Plitvice – o pledoarie pentru natura

26 03. 2008, 10:16

Particularitatile rezervatiei Plitvice

In 1949, Parlamentul Republicii Croatia declara parcul Plitvice rezervatie naturala protejata. In urmatorii 48 de ani, anumite solutii si adaugiri au fost operate, ultima schimbare avand loc in 1997, cand largirea bazinului parcului pana la 266 kilometri patrati a fost legalizata. Parcul reprezinta un sistem carstic format din 16 lacuri, care au drept numitor comun raul Plitvice. Acestea se impart in doua parti, in functie de pozitia lor geografica. Astfel, au devenit cunoscute sub numele de Lacurile de sus si Lacurile de jos.
Dintre acestea, se distinge lacul Kozjak, care este cel mai intins, fiind in acelasi timp si navigabil.

Zona este “condimentata” cu zeci de cascade spectaculoase, unele de formatie recenta. Accesul catre ele este facilitat de mici podete din lemn, a caror arhitectura simpla se integreaza peisajului aparent salbatic. Raul Plitvice are o lungime de 4 kilometri si este parte integrata a rezervatiei, apele sale dand nastere celei mai mari cascade din zona, care are o inaltime de 76 metri.
Structura geologica a zonei pe care se intinde parcul este parte a unui mediu cu precadere carbonic ale carui straturi superioare dateaza din era mezozoica.
Cele mai intalnite roci sunt calcarul si dolomita (mineral format din carbonat de calciu si carbonat de magneziu, cristalizat in sistemul romboedric), fiecare dintre ele avand un numar mare de varietati, care sunt evidentiate de relief si de prezenta sau absenta apei.

Pozitionarea dolomitei, o roca mai putin poroasa, langa straturile de calciu din era jurasicului, este principalul fapt responsabil de formele “generoase” ale parcului.
Caracteristicile hidrogeologice specifice ale dolomitei au facut posibila crearea lacurilor si a canioanelor in straturile care dateaza din era cretacica. Exceptand fenomenul morfologic uzual specific zonelor carstice, complexul si-a creat in mod natural propriul sistem subteran de pesteri, cavitati si abisuri. Pana in prezent au fost identificate aproximativ 50 astfel de intrari, insa nu toate prezinta interes turistic, iar un numar si mai mic dintre acestea sunt accesibile.Varietatea fascinanta a culorilor rocilor poate tine un turist ocupat chiar si o zi intreaga. Travertine, cascade, roci colorate, lacuri, pesteri, acest ecosistem le adaposteste pe toate.

Ponturi utile

In ce platim?
Moneda nationala este kuna. Spre deosebire de alte tari, care accepta moneda euro, aici nu veti putea plati decat in moneda acceptata. Daca nu ati facut schimbul valutar din Romania, unde moneda croata este mai putin intalnita, este recomandat sa faceti schimbul in euro inca din tara, pentru ca viceversa este valabila si in Croatia. Veti putea schimba moneda euro la orice schimb valutar sau banca, la un curs de aproximativ 7 kuna pentru un euro.

In parc…
Intrarea in parc este de 140 kuna, un pret piperat, insa biletul este valabil pentru cinci ore, timp in care veti putea admira, fotografia sau explora. Ca sa faceti economie de timp, dar in acelasi timp sa vizitati o parte cat mai mare a parcului, puteti opta pentru o calatorie cu trenul sau cu vaporasul. La intrarea in parc puteti procura o harta cu punctele de atractie, care se va dovedi foarte utila in goana dupa frumuseti.

Drumul catre Plitvice

Calatoria cu avionul
Traficul aerian din Croatia este legat direct de marile orase ale lumii, in timp ce traficul national este legat de orase importante ale tarii: Bol (insula Brac), Dubrovnik, Osijek, Pula, Split, Zadar and Zagreb.

Calatoria cu vaporul
In orasele aflate pe coasta Croatiei veti gasi ambarcatiuni care permit atat transportul persoanelor, cat si cel al masinilor. Aceste orase sunt si porturi catre insule si catre Italia. Traficul in timpul verii este marit simtitor.

Calatoria cu masina
Serviciile de taxi si rent-a-car sunt valabile in toate orasele mari, ca si in aeroporturi. Daca va deplasati cu masina personala, trebuie sa fiti foarte atenti la regulile de circulatie din Croatia si din Parcul National. Liniile de autobuz sunt bine organizate si asigura transportul intre marile orase.

Marul discordiei

In urma conflictului, U.N.E.S.C.O. a trecut rezervatia pe lista Patrimoniului Mondial in Pericol. Datorita importantei parcului, guvernul croat a depus eforturi deosebite pentru a demina complet terenul, ceea ce a facut ca in 1998 obiectivul sa fie scos de pe lista locurilor cu grad de pericol ridicat. Chiar daca parcul a fost in totalitate deminat, imprejurimile nu sunt complet sigure, anumite trasee nefiind inca practicabile.

Facts