Carnavalul de la Nisa

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Cum, la un moment dat, unii preoti si slujitori ai ordinelor monahale au inceput sa ia parte si ei la aceasta teri­bil de tentanta destrabalare, biserica a intervenit din nou, ame­nin­tandu-i cu amenzi consistente si chiar cu inchi­soa­rea pe ecleziastii care indraz­neau sa danseze in public alaturi de petre­caretii de pe strada, sa se deghizeze si sa cante impreuna cu plebea. Cat despre sex, nici nu putea fi vorba.

La un moment dat, insa, caracterul religios-popular al carnavalului a fost inlocuit de cel propagandistic. In iarna lui 1794, de pilda, vestea ca orasul Toulon a fost cucerit de trupele lui Barras l-a facut pe junele Napoleon Bonaparte sa dea semnalul de incepere a unei sarbatori gran­dioa­se. Iar in 1830, carnavalul a fost orga­nizat ca un omagiu adus de cetateni suveranului Carol-Felix, rege al Sardi­niei si stapanitor, in epoca, al viitoarei Riviere franceze.

Dupa 1860, la festivi­tati au inceput sa ia parte membri ai familiilor regale rusesti, belgiene, britanice, ba chiar si regele Ludwig I al Bavariei. Din ratiuni de securitate, politia a inceput sa-si infiltreze ofiterii sub acoperire printre cei care se vese­leau, iar „proiectilele“ neconven­tio­nale folosite in cadrul micilor batalii alegorice au fost limitate la flori, bomboane, boabe de mazare sau de fasole si chiar chiftele, in general articole comestibile necontondente.

Istoria asa-zicand moderna a Carna­valului de la Nisa, cu definitiva lui internationalizare, incepe in 1889, cand semnalul de deschidere este dat de printul de Wales, viitorul rege britanic Eduard al VII-lea. Imnul manifestarii este compus in 1905, an in care e prezentat si cel mai mare car alegoric – Babaou –, un monstru din lemn care trebuia impins de 18 oa­meni. Lung de 34 metri, acesta a ajuns sa fie concurat abia in 1971, de catre King Kong. Un moment impor­tant il con­sti­tuie, in 1921, introducerea ilu­minatului electric, ce permite pre­lun­girea serbarilor pe tot parcursul noptii.

Mai aproape de noi, in 1987-1990, difuzarea emisiunii de televiziune Carnaval des Carnavals transforma Nisa in centrul mondial al acestui gen de manifestare, gratie invitatilor care sosesc din toata lumea. Deja in 1984, in cadrul festivalului brazilian organizat aici, fusese invitata o celebra scoala de samba din Rio – Mocidade Independente de Padre Miguel – care, cu cei peste o suta de muzicieni si dansatori ai sai, starnise senzatie.

Inspre sfarsitul deceniului noua al secolului trecut, continua sa soseasca alti invitati, din Brazilia (scolile de samba Bahia, Gilberto Gil, Zelia Amado) dar nu numai: dansatorii din Tenerife (Insulele Canare), trupele argentiniene din Corrientes, care evoluau pe ritmuri de chamame si candombe, steel-band-urile din Trinidad, care interpretau calypso, grupurile de antilezi care luau parte la carnavalul londonez de la Notting Hill, precum si un artist creator de papusi, tot de la Notting Hill, Clary Salendy, care a uimit cu marionetele sale uriase, inalte de sapte metri.