea mai confirmata dintre toate terapiile naturale descoperite vreodata”.



In acest sens, numeroasele si variatele studii de caz descrise de John Armstrong in cartea The Water of Life sunt cu siguranta impresionante. Totusi, cartea a fost publicata in urma cu 50 de ani, Armstrong nu avea nicio calificare academica, si in lipsa unei sustineri din partea altor terapeuti, nu prea existau motive care sa-i determine pe pacienti sa incerce aceasta metoda. (Ce-i drept, nu este ca si cum cineva ar incerca sa te convinga de proprietatile miraculoase ale musetelului). Totusi, pe cat se pare, la nivel international situatia s-ar fi schimbat insa semnificativ in ultimii ani, dupa publicarea cartilor The Miracle of Urine Therapy a medicului Beatrice Bartnett si Your Own Perfect Medicine de Martha Christy.

Un secret bine pazit

In opinia Marthei Christy, unul dintre cele mai uimitoare lucruri legate de urinoterapie este faptul ca intreaga comunitate medicala este la curent cu eficacitatea ei de zeci de ani incoace, si totusi putini vorbesc deschis despre acest subiect. De ce? Probabil pentru ca este un subiect din cale-afara de delicat. Sau poate, crede ea, nu a existat niciodata vreo rasplata monetara pentru a spune tuturor ceea ce oamenii de stiinta stiu deja.

Si totusi, Martha Christy s-a vindecat singura de o serie de maladii debilitante, printre care boala lui Crohn (inflamare intestinala), sindromul de oboseala cronica, dereglare tiroidiana, infectie severa la rinichi, alergii la alimente si substante chimice, si endometrioza.

Anterior, tratamentele conventionale cu medicamente si sase operatii nu numai ca nu avusesera efectul scontat, dar crede ea, cel mai probabil ii inrautatisera si mai tare starea de sanatate. Terapiile naturiste au functionat o perioada, dar dupa ce o sarcina cu probleme i-a distrus organismul, niciun remediu incercat n-a mai avut vreun efect. Precum cei 15.000 de dolari cheltuiti intr-o clinica din Mexic pentru tratamentul unor tumore pelviene.

Dupa cum povesteste, toate problemele de sanatate i-au disparut insa ca prin farmec la scurta vreme dupa ce, din disperare, a hotarat sa incerce terapia cu urina.

Ulterior, Christy a angajat o firma specializata in research pentru a identifica toate articolele publicate pe tema urinei si a produselor derivate din ea. Ce-a descoperit? Nu doar sute, ci mii de lucrari stiintifice, un “munte” de studii cu privire la utilizarea urinei in medicina si terapii alternative. In mod clar, este convinsa acum ea, exista mai multe articole publicate despre uree, ingredientul principal al urinei, decat despre oricare alta substanta organica (Christy dedica o buna parte din cartea ei explicarii dovezilor medicale si stiintifice, furnizand de asemenea si o bogata bibliografie).

Deseu toxic sau panaceu universal?

Pe intreg parcursul secolului XX, o sumedenie de medici si de cercetatori au demonstrat atat in laborator, cat si in cadrul testelor clinice, ca urina umana este o sursa enorma de nutrienti vitali, vitamine, hormoni, enzime si anticorpi, fundamentali pentru sanatate, ce nu pot fi duplicati sau derivati din alta parte. De-a lungul timpului, urina a fost utilizata pentru a trata infectiile, ranile, alergiile, bolile autoimune, diabetul, astmul, infertilitatea, dar si bolile inimii si cancerul – si totusi suntem invatati in continuare ca nu este decat un deseu toxic. In opinia sustinatorilor urinoterapiei, discrepanta dintre adevarul medical si informatia publica este strigatoare la cer.

Asadar, Christy a aflat ca, departe de a fi un subprodus, un deseu toxic, urina este in realitate un derivat pur al sangelui produs de rinichi, care contine o incredibila gama de nutrienti importanti. In cartea ei, povesteste despre raportul unui doctor in care a citit ca “urina actioneaza ca un vaccin natural sigur, ireprosabil si s-a dovedit capabila sa vindece o gama vasta de boli inclusiv hepatitele, tusea, astmul, febra fanului, urticariile, migrenele, disfunctiile intestinale, etc.” (J. Plesch, M.D., The Medical Press, 1947); despre un altul al unui oncolog, care scria ca “o pacienta cu cancer ovarian intratabil a fost tratata cu un derivat din urina umana si este acum complet sanatoasa si se bucura de viata”. (Dr. M. Soeda, University of Tokyo, 1968); cel al imunologului care, dupa indelungate cercetari clinice si de laborator a afirmat: “S-a constatat rapid ca urina nediluata administrata oral a fost eficienta din punct de vedere terapeutic, Terapia Imuna fiind initiata cand a devenit evident ca alergia devenise de necontrolat” (Dr. C.W. Wilson, 1983, Law Hospital, Scotia).

Sau ce spuneti despre cercetatorii de la Harvard care au declarat ca “anticorpi activi de holera, febra tifoida, difterie, pneumonie, poliomielita, leptospira si salmonella au fost descoperiti in urina neconcentrata a indivizilor infectati” (Lerner, Remington & Finland, Harvard Medical School, 1962)? Dar despre cercetatorul scandinav care in 1951 a demonstrat ca urina umana poate vindeca complet tuberculoza?

Ca sa nu mai vorbim de cercetarile legate de tratamentul ranilor si arsurilor cu uree (componentul solid de baza al urinei). "In America, ureea a fost utilizata in tratamentul diferitelor rani infectate si s-a dovedit a fi extrem de eficienta… chiar si cele mai adanci rani pot fi tratate cu succes… tratamentul cu uree a dat rezultate acolo unde alte tratamente au esuat", se scrie doar intr-unul dintre numeroasele studii pe aceasta tema (Dr. L. Muldavis, 1938, Royal Free Hospital, Londra). Cu proprietati atat anti-virale, cat si anti-bacteriene, aceasta pare a genera beneficii terapeutice instantanee in orice circumstanta, de la tratarea eczemelor “incurabile” la muscaturile de animale veninoase si pana la membre rupte.

Toate sunt descoperiri publicate in jurnalele medicale. Dar cati au auzit despre ele?

Materia foarte versatila

In 1975, unul dintre fondatorii Miles Laboratories, Dr. A.H. Free, si-a publicat cartea denumita Urinalysis in revista Clinical Laboratory Practice, in care remarca nu numai ca urina este un compus steril (mai pura decat apa distilata), ci si ca “este de-acum un lucru recunoscut ca urina contine mii de compusi si pe masura ce noi si tot mai sensibile instrumente de analiza apar, este foarte sigur ca vor fi recunoscuti alti noi constituenti ai urinei.” Potrivit comentariilor doctorului Free, ingredientele de mai jos sunt doar cativa dintre nutrientii critici existenti in urina (in miligrame pe zi):

Alanina—38; arginina—32; acid ascorbic—30; alantoina—12; aminoacizi—2.1 g/day; bicarbonat—140; biotina—35; calciu—23; creatinina—1.4; cistina—20; dopamina—0.40; epinefrina—0.01; acid folic—4; glucoza—100; acid glutamic—308; glicina—455; inositol—14; iod—0.25; otel—0.5; lisina—56; magneziu—100; mangan—0.5; metionina—10; nitrogen—15 g/zi; ornitina—10; acid pantotenic—3; fenilalanina—21; fosfor—9; potasiu—2.5; proteine, total—5; riboflavina—0.9; triptofan—28; tirosina—50; uree—24.5; vitamina B6—100; vitamina B12—0.03; zinc—1.4

In 1982, cercetatorii de la Universitatea Berkeley din California anuntau si ei descoperirea faptului ca “acidul uric distruge radicalii liberi daunatori organismului si cancerigeni si este considerat a fi unul dintre factorii fiziologici care permit fiintelor umane sa traiasca atat de mult fata de celelalte mamifere.”

Cat despre uree, oamenii de stiinta au descoperit inca din urma cu cateva decenii ca este incredibil de versatila. In numeroase studii medicale s-a aratat ca ureea este unul dintre cei mai puternici si eficienti agenti non-toxici impotriva virusurilor descoperiti vreodata. De fapt, ureea este aprobata de FDA din Statele Unite ca substanta activa, iar medicii si cercetatorii o utilizeaza intr-o uimitoare varietate de modalitati terapeutice. Datorita remarcabilelor si multilateralelor proprietati anti-tumorale, este inclusa in prezent in compozitia medicamentelor anti-cancer. De asemenea, compusul medicamentos al ureei, glicazidul este si el utilizat cu succes de medici in tratamentul diabetului.

Si ca diuretic natural, ureea pare-se nu are egal, si reprezinta tratamentul dovedit si acceptat in cazurile de edem cerebral, glaucom, epilepsie, meningita si multe alte afectiuni in care lichidul in exces reprezinta o problema.

“Pionierul” utilizarii ureei in tratamentul cancerului a fost E V Danopoulos, profesor de medicina interna din Atena, care a demonstrat eficacitatea acesteia in cancerul la ficat si prevenirea dezvoltarii de metastaze sau tumore secundare. El folosea 45g de uree administrate zilnic, in 6 doze timp de 40 de zile, urmate de 20g in 3 doze timp de 3 ani. Dupa ce rezultatele experimentelor sale au fost publicate in revista Lancet in 1974, Danopoulos a fost fortat sa se pensioneze.

Prea mult te poate ucide

Toate aceste descoperiri medicale legate de urina si componentele ei sunt coplesitoare, si totusi pentru multa lume este greu de inteles de ce organismul uman excreta elemente care sunt atat de evident valoroase pentru sanatatea noastra. Raspunsul la aceasta intrebare are legatura directa cu functia renala. Raspunsul este ca rinichii excreta o portiune din urina ca o modalitate de a indeparta anumite elemente cheie din sange de care pur si simplu organismul nu are nevoie la momentul respectiv. Este un fapt fiziologic ca pentru ca organismul uman sa functioneze normal, cantitatea sau concentratia fiecarui element in sange trebuie sa fie cu atentie si strictete controlata si este exact ceea ce fac rinichii. Prea multa apa in sange este fatala, la fel si un exces de sare in sange. Pe cat o fi de grozava vitamina C ca nutrient, o concentratie prea mare ne-ar ucide daca rinichii nu ar avea grija sa o elimine: chiar si cand e vorba despre ceva bun, prea mult te poate ucide.

Acelasi lucru este valabil si in cazul ureei. La fel ca oricare alt element prezent in sange, ea devine periculoasa pentru organismul uman doar atunci cand rinichii sunt bolnavi si nu pot echilibra corect concentratia de uree (si alte substante) din sistemul sanguin. Rinichii nu dauneaza organismului descotorosindu-se de excesul de nutrienti, ei elimina doar cantitatea exacta de care acesta nu are nevoie la momentul respectiv. Si acelasi lucru se intampla cu practic fiecare nutrient, enzima si hormon, fundamentale pentru supravietuire: rinichii pastreaza doar cat are nevoie organismul la momentul respectiv, eliminand excedentul prin urina.

Urmatorul pasaj provine dintr-o stire transmisa de o televiziune si potrivit “avocatilor” urinoterapiei, ilustreaza consecintele tragice ale lipsei de informatie a oamenilor cu privire la acest “panaceu universal”: "In Egipt, in urma unui cutremur, echipele de salvare au descoperit un barbat in varsta de 37 de ani in viata sub daramaturi. El a supravietuit peste 82 de ore bandu-si propria urina. Sotia si mama, care nu au facut acelasi lucru, au murit.” Tom Brokaw, NBC Nightly News, 16 octombrie 1992.

SPUNE-TI OPINIA! Ce parere ai despre urinoterapie? Ai accepta un astfel de tratament?

Surse: 1, 2

CITESTE SI: