Prima pagină Stiinta

Rasaritul clonelor

Marc Ulieriu | 09.17.2007 | ● Vizualizări: 1901
Rasaritul clonelor     Rasaritul clonelor + zoom
Galerie foto (2)

Imaginati-va ca sunteti singuri in fata unei oglinzi si va examinati atent chipul. De multe ori, psihologii au observat ca, daca practicam acest exercitiu de hedonism timp indelungat, ajungem sa ne pierdem partial identitatea, sa ne uitam fix la chipul care ne priveste si sa ne intrebam: cine este real, eu, sau cel care se uita la mine?

Datorita tehnologiei clonarii, „Cine este real, eu, sau cel care se uita la mine?“ se va transforma, intr-un viitor nu foarte indepartat, in „Cine este originalul, eu sau celalalt?“ Joaca de-a Dumnezeu? Majoritatea abordarilor critice fata de clonarea umana se bazeaza pe doua tipuri de ipoteze:
1) cercetarea in domeniul clonarii si aparitia unor clone umane ar face ca oamenii de stiinta sa se „joace de-a Dumnezeu“, violand astfel ordinea divina care sta la baza Creatiei;
2) clonarea reproductiva ar presu­pune copierea fidela atat a pattern-ului genetic – ADN-ul –, care este generatorul tuturor trasaturilor noastre fizice si biologice, cat si a unui presupus pattern psihic – eventual, definit ca personalitate – care ar delimita toate trasaturile noastre intelectuale, emotionale si de comportament social.

Primul tip este tributar conservatorismului religios si tine de acea etica prohibitiva care a incriminat, de-a lungul istoriei, atat diverse descoperiri stiintifice (sistemul solar, fizica newtoniana, manipularea genetica) sau practici medicale (transplantul, transfuzia de sange, avortul etc.), cat si diverse manifestari ale comportamentului uman (in special cele sexuale – masturbarea, felatia, sexul anal, homosexualitatea). In anii ’70 ai secolului XX, cand se realizau primele experimente reusite de fertilizare in vitro, cercetatorii erau acuzati de ace­leasi „pacate“: „joaca de-a Dumnezeu“ si incalcarea ordinii divine sau naturale.

Ulterior, s-a dovedit ca transfuzia de sange, tehnica transplantului sau fertilizarea in vitro au produs efecte benefice in randul a milioane de bolnavi. Libertatea sexuala si reglementarea legislativa a statutului homosexualilor au facut ca o serie de psihoze si un potential ridicat de violenta colectiva sa fie rezolvate la nivel macrosocial. Clonarea embrionara este astazi o practica frecventa in fermele americane, avand aplicatii extrem de utile in zootehnie si in cultura plantelor. Vedem astfel ca, de cele mai multe ori, conservatorismul religios a fost depasit la nivel normativ de un principiu pragmatic, utilitarist: fericirea cat mai multor indivizi.
In viitor, putem estima ca, daca clonarea umana se va dovedi o tehnica ce produce fericire – asa cum promit raelienii si CLONAID –, atunci toate barierele morale si legislative care stau astazi in calea ei vor fi daramate, iar practica reproducerii ADN-ului adult va deveni o banalitate. Al doilea tip de ipoteze ce stau la baza abordarilor critice privind clonarea umana este dat, in fapt, de o speculatie care nu a fost niciodata demonstrata stiintific, desi a fost des folosita in filme si nuvele SF. Potrivit acesteia, informa­tia genetica ar purta cu sine si personalitatea individului clonat. Clona ar fi, astfel, copia perfecta a originalului, atat din punct de vedere fizic, cat si psihic – intelectual si emotional.

Aplicatiile unei astfel de ipoteze indraznete au creat, in imaginatia unora, fie tablouri intunecate ale unui viitor sumbru, dominat de armate de clone, reintoarceri ale lui Hitler, Lenin sau Stalin, fie imagini paradisiace ale unui viitor feeric, in care clonele vor munci in locul nostru, in timp ce noi ne vom delecta ascultandu-l live pe Mozart, pictand sub indrumarea directa a lui Van Gogh sau primind invataturi si sfaturi de la Siddharta Buddha si Iisus Hristos.

De fapt, in spatele acceptarii sau negarii acestei ipoteze stau doua mari tipuri de filosofie. Prima, de factura rationalista, sustine ca, asa cum ideile sunt un dat al fiintei, independent de experienta, tot asa personalitatea clonelor va fi identica cu a originalului. Acceptarea acestei filosofii ar face posibile cele doua tipuri de viitor, insa ar ridica noi probleme, privitoare la alegerea viitorului celui mai dezirabil.

Daca este evident faptul ca prima imagine, dominata de armate de clone si de revenirea tiranilor si dictato­rilor, ar fi interzisa in baza principiului utilitarist al fericirii, ramane o dilema: cum s-ar impaca acest principiu cu clonele-sclavi destinate a munci in locul nostru, sau cu utilizarea profetilor religiosi sau a geniilor muzicii, picturii ori literaturii in scopul satisfacerii unor placeri personale. Indiferent daca clona ar fi a unui geniu sau a unui simplu individ, ea va fi, in primul rand, o persoana umana, iar, in virtutea acestui fapt, ar trebui sa se bucure de toate drepturile si libertatile celorlalti indivizi.

A doua filosofie, circumscrisa ipotezei clonarii personalitatii umane, este de factura empirica si sustine ca intreaga cunoastere deriva din experien­ta, ca omul, cand se naste, este o tabula rasa (o tablita stearsa, goala) si ca toate ideile, ratiunea, trasaturile de personalitate si cele de caracter le dobandeste in urma experientei, adica a tuturor factorilor care formeaza persona­litatea umana (educatia, invatarea, procesul de socializare, experientele traumatizante sau cele placute etc.). In virtutea unei astfel de filosofii, replicarea identica a personalitatii umane nu ar fi posibila decat in conditiile in care se reproduc cu o fidelitate perfecta toti factorii psiho-sociali care au creat personalitatea originalului – or, acest lucru este in momentul de fata imposibil.

Astfel, imaginea paradisiaca a unui viitor in care vom fi inconjurati de genii, ca si imaginea terifianta a unui viitor condus de tiranii trecutului au sanse infime de a se infaptui, daca adoptam o viziune empirica. Singurul viitor posibil care supravietuieste acestei viziuni este cel al armatei de clone – o imagine surprinsa in toata amploarea ei de George Lucas in ultimul film din seria Star Wars – Atacul Clonelor, unde un lord intunecat, echivalent posibil al oricarui dictator de pe Pamant, cloneaza in milioane de exemplare un vanator de recompense, datorita caracteristicilor fizice care fac din acesta soldatul perfect.

Imaginea armatei de clone, alaturi de cea a clonelor-sclavi, reprezinta fragmente de viitor ce pot deveni realitate in lipsa unui control normativ – etic si legislativ – asupra procesului de clonare. Aceasta imagine a viitorului ar trebui sa ramana fictiune pura, deoarece ar fi o pierdere inestimabila ca, din cauza ei, tehnologia clonarii, care are un imens potential terapeutic, sa fie compromisa, blamata si stopata.

Eu, clona
Termenul de clonare (din greaca veche – klon, ramura) este folosit astazi pentru a defini trei proceduri distincte, care urmaresc trei scopuri foarte diferite: Clonarea embrionara – o tehnica medicala care produce gemeni monozigoti (identici), astfel incat se copiaza si/sau se dubleaza procesul natural de aparitie a acestora. Una sau mai multe celule sunt indepartate, prin intermediul bioingineriei moleculare, dintr-un embrion fertilizat si apoi sunt obligate sa se dezvolte in cópii identice ale acestui embrion. Apar astfel gemeni cu acelasi cod genetic, adica acelasi ADN.

Tehnica e folosita cu succes de multi ani pe animale; experimentele cu subiecti umani au fost limitate. Clonarea reproductiva (clonarea ADN-ului adult) – tehnica prin care se realizeaza copia fidela a unui animal adult. Pana acum a fost folosita pentru clonarea mai multor oi, porci, soareci si pisici. ADN-ul dintr-un ovul este extras si inlocuit cu ADN-ul prelevat dintr-un animal adult. Apoi, ovulul fertilizat, numit preembrion, e implantat in uter si lasat sa se dezvolte asemenea unuia normal, pana la nastere.

Acest model de clonare nu sufera de nici o restrictie atunci cand subiectii clonati sunt animale, dar e interzis sau restrictionat prin lege in multe tari in cazul subiectilor umani. Clonarea terapeutica (clonarea biomedicala) – in stadiile initiale, este o tehnica identica cu clonarea ADN-ului adult. Spre deosebire de aceasta insa, celulele stem (fara identitate) sunt extrase din preembrion si crescute intr-un mediu artificial controlat, cu scopul de a fi produse tesuturi sau chiar organe intregi de transplant pentru persoana de la care s-a prelevat ADN-ul. Preembrionul moare in timpul acestui proces. Scopul clonarii terapeutice este de a produce copia sanatoasa a unui tesut sau a unui organ al persoanei bolnave. Tehnica nu presupune liste de asteptare, intrucat stocul e nelimitat, iar tesutul sau organul, avand acelasi ADN cu cel originar, se adapteaza si e instantaneu acceptat de corp, deci nu mai exista pericolul respingerii.
 
Broasca si mormolocul (1900-1966)
Adevarata istorie a clonelor nu putea incepe mai devreme de prima jumatate a secolului XX, atunci cand s-au realizat primele experimente de fuziu­ne a nucleelor, cand s-au conceput primele teorii despre manipularea genetica si cativa biologi excentrici au incercat, cu mijloace rudimentare, chiar primele clonari. La fel ca orice istorie stiintifica, si istoria clonatorilor a inceput cu o ne­gare, cu o teorie care nu ar fi dat san­se in vecii vecilor procesului de clonare... 1880. August Weissmann declara ca informatia genetica a unei celule se diminueaza o data cu fiecare diviziune celulara. Teoria lui Weissmann, care, daca ar fi fost adevarata, ar fi facut clonarea imposibila, este infirmata 60 de ani mai tarziu.

1902. Walter Sutton demonstreaza ca cromozomii detin informatie celulara. In acelasi an, Hans Spemann divide un embrion de salamandra in doua si demonstreaza ca fiecare celula embrionara obtinuta detine toata informatia genetica necesara pentru nasterea unui organism nou.

1928. Hans Spemann incearca primele experimente de fuziune a nucleelor celulare. 1938. Acelasi Spemann isi imagineaza un „experiment fantastic“: scoaterea nucleului dintr-o celula aflata intr-un stadiu embrionar matur si transplantarea acestuia intr-un ovul. Cu alte cuvinte, clonarea.

1944. Biologul Oswald Avery descopera ca informatia genetica este purtata de nucleo-acizii celulelor.

1952. Robert Briggs si T.J. King folosesc o pipeta pentru a scoate nucleul dintr-un embrion de broasca si a-l introduce intr-un ovul. Experimentul nu reuseste.

1962. Biologul John Gurdon de la Universitatea Oxford anunta ca a folosit nucleele obtinute din celule intestinale adulte pentru a clona broaste sud-africane. Stirea, care la vremea respecti­va a produs dezbateri electrizante in mass-media si comunitatea stiintifica, este contestata de mai multi geneticieni, care se arata sceptici fata de clonarea broastelor lui Gurdon si incep sa gaseasca diverse inexactitati in rapoar­te­le activitatii biologului englez. Ulterior, se dovedeste ca Gurdon a incercat acelasi experiment ca Briggs si King (a inlocuit nucleul unui ovul de broasca cu unul extras de la o broasca adulta), iar experimentul, in parte, a reusit: celulele manipulate s-au dezvoltat pana la stadiul de mormoloc, apoi au murit.

1963. Alt biolog englez, J.B.S. Hal­dane, foloseste pentru prima data ter­me­nul de clona, intr-o lucrare intitu­lata Biological Possibilities for the Human Species of the Next Ten-Thousand Years (Posibilitatile biologice ale speciei umane pentru urmatorii 10 mii de ani).

Minunatul cod ADN (1966-1990)
La mijlocul anilor ’60, cand moda clonarii broscutelor trecuse, biologii si-au indreptat atentia spre codul genelor umane si au gasit o adevarata comoara in studiul ADN-ului: bioingineria moleculara si manipularea genelor. Broastele au fost inlocuite cu celebrii soareci de laborator, iar clonarea embrionara a bovinelor s-a transformat din experiment secret in productie de masa pentru fermele americane.

1966. Geneticienii Marshall Niremberg, Heinrich Mathaei si Severo Ochoa sparg codul genetic, proces ce deschide drumul catre studiile si operatiile de inginerie genetica.
 
1967. Enzima care leaga ADN-ul este izolata de Paul Berg, care, cinci ani mai tarziu, reuseste pentru prima oara sa recombine molecule de ADN.

1969. James Shapiero, de la Universitatea Harvard, anunta ca, in colaborare cu Johnathan Beckwith, a izolat o gena. Gena respectiva era responsabila cu functionarea aparatului digestiv la sugari si se regasea intr-o anumita bacterie.

1970.
Atat Howard Termin, cat si David Baltimore, lucrand independent unul de celalalt, izoleaza enzima restric­tiva a codului ADN. Numita Reverse Transcriptae, aceasta enzima taie mole­culele ADN-ului in niste locuri extrem de precise, iar capacitatea de a o izola deschide drumul manipularii ADN-ului.

1972.
Paul Berg creeaza in labora­toarele Universitatii Oxford primele molecule recombinate de ADN, mixand ADN-ul de la doua organisme diferite.

1973.
Stanley Cohen si Herbert Boyer concep primul organism cu ADN recombinat. Tehnica ADN-ului recombinat, neschimbata pana azi, permite geneticienilor sa manipuleze cum doresc codul genetic al unui organism.

1977. Geneticianul german Karl Illmense, lucrand impreuna cu biologul Peter Hoppe la Laboratoarele Jackson din Maine, creeaza un soricel dintr-un singur parinte, punand astfel bazele clonarii embrionare.

1979. Este facut unul dintre cele mai surprinzatoare anunturi ale geneticii moderne: Karl Illmense pretinde ca a clonat trei soricei.

1983.  Are loc ceea ce, mai tarziu, se va numi cea mai mare achizitie a biolo­giei moleculare moderne: biologul Kary B. Mullis elaboreaza reactia lantului polimeric (PCR, de la Polymerace Chain Reaction), tehnica ce permite sinteza rapida a diverselor fragmente de ADN.

1983. Davor Solter si David McGrath incearca sa cloneze soareci folosindu-se de o metoda noua de fuzi­une a nucleelor, inventata chiar de ei. Cei doi biologi realizeaza acest experi­ment pentru a determina daca ADN-ul se specializeaza asemenea celulelor.

1984. Danezul Steen Willadsen desavarseste clonarea embrionara initiata de Illmense, reusind sa clo­neze o oaie din embrionul unei celule.

1986. Willadsen cloneaza, in laboratoarele de la Grenada Genetics, o vaca, folosind embrioni in varsta de o saptamana. Experimentul demonstreaza ca informatia genetica a celulelor nu se schimba pe masura ce acestea se specializeaza, iar ADN-ul poate fi readus la forma sa originara.

1986. La numai trei saptamani de la clonarea efectuata de Willadsen, apare a doua vaca clonata prin tehnica embri­o­nara. Experimentul se desfasoara in la­boratoarele Universitatii din Wisconsin, sub coordonarea lui Neal First, Randal Prather si Willard Eyestone.
 
Proiectul Genomului Uman 1990, octombrie. Institutul National pentru Sanatate din Statele Unite ale Americii porneste Proiectul Genomului Uman, un masiv efort de colaborare internationala menit sa identifice toate cele 100.000 de gene si trei miliarde de nucleotide care alcatuiesc genomul uman.

1994, decembrie. Robert J. Stillman, directorul unei echipe de cercetatori de la George Washington Medical Center din Washington, face public primul anunt privind expe­ri­mentele ce urmaresc clonarea umana. Echipa a clonat 17 embrioni umani, obtinuti dintr-un fetus. 1995, iulie. Ian Wilmut si Keith Campbell de la Institutul Roslin din Scotia cloneaza cu succes doua oi, numite Megan si Morag, folosind celule embrionare diferentiate.

Ideea clonarii unei oi i-a venit lui Ian Wilmut care, influentat de experimentele lui Willadsen din anii ’80, a realizat un proiect de insertie a genelor intr-un embrion, proces dificil si cu mici sanse de reusita la vremea respectiva.

1996, 5 iulie. Se naste Dolly, primul organism clonat vreodata din celule adulte. Ian Wilmut si Keith Campbell folosesc pentru a o crea pe Dolly o tehnica de fuziune celulara cu transfer de nucleu similara celei folosite cu un an in urma. Dolly este singurul experiment reusit din 277 de incercari.

1997, februarie. Rael, liderul spiritual al Miscarii Raeliene, fondeaza CLONAID. Compania isi incepe activitatea intr-un laborator din Insula Bahamas, avand ca obiect de lucru cercetarea in domeniul clonarii umane prin metoda clonarii reproductive.

1997, iulie. Clonatorii lui Dolly, Ian Wilmut si Keith Campbell, il creeaza pe Polly, un miel clonat cu celule crescute in laborator si alterate prin manipulari de bioinginerie molecu­lara cu gene umane, facand astfel primii pasi in clonarea terapeutica.

1997, 5 octombrie. Richard Seed, genetician specializat la Harvard, anunta ca planuieste sa cloneze o fiinta umana inainte ca legile federale americane sa interzica acest lucru.

1998, iulie. Geneticienii Ryuzo Yanagimachi, Tonny Perry si Teruhiko Wakayama de la Universitatea din Hawaii anunta ca, incepand cu 1997, au clonat 50 de soareci din celule adulte. Noua tehnica de clonare reproductiva, care s-a dovedit mult mai eficienta si rapida decat cea folosita de Ian Wilmut in cazul lui Dolly (unii dintre soareci sunt chiar clone ale clonelor), fusese dezvoltata de studentul doctorand Wakayama in timpul sau liber, acasa.

Cursa replicantilor: Antinori versus CLONAID 2000, ianuarie.

Marea Britanie este prima tara din lume care ofera patent pentru clonarea embrionilor umani (nu pentru clonarea de oameni), in scopuri de cercetare si terapie. Patentul pentru clonare este obtinut, in urma unei lici­tatii, de Geron Corporation, care declara ca nu are intentia de a clona oameni.

2000, martie.
Echipa care a creat oaia Dolly realizeaza in laboratoarele Geron primele clone de porci. Clonele sunt alterate cu material genetic uman si oamenii de stiinta de la Geron spera sa manipuleze genetic aceasta generatie de clone pana cand vor produce organe umane compatibile pentru transplant. 
 
2000, iunie. Brigitte Boisselier, fizician si chimist biomolecular si, totodata, preoteasa a Miscarii Raeliene, devine directorul CLONAID. Compania deschide un laborator in Statele Unite, unde trece, la inceputul anului 2001, de la stadiul de cercetare a clonarii umane la primele experimente practice.

2001, februarie. Panos Zavos, pur­tator de cuvant al unui grup de cer­ceta­tori, anunta ca un cuplu care nu mai are nici o alternativa pentru a avea pro­priul copil a finantat un proiect de clonare umana ce se va desfasura in 2002.

2001, aprilie.
Agentii FBI descopera laboratorul secret al CLONAID, iar compania, anchetata de un juriu federal, isi inchide activitatea in Statele Unite, mutandu-si laboratoarele intr-o tara necunoscuta, in care clonarea nu este interzisa prin lege.

2001, noiembrie.
Compania de biotehnologie Advanced Cell Technology anunta ca a produs un embrion cu ADN uman care a crescut pana la nivelul de sase celule.

2002, aprilie.
Dr. Antinori anunta ca una dintre pacientele sale, care s-a inscris in programul cuplurilor infertile, este insarcinata de 8 saptamani cu un fetus realizat prin clonare reproductiva.

2002, noiembrie. Antinori revine in fata presei si declara ca sarcina decurge normal, fetusul nu are malformatii, mama clonei se simte bine si va naste cel mai probabil la sfarsitul lui ianuarie 2003. 2002, 27 decembrie. Brigitte Boisselier anunta, la Hollywood, ca, pe 26 decembrie 2002, o femeie cu cetatenie americana a nascut o fetita-clona, botezata Eve.

2003, 4 ianuarie. CLONAID informeaza ca, pe 3 ianuarie, intr-un cuplu lesbian olandez, s-a nascut al doilea copil clonat. 2003, 14 ianuarie. CLONAID anunta ca inca 20 de copii-clone sunt asteptati sa se nasca la inceputul lunii februarie.

2003, 16 ianuarie.
Brigitte Boisselier declara, in direct la Stirile PRO TV, ca in cazul fetitei Eve, ca si in cazul animalelor, s-au facut mai multe incercari nereusite pana sa se obtina un embrion stabil. Totodata, Boisselier demonteaza unele dintre acuzatiile pri­vind posibilele malformatii ale clonarii reproductive, aratand ca Dolly, pe atunci in varsta de sase ani si perfect sanatoasa, este copia fidela a unei oi care era bolnava in momentul in care s-au prelevat celulele si care a murit la trei ani.

2 februarie 2003. Primul animal clonat in Australia -– o oaie – moare prematur, din cauze necunoscute, la varsta de 2 ani si 10 luni.

4 februarie 2003. CLONAID anunta nasterea, in Arabia Saudita, a cinci copii clonati.

7 februarie 2003. O echipa de cercetatori francezi demonstreaza ca tehnica clonarii terapeutice poate vindeca diverse boli cardiace, prin insertia de celule stem (nediferentiate) in inima bolnava.

14 februarie 2003. Celebra oaie Dolly, primul mamifer clonat prin tehnica reproducerii ADN-ului adult, este sacrificata prin injectie letala, de catre echipa de la Roslin. Dolly fusese diagnosticata, in ianuarie, cu artrita. 
 
20 februarie 2003. Un clip de 1 minut sI 15 secunde prezentat pe site-ul CLONAID (www.clonaid.com) arata imagini din laboratorul secret al controversatei companii. Mai multi cercetatori independenti certifica faptul ca laboratorul este dotat cu cea mai moderna tehnologie din domeniul clonarii si ca CLONAID are, teoretic, posibilitatea de a clona oameni in acest laborator.

28 februarie 2003. Senatul american interzice orice forma de clonare (inclusiv cea terapeutica) pe teritoriul Statelor Unite. Parlamentul german face presiuni pe langa ONU pentru adoptarea unei legi care sa interzica clonarea in toate tarile membre. Procesul demonilor nascuti din gene Clonarea reproductiva umana a fost condamnata constant de mass-media, de opinia publica, de oamenii politici si de capii religiosi din toate colturile lumii. Dupa desfasurarea cu succes a experimentului Dolly si practicarea pe scara larga a clonarii animalelor, s-a aprins o vie dezbatere etica privitoare la clonarea umana. Rezultatul concret al acestei dezbateri este ca majoritatea guvernelor au adoptat deja legi ce interzic sau supun la controale severe pe acei cercetatori care fac experimente avand drept scop reproducerea fidela a fiintei umane.

Care este, insa, motivul pentru care clonele umane sunt temute asemeni unor demoni genetici? „Clonarea umana ar reduce oamenii la simple obiecte“ este punctul de vedere al Bisericii Catolice, exprimat de insusi Papa Ioan Paul al II-lea. Acesta, subliniind valoarea demnitatii umane, denunta avortul, eutanasia si clonarea umana ca pacate capitale ale lumii moderne. „Cel mai important dintre drepturile omului este dreptul la viata, iar atunci cand toate criteriile morale sunt sterse, cercetarea stiintifica privind sursele vietii devine o negare a fiintei si a demnitatii persoanei.“

„Orice descoperire care se apropie de creatia omului nu este doar o chestiune de dezvoltare stiintifica, ci si o problema de moralitate si spiritualitate“, spunea Bill Clinton, presedintele in exercitiu al SUA in perioada in care a fost clonata Dolly si, totodata, cel care a declansat cruciada impotriva clonelor umane, autosesizandu-se in fata Congresului American. Clinton mai argumenta ca „viata omeneasca este unica pentru ca este nascuta dintr-un miracol care se afla dincolo de laboratoarele stiintifice.“

„Ar fi disperant de trist daca oamenii ar incepe sa utilizeze aceasta tehnologie pe alti oameni“, declara, in numele echipei de la Institutul Roslin, chiar Ian Wilmut, omul de stiinta care a reusit primul experiment de clonare reproductiva pe animale, aducand-o pe lume pe oaia Dolly. „Suntem constienti ca in clonarea reproductiva umana exista un potential ridicat de esec si, de aceea, am informat mass-media si pe eticieni de acest lucru. Credem ca e important ca societatea sa decida cum trebuie sa folosim aceasta tehnologie.“ La aceste argumente de ordin etic si religios se adauga cele de sorginte medicala – exista un procent ridicat de clone animale care se nasc cu handicapuri, sufera de diverse malformatii sau imbatranesc prematur. Nu exista nici un argument stiintific care sa demonstreze ca procesul de clonare reproductiva umana ar fi scutit de imperfectiunile clonarii animale.

„Din perspectiva religiei islamice, nu ar trebui puse limite in cercetare“, este parerea dr. Mather Hathout, genetician si purtator de cuvant al Centrului Islamic din California de Sud. „Cunoasterea este atributul lui Allah, cunoasterea este pretuita de Allah si tot Allah ne da noua, oamenilor, arta creativa.“ „Daca ceea ce s-a intamplat la Institutul Roslin este adevarat, inseamna ca nu mai exista limite, ca totul este posibil si ca toata literatura science fiction se poate verifica in practica. Toata lumea spunea ca este imposibil ca procesul de clonare reproductiva sa aiba loc inainte de 2004-2005, iar acum am ajuns sa avem firme de clonat animale de casa si in cateva luni vor aparea si primele clone umane. E fantastic!“, spunea dr. Lee Silver, biolog la Universitatea Princeton.

„Problema nu se pune astazi daca esti in favoarea sau impotriva clonarii umane, ci daca esti un adept ori un dusman al libertatii stiintei. Continuarea cercetarilor fara nici o restrictie din partea statului ar insemna o separare a bisericii fata de stat si totodata o separare a bisericii fata de stiinta. A opri mersul stiintei este o crima impotriva umanitatii. Daca descoperirile stiintifice ar fi fost interzise in urma cu 100 de ani, astazi trei miliarde de oameni ar fi murit la varste fragede... Daca religia si superstitiile, care sunt unul si acelasi lucru, ar fi avut control nelimitat asupra stiintei, astazi eram inca in epoca intunecata“, declara Rael, liderul Miscarii Raeliene, in fata Congresului American.

„De ce oamenii vorbesc numai despre armate de clone, de clone malformate si de riscuri majore de defectare a clonelor, cand astazi exista cateva mii de mamifere clonate, in viata si perfect sanatoase?“, se intreba Brigitte Boisselier, directoarea CLONAID, in depozitia pe care a sustinut-o in fata Congresului American. „Aceasta tehnica nu face decat sa inverseze procesul de nastere a unui copil. Ea duce la aparitia geamanului identic al unui individ care si-a dat consimtamantul pentru acest lucru.“ In pofida controverselor, un lucru este, astazi, cert: de acum inainte, toate scenariile referitoare la evolutia umanitatii au devenit posibile. Binele si Raul sunt, ele insele, clone ale aceleiasi notiuni.

Foto: Guliver/Science Photo Library, Reuters, Photoland

 
FACTS
Rael si raelienii
Miscarea Raelienilor (pretinde ca numara 50.000 de membri pe tot globul) a fost fondata in 1972 de Claude Vorilhon, pe atunci jurnalist sportiv, care sustine ca a avut in anul respectiv o intalnire cu un extraterestru. Acesta i-a revelat faptul ca intreaga omenire este un proiect de clonare a unei rase extraterestre, iar acest moment e surprins de Biblie, in Geneza, prin cuvantul „Elohim“ – care ar fi insemnat la origini „cei care au venit din ceruri“.

Elohim i-a mai dezvaluit lui Vorilhon, pe care l-a botezat Rael, ca toti marii profeti ai omenirii (Moise, Buddha, Iisus si Mahomed) au fost mesagerii Lui si ca fiecare dintre ei a raspandit o invatatura compatibila cu gradul de dezvoltare si intelegere al omenirii din timpurile in care au trait. Elohim l-a identificat pe Rael cu ultimul profet de pe linia lui Moise si i-a dat misiunea de a construi o Ambasada pe Pamant, in care, intr-o buna zi, Elohim se va intoarce, alaturi de toti profetii.

Rael si-a gasit, dupa „plecarea“ lui Elohim, cativa adepti si a fondat Miscarea Raelienilor. In doctrina sectei se regasesc – trunchiate – mituri, principii si practici din toate religiile lumii, combinate cu idealuri liberale si pa­cifiste si teorii SF la moda in anii ’70. Raelienii nici macar nu se considera o religie sau o secta, ci mai degraba o organizatie non­profit de atei, al carei scop suprem este Ambasada. Intrucat Elo­him a desemnat ca loc de constructie al Ambasadei orasul Ieru­salim, raelienii au facut mai multe demersuri pe langa statul evreu, dar au fost refuzati constant.

Ulterior, Elohim i s-a aratat din nou lui Rael si l-a sfatuit sa construiasca Ambasada unde poa­te. Rael promite ca aceasta va fi gata pana la sfarsitul anului 2020. Inainte de infiintarea CLONAID, Rael se ocupa cu seminarii pe teme ca: Meditatii senzuale, Cum m-am intalnit eu cu extraterestrii si Elohim exista. Fenomenul clonarii, indiferent daca laboratoarele CLONAID au realizat ceva sau nu, i-a oferit lui Rael un bun prilej de a-si face publicitate si noi adepti, promitand naivilor ca va aduce paradisul („Nimeni nu va mai fi nevoit sa munceasca!“) si nemurirea („Scopul clonarii este sa cream clone in care sa ne transferam memoria si personalitatea. Astfel vom trai vesnic!“).

Mamutul Jarkov, dupa 20.000 de ani
Bernard Buigue, un explorator francez, a intalnit, in 1997, un trib de eschimosi care i-au povestit ca au vazut in desertul de gheata al Siberiei un monstru enorm, cu coarne. Francezul s-a dus la locul indicat si a descoperit ca „monstrul cu coarne“ era un mamut, intreg si perfect conservat in gheata. Buigue s-a intors in Franta, a strans fonduri pentru o expeditie si, in octombrie 1998, a revenit in Siberia, in fruntea unei echipe de cerce­ta­tori francezi, olandezi si americani.

Din pricina conditiilor meteorologice drastice, Mamutul Jarkov, cum a fost botezat, nu a putut fi extras din carcasa de gheata – care i-a invaluit trupul timp de 20.000 de ani – decat in 1999. La inceputul anului 2000, Buigue a pus pe ganduri comunitatea stiintifica declarand ca mamutul ar putea fi clonat. Unii oameni de stiinta sprijina cu entuziasm ideea lui Buigue, altii o considera imorala sau sunt sceptici ca o clonare reproductiva ar mai fi posibila in cazul unui mamut mort de 20 de milenii. 
 
Pentru a replica mamutul, geneticienii ar trebui sa extraga ADN din parul sau carnea lui, proces relativ usor daca tinem cont de faptul ca Jarkov este perfect conservat. Al doilea pas ar fi inserarea nucleului mamutului intr-o celula nediferentiata care sa provina, cel mai probabil, de la un elefant. Problemele au aparut insa cand clonatorii de la Geron Co. au realizat ca gheata, desi a conservat corpul animalului, i-a avariat, dupa atatia ani de congelare, structura ADN si este foarte putin probabil sa se mai gaseasca o celula cu ADN originar intreg.

Din acest motiv, o posibila clona al lui Jarkov ar fi o clona malformata, practic fara nici o sansa de supravietuire. Problema clonarii animalelor preistorice a ramas, insa, deschisa. Daca cei de la Geron ar avea posibilitatea sa cloneze animale preisto­rice, ar fi si etic s-o faca? Recent, geneticienii au extras sperma din testiculele mamu­tului, pe care doresc sa o manipuleze genetic pentru a restabili ADN-ul originar. Desi parea incheiata de 20.000 de ani, povestea Mamu­tului Jarkov de abia acum incepe.

CLONAID

Istoria CLONAID a inceput in 1997, cand Rael (Claude Vorilhon, in acte) a creat compania in Insula Bahamas, cu scopul explicit de a clona fiinte umane. CLONAID nu a avut parte de prea multe zile pe plaja insorita a Bahamasului, laboratoarele sale fiind inchise din ordinul guvernului francez. In 2000, Rael a mutat compania in Statele Unite ale Americii si a incredintat postul de director doctoritei Brigitte Boisselier, experta in fizica si chimie moleculara.

CLONAID nu a avut insa parte de un trai linistit nici pe teritoriul american: a fost anchetata de un tribunal federal si nevoita sa se retraga din SUA intr-o locatie necunoscuta, unde experimentele de clonare umana nu erau interzise prin lege. In prezent, are sediul administrativ la Montreal, dar locatia laboratoarelor este tinuta, in continuare, secreta. CLONAID ofera cinci tipuri de servicii: 1. Clonarea umana – cu siguranta, cel mai cunoscut serviciu CLONAID, se adreseaza cuplurilor sterile, cuplurilor homosexuale sau oricui doreste acest serviciu, „indiferent care sunt intentiile lui“.

O clona realizata prin tehnica clonarii reproductive costa aproximativ 200.000 de dolari si tot ceea ce trebuie sa faceti este sa aveti banii si sa contactati un reprezentant CLONAID, care va veni la dumneavoastra si va preleva cateva celule. Confidentialitatea clonarii este absoluta. 2. Insuraclone – este un serviciu de conservare a celulelor, pentru cazul in care „doriti sa va pastrati vreme de o viata materialul genetic de cand sunteti inca sanatosi“. Bineinteles ca materialul poate fi pastrat si pentru cazul in care, intr-o buna zi, veti dori sa faceti pasul cel mare. Adica sa va clonati.

Serviciul costa 200 de dolari pe an. 3. Ovulaid – este un serviciu de fertilizare care se adreseaza exclusiv femeilor nefertile. Costa 5.000 de dolari si presupune vanzarea si implantarea de ovule. 4. Clonapet – se ocupa, dupa cum ii spune si numele, cu clonarea animalelor de casa – caini si pisici. Serviciul nu are un pret fix, dar nu va asteptati sa fie mai ieftin de 40.000-50.000 de dolari. 5. RMX2010 – este un aparat care se ocupa cu fuziunea celulara embrionica, asta daca v-au venit idei si va jucati de-a clonele prin casa. RMX2010 (10.000 de dolari) este foarte performant: o capacitate de fuziune de 49,2 % – adica aveti sansa sa va iasa o clona din doua incercari.
 
Tag-uri: Clonarea