Ragusa – perla Adriaticii

Inaugurat in 2002 si aflat la o inaltime de 52 de metri deasupra marii, podul lung de 481 metri a scurtat distanta fata de Split, pe ruta de coasta, cu 12 kilometri. Este unul dintre cele mai mari poduri din lume sustinute de cabluri si de un singur pilon.

In jurul pietei (Placa sau Stradun) pe care este situata aceasta cafenea, a fost unificata Ragusa in secolul XII. Pavata cu piatra in 1468, piata a fost reconstruita in 1667, dupa ce, in prealabil, fusese distrusa in urma unui cutremur de proportii. Zidurile vechi ale orasului au fost inaltate, incepand cu Evul Mediu, in etape succesive, dar au fost serios avariate in 1991-1992, in timpul conflictu­lui din fosta Iugoslavie. Refacute dupa razboi, fortificatiile au primit girul UNESCO in 2005. Crenelurile cetatii raguzane erau dotate cu nume­roa­se guri de foc, primele piese de artilerie fiind aduse aici inca in secolul XIII.
Zidurile groase construite in continuarea bastionului natural stancos reprezinta una dintre explicatiile mentinerii timp de secole a independentei micutei republici adriatice. Cealalta este diplomatia de care au dat dovada conducatorii locali intre secolele XV-XIX.

• Aşezările de la capătul lumii
• TOP 10 locuri cu reputatie paranormala

Construita, in 1438, langa biserica franciscana, ca parte a unui sistem de aductiune a apei lung de 12 kilometri, fantana Onofrio si-a luat numele de la cel care a finantat ridicarea ei (Onofrio della Cava). Partial daramata la cutremurul din 1667, a pastrat intacte cele 16 masti sculptate

Peste o suta de cafenele si terase – intotdeauna supraaglomerate in timpul Festivalului de Vara (tinut intre 1 iulie si 31 august in fiecare an si ajuns la a 58-a editie) – sunt localizate in orasul vechi, profitand de strazile pitoresti, pe care istoria si-a pus o seducatoare amprenta. Orasul vechi abunda de stradute vechi si inguste, construite in panta, cu majoritatea cladirilor datand din perioada medievala, cand au fost durate de catre bogatii negutatori raguzani, aprigi cutreieratori ai marilor si oceanelor lumii

In portul in care alta­da­ta acostau corabiile incarcate cu marfuri aduse din India, din Orient sau chiar din America (Ragusa a fost intre primele tari care au recunoscut Statele Unite!), astazi sosesc vasele de croaziera, printre care se strecoara micile ambarcatiuni ale pescarilor locali

Situat la extremitatea pietei Stradun, palatul Sponza (1516) este, poate, cea mai eleganta cladire din oras, cu arcadele si ferestrele sale gotice
Inclus, Inca din 1979, pe lista siturilor culturale protejate de UNESCO, Dubrovnik, orasul istoric din Croatia, si-a cunoscut perioada de glorie pe vremea cand, cunoscut sub numele de Republica Ragusa, era un centru comercial si de navigatie comparabil cu Cetatea Dogilor, vecina de peste mare. Toponimul folosit pe atunci era unul de origine dalmata, cel slav fiind adoptat dupa primul Razboi Mondial, cand orasul a fost inclus in Regatul Sarbilor, Croatilor si Slovenilor, viitoarea Iugoslavie. Asezarea fusese, insa, fondata in secolul VII, de catre refugiatii de origine latina din orasul vecin Epidaurus (azi, Cavtat), carora, mai tarziu, li s-au adaugat slavii din tribul Dubronilor, ei insisi amenintati de alte valuri migratoare. Construit pe un istm, orasul a beneficiat enorm de pe urma activitatilor desfasurate in cele doua porturi ale sale. Pus, initial, sub pro­tec­tia Bizantului, trece o perioada (1205-1358) sub obladuirea puter­ni­cului oras-stat Venetia.

Cateva decenii va face parte din Regatul Ungariei, dupa care, pana in 1808, va functiona ca republica independenta. Este perioada sa de maxima inflorire, cand dezvolta legi proprii si toate institutiile specifice unei democratii (inca din 1418, va aboli comertul cu sclavi). Bogatia provine din comertul facut de negutatorii ei, care navigheaza pana in India sau America, dar se intorc intotdeauna acasa atrasi de sistemul revolutionar de facilitati fiscale. In secolul XVI, aici se refugiaza din Peninsula Iberica, in special din Portugalia, valuri de evrei convertiti. Multi dintre ei sunt bancheri, astfel ca influxul de capital este semnificativ. In 1806, orasul e silit sa capituleze in fata trupelor lui Napoleon, anexarea avand loc doi ani mai tarziu, dar numai pana in 1815, cand va reveni Imperiului Habsburgic, in urma Con­gre­sului de Pace de la Viena. Recen­samantul din 1848 numara 16.000 de italieni, 80.000 de ortodocsi sarbi si 320.000 de catolici croati. Dupa dezmembrarea Iugoslaviei in 1991, armata sarba supune orasul unui asediu de sapte luni, timp in care bombardamentele artileriei provoaca pierderi incalculabile. Dupa reinstau­ra­rea autoritatii croate, in 1992, se incearca refacerea sau, dupa caz, re­con­struirea tuturor imobilelor afectate, operatiunea fiind incheiata cu succes in 2005. Asta face ca batrana Ragusa sa redevina un loc pentru turistii initiati, atrasi aici de Festivalul de Vara, de umbra poetului baroc Ivan Gundulici (cel care a prezis in versuri caderea Imperiului Otoman) sau de insula Lokrum, din golful orasului, unde se zice ca, la 1192, a naufragiat… Richard Inima de Leu.

Foto: Northfoto