Prima pagină Travelling

O zi in Sierra Nevada

Diana Pavlenco 02.11.2008 | ● Vizualizări: 1479
no title     no tags + zoom
Galerie foto (10)

Planurile incep cu vise. Muntii se urca treptat, cu pasi mici, depasind piedicile de pe drum, dar mai ales pe cele interioare. Mulhacen cu cei 3482 m ai sai nu pare o tinta tocmai usor de atins, dar pentru cine spera si doreste, ascensiunea se dovedeste destul de facila si frumoasa.

Pentru cei eliberati de dorinte precum Costa Brava sau Ibiza, muntii Sierra Nevada sunt o alternativa incantatoare.
Iarna schi, vara calarie sau ciclism, tot timpul anului drumetii montane si incursiunea intr-o zona bogata din punct de vedere cultural, asa arata pe scurt oferta de petrecere a timpului pentru cei care ajung in zonă.
Pentru mine ascensiunea pe Mulhacen, cel mai înalt varf din parcul National Sierra Nevada a fost pe lista de prioritati. Venisem in Spania pentru cu totul alte lucruri, eram cu un grup de englezi; vestea planului meu a stârnit strigăte de mirare şi admiraţie. Ultima seara cu grupul s-a desfasurat în strigatele cantaretilor de flamenco si asezonata cu umorul englezesc al participantilor.

Eu de abia asteptam sa plec pe munte. Iar cand cineva a anuntat inaltimea la care intenţionam sa urc a doua zi mai multi dintre ei au dorit sa stie cat ar veni în “feets”. Capileira, este punctul de plecare pentru multe trasee în Sierra Nevada, asa ca ziua urmatoare m-am trezit devreme si m-am dus la biroul de informare al Parcului National. Paco, cel care urma sa-mi faciliteze accesul pe munte s-a aratat foarte mirat de aparitia mea la 8 dimineata. La 8.30 era programat autobuzul, dar numai in grupuri de 12 persoane si cu rezervare prealabila (cu o saptamana inainte uitase sa-mi mentioneze acest mic amanunt!). In cateva minute sperantele mele de a urca muntele s-au naruit. Degeaba mi-am adus echipamentul montan in toiul verii, degeaba am mai platit doua nopti de cazare. Bagajul atarna din ce in ce mai greu. Mai tarziu a aparut un ghid neamt cu grupul lui, vreo 10 persoane.

Paco ii spune ce-i cu mine, eu ma rog frumos sa ma ia si pe mine in ascensiune si sunt rugata sa arat echipamentul si proviziile: geaca de goretex, bocanci inalţi, pantaloni mai calduroşi, manusi, desi e vară, mancare. Am trecut testul. Spaniolul de la ghiseu mai mormaie ceva cu „una fortunata” si imi imaginez ca spune ca sunt norocoasa. Zambesc satisfacuta ; asa ma si simt. Dirk, ghidul, ghicind parcă ce gandesc traduce pentru mine in engleza : "if you survive today, you are lucky !" (Dacă treci cu bine de ziua de azi esti norocoasa!). Asa a inceput excursia in ziua aceea. Ne-am suit intr-un microbuz si am mers din Capileira pana la Mirrador de Trevelez cam 40-50 de min.
Paco si-a inchis ghiseul si a venit cu noi, cu microbuzul, pana la intrarea in Parcul National.

Pe drum ne-a aratat o carticica si ne-a povestit despre fauna si flora. Din cand in cand mai intreba ca la scoala : "Cine stie ce tip de clima este aici ?", "Cine stie ce animale traiesc in Sierra Nevada ?". Din cand in cand se mai oprea sa ne arate cate ceva extraordinar pe geam. Aici intervenea rolul lui de animator : "Ooooooh !" exclama el si apoi la un semn de-al lui si nemtii : "Oooooooh", iar mai mergeam, iar ne mai miram. Nemtii il adorau pur si simplu. La Mirador de Trevelez nu vroiau sa se desparta de el si ii cereau sa ne insoteasca mai departe.

Locul e marcat cu un panou, iar in jur sunt doar muntii. In acelasi loc se ajunge si daca ascensiunea spre Mulhacen incepe din Trevelez, cel mai inalt sat montan din Spania la 1600 m. Gurmanzii ar trebui sa retina ca acolo se usuca asa numitul "jamon serrano", jambonul cum il spunem noi. Cel provenit din Trevelez este cunoscut în toată lumea. Dar nu la carne imi statea mie gandul in ziua aceea, ci la cum o sa urc muntele. Dirk m-a mai intrebat pe drum cata apa am la mine, spunand ca mi-ar putea da si de la el, dar inca ma gandeam la supravietuirea de care zisese mai devreme asa ca am simtit nevoia sa punctez : "Well, este destula zapada", am spus eu cu non-salanta aratand spre creste. S-a uitat scurt la mine si n-a mai zis nimic, dar deja ne imprietenisem.

Urcusul a durat cam 3 ore cu 2-3 pauze. Nemtii erau imbracati "ultimul racnet" cu toate minunile tehnicii moderne, cred ca eu in pantaloni trei sferturi trebuie sa le fi parut nebuna.
Noi am ales traseul sud-estic cel mai usor care nu punea probleme tehnice. A fost doar un test pentru rezistenta la altitudine. Mersul incet, desi uneori as fi simtit nevoia sa cresc ritmul, a fost esential pentru o stare confortabila, fara ameteli cum se poate întâmpla la altitudinea aceasta. Din Capileira pana pe varf, am strabatut o diferenta de nivel de 2000 m. E mult pentru o zi, dar prima parte cu microbuzul salveaza o parte din oboseala.

Traseul este unul de o zi, dar o varianta des folosita este oprirea peste noapte la Refugiul Poqueira, intr-o vale din stanga traseului de la urcare prin partea de sud. Aceasta este o alternativa pentru ploaie sau pentru un traseu mai lung, spre exemplu continuarea drumului de pe varful Mulhacen spre cel de-al doilea varf ca importanta din Sierra Nevada, Veleta cu 3394 m. Varfuri peste 3000 m în Sierra Nevada sunt mai bine de 45, asa ca e loc de acţiune in zona. Mulhacen si imprejurimile sunt accesibile tot timpul anului, (cu echipamentul potrivit!) cu un grad de risc ridicat fiind lunile aprilie şi mai cand este pericol crescut de avalanşe. Perioada cea mai potrivită ascensiunilor este iunie-septembrie.

Coborarea a fost prin partea estica, pe un alt drum. Betele telescopice s-au dovedit utile pentru multi dintre participanti, mai ales erau multi bolovani.
Pentru cei cu o buna pregatire fizica exista si alte variante de abordare a acestui munte : prin nord-est, cu un traseu un pic mai abrupt decat prin sud, si prin nord-est, pentru alpinisti, şi cu câteva porţiuni de căţărare în gheaţă.
Pana la urma experienta atator oameni de munte ne învata ca orice traseu e bun daca e potrivit aptitudinilor tale, te duce în varf şi il abordezi astfel incat sa te intorci cu bine inapoi.

FACTS

Cum să ajungi:
Cel mai rapid: cu avionul. Dacă rezervarea e făcută din timp se pot obtine tarife destul de bune si la Tarom. De asemenea liniile aeriene low-cost (Wizz Air, Blue Air, My Air) au curse spre multe orase din sudul si estul ţării. Spania are o reţea foarte bună de autobuze care conectează foarte bine marile oraşe. Ţinta trebuie sa fie Granada, de aici existând alte autobuze (durata drumului:1 h si jumătate până la 2 ore)care fac legătura cu Capileira si Trevelez, satele din care se încep ascensiunile în Sierra Nevada şi pe Mulhacen, în particular.
Cel mai ieftin: cu maşina. Din Granada se merge pe A-395 până în Capileira sau Trevelez

Despre Sierra Nevada din Spania
Zona a primit în 1986 denumirea de rezervaţie a biosferei conform standardelor UNESCO, iar din 1989 a fost declarată Parc Naţional. Situarea acestor munţi - destul de tineri de altfel, in jur de 200.000 ani vechime - în zona mediteraneană a dat naştere plante unice în lume. De asemenea unicitatea plantelor provine şi din aşezarea pe verticală a cinci tipuri de climă
Subtropical, termomediteranean, mesomediteranean, oromediteranean, supramediteranean. Statisticile spun ca sunt in jur de 2000 de tipuri de plante din care 100 unice in lume, una dintre cele mai apreciate fiind „steaua zăpezii” - Plantagio nivalis nevadensis.

ASCULTĂ CE GÂNDEȘTI