Energie alternativa – puterea marii

FACTS

• De ce dormitul mai mult în weekend poate fi sănătos?
• De ce oamenii care sforăie nu se trezesc din cauza propriului zgomot?

Instalarea turbinei norvegiene in sase pasi
Pasul unu
Fiind modulara, turbina poate fi asamblata in intervale de timp bine precizate. Partile care o compun vin din toate colturile lumii: baza este ruseasca, generatorul – finlandez, schimbatorul de viteze – nemtesc, sistemele electrice – englezesti, iar computerul care o coordoneaza – japonez.
Pasul doi
O ambarcatiune dotata cu macara transporta substructura si o coboara in adancul marii cu ajutorul unor cabluri. Aspectul bazei turbinei este „furat“ din designul unei sonde de petrol. Baza este realizata din otel si cantareste 150 de tone.
Pasul trei
Pentru a securiza baza turbinei in momentul in care aceasta este depusa pe fundul marii, se face apel la diverse greutati din plumb, fapt care, din cauza celor 150 de tone ale structurii, provoaca uriase dislocari de apa.
Pasul patru
Cablul prin care urmeaza sa circule electricitatea este conectat la turbina si la punctul de receptie de pe tarm, operatie realizata nu de scafandri, ci de o ambarcatiune robotizata. Norvegienii au ales aceasta solutie pentru a evita intarzierile provocate de vremea capricioasa din zona Marii Nordului.
Pasul cinci
Lamele elicei sunt fixate de nacela. In aceasta se afla schimbatorul de viteze si generatorul de electricitate. Nacela este robotizata si ajunge singura la destinatie, unde se autoinstaleaza. Toate acestea sunt posibile prin intermediul unei tehnologii japoneze inovatoare, achizitionate de la SONY.
Pasul sase
Nacela este scufundata in apa. Ea se ata­sea­za singura de turnul structurii si, in mai putin de cinci minute, pune turbina in functiune. Com­pu­terul coordonator vegheaza in permanen­ta la buna functionare a turbinei, iar daca apar pro­ble­me, le semnaleaza la baza din Hammer­fest.

Viitorul generatoarelor de electricitate
Comisia Regala de Protejare a Mediului din Marea Britanie a imaginat un posibil scenariu privitor la sursele de electricitate din anul 2050. Datorita numeroaselor proteste ale ONG-urilor, ca si reglementarilor si restrictiilor UE in domeniu, se estimeaza ca, pana in acel an, toate statele euro­pene vor fi obligate sa renunte la centralele nucleare – principalii furnizori de energie in momentul de fata. La un necesar de electricitate de aproximativ 3.000 de terrawati/h (un terrawatt este egal cu un milion de megawati) anual, o solutie viabila ar fi construirea a 500 de turbine maritime ecologice cu elice submarine si aeriene. Astfel de turbine ar asigura aproximativ 50% din necesarul de electricitate al UE, captand atat energia curentilor si a valurilor, cat si pe cea solara si a vantului. In momentul de fata, numai doua procente din acest necesar este asigurat de turbine ecologice.

Fact
Pelamis sau sarpele marii din Edinburgh CONCEPT: sectiuni cilindrice legate intre ele prin articulatii flexibile; sunt actionate de o pompa hidraulica. Miscarea curentilor pompeaza combustibilul din ele intr-un motor care actioneaza un generator. Sistemul este rezistent la furtuni; intrucat nu este fixat de fundul marii, poate fi deplasat cu usurinta. Numeroasele sale componente se pot deteriora destul de repede, din cauza miscarii continue a curentilor, generand un risc ridicat de poluare. Dragonul curentilor din Copenhaga CONCEPT: un dispozitiv in forma de rampa, care dirijeaza curentii intr-un rezervor aflat la nivelul marii, punand in functiune o turbina. Turbina este singurul element din dispozitiv care se misca, fapt care ar trebui sa reduca serios costurile si sa diminueze riscurile de deteriorare. Este putin probabil ca in viitorul apropiat un astfel de dispozitiv sa asigure o productie satisfacatoare de electricitate. Pentru asta, el ar trebui sa aiba dimensiuni colosale, astfel incat sa sporesca la maximum cantitatea de apa si puterea curentului colectate, fara a le risipi.