Dumnezeu s-a nascut in exil

Am avut privilegiul de a imi cadea aceasta carte in brate stand pe malul Marii Negre, putin mai la sud de locul unde se creeaza atmosfera romanului: este vorba despre inchipuirea jurnalului lui Ovidiu, scris in anii in care poetul a fost exilat de catre imparatul Augustus pe meleagurile Pontului Euxin. Recomand oricui nu a citit-o inca sa o inceapa intr-o zi racoroasa, poate chiar innorata, singur pe plaja.

Autor: Vintila Horia
Editura: Art

In timp ce privesti peste marginile cartii apa cenusie, cuvintele se urca prin degete, navigand pe fluxul sangvin, pana la creier, si dezvaluie cealalta fata a unei plaje, a unei mari, a unei lumi: un pustiu, dar un pustiu plin de calatori. Ovidiu, odata poetul iubit al Romei, se trezeste aruncat pe malul unei mari reci si austere, inconjurat de straini pentru care viata are cu totul alt sens decat in Cetatea Eterna.

Spuneam ca malul Marii Negre este locul unde se creeaza atmosfera cartii, caci nu consider ca adevarata actiune ia loc aici – povestea lui Ovidiu este povestea oricarui om exilat, chiar a oricarui om insingurat. In primul rand, a autorului sau, singurul roman caruia i-a fost acordat prestigiosul premiu Goncourt. Tema exilului este lentila prin care se poate arunca o privire si catre viata lui Horia Vintila (el insusi a trait pentru mult timp si a murit departe de taramurile Pontului Euxin).

Citeste continuarea pe bookblog.ro

Tags: bookblog Carte recenzie