Prima pagină Travelling

Portretul orasului la tinerete

descopera@mpg.ro 07.13.2006 | ● Vizualizări: 184
Portretul orasului la tinerete     Portretul orasului la tinerete + zoom
Galerie foto (1)

Desi este o urbe in care istoria tresalta la fiecare colt de strada, Dublin (Dubh linn: helesteul negru) - sau Baile Atha Cliath in gaelica - poate fi considerat o capitala tanara: mai mult de jumatate din populatie are sub 25 de ani.

Oras al lui Jonathan Swift, W.B. Yeats, Bernard Shaw, Oscar Wilde si, mai ales, al lui James Joyce, Dublinul este profund cosmopolit si avid de modernitate, dar, in acelasi timp, isi respecta trufas cutumele si blazonul vechimii.

Nord si Sud
Daca ar fi sa-i schitam profilul, primul lucru pe care s-ar cadea sa-l evocam ar fi brazda ingandurata si aspra ce-i strabate chipul. Nu este vorba de mai sus-pomenita sciziune, benigna, dintre vechi si nou ? trasatura generica a tuturor metropolelor europene ?, ci de partitia concreta care pare sa-i pecetluiasca destinul, in sunetul straniu si dramatic al harpei celtice.

In decembrie 1920, legea Government of Ireland Act imparte insula de langa Marea Britanie in Irlanda de Sud (care va ingloba 26 din cele 32 de comitate existente), cu parlamentul la Dublin, si Irlanda de Nord, care va include 6 din cele 9 comitate ale provinciei Ulster si-si va plasa capitala in Belfast.

Printr-o ciudata grefa de spirit, Dublinul va purta mereu, in registru simbolic, urma acestei rupturi. Raul Liffey (raspunzator in vechime pentru crearea emblematicului helesteu negru) imparte orasul in doua: e o frontiera naturala, un ic de apa, intre antagonicele cartiere din Nord si Sud. Northside este considerat a fi partea saraca, muncitoreasca a orasului, in vreme ce Southside este locuit de middle class si de oameni cu dare de mana.

Diviziunea se regaseste in codurile postale atribuite cartierelor: celor din Nord le-au fost harazite numerele impare, in timp ce Sudul le poarta pe cele cu sot. Datina acestei segregatii este veche de cateva secole si isi afla, probabil, sorgintea in epoca in care contele de Kildare si-a construit resedinta in Southside (putin dezvoltat in acea perioada), fiind urmat cu grabire de toti nobilii sai. Intrebat de ce s-a stabilit acolo, contele obisnuia sa raspunda: "Oriunde ma duc, ma urmeaza moda."

In mod paradoxal, cu toate ca Sudul este mai avut si mai ?cozy?, resedinta (Aras an Uachtarain) oficiala a presedintelui Irlandei (fost local rezidential al guvernatorului general al Statului Liber al Irlandei) se afla in Nord, in Phoenix Park, dar codul postal al cartierului sau este 8, un numar care ar trebui sa corespunda cartierelor din Sud. Nu este singura ?anomalie in anomalie?: resedinta arhiepisopului catolic si cea a omologului sau anglican se afla in Northside, la fel ca si una dintre cele mai luxoase suburbii dublineze, Howth.

Intre catedrala Sf. Patrick si The Spike
Despre Dublin se spune ca nu poate fi cunoscut pe-ndelete decat in urma unei prelungi plimbari pe jos, din monument in pub si invers. Nu putini sunt cei care adauga faptul ca deambularea, ca sa fie pe deplin rodnica, ar trebui insotita de cartile lui James Joyce: in primul rand Ulysses, care, pe cele 800 de pagini ale sale, descrie voiajul, calchiat dupa structura Odiseei, al lui Leopold Bloom, prin toate cotloanele Dublinului.

O calatorie de o zi, dar durabila cat o eternitate, o calatorie printr-un singur oras, vast insa cat o lume. O lume pe care Joyce (care a scris Ulysses la Trieste, in Italia, cu harta orasului sau natal pe genunchi) ar recunoaste-o azi anevoie. Nu e vorba de centrul istoric, nemiscat in coordonatele sale majore, de Trinity College, de strada O?Connell sau de monumentele de arhitectura georgiene St. Stephen?s Green, Merrion Square, Ely Place, Fitzwilliam Square, nici de braseria St. James?s Gate, unde, incepand cu anul 1759, se fabrica renumita bere Guinness.

Nici de Dublin Castle, nici de simbolul orasului, catedrala Sfantului Patrick, cea mai mare din Irlanda si datand din secolul al XIII-lea, nici de Christ Church Cathedral (care mai pastreaza elemente arhitectonice din secolul al XI-lea).

Este vorba de acel Dublin care s-a dezvoltat incredibil in ultimii 15-20 de ani gratie unei febrile evolutii economice. Faptul a fost facut posibil prin crearea unui magnetic ?pol de competenta? generat de instalarea si dezvoltarea in spatiul urban a numeroase intreprinderi multinationale de Hi Tech si de ameliorarea atenta si responsabila a infrastructurilor, datorita ajutoarelor care au insotit intrarea Irlandei in Uniunea Europeana.

Dublinul lui Joyce, plin de farmec provincial, jovial prafuit, stropit cu bere si leganat de cantece populare si de dansuri ropotitoare, ardent devotat conservatorismului, a intrat astazi intr-o frenezie imobiliara si urbanistica fara precedent. Ca si opera lui Joyce, la care, iata, nu incetam sa ne referim, Dublinul nu este o ?o creatie creata?, o frumoasa adormita, ci ?o creatie creatoare?, care se naste din ea insasi, produce neincetat sensuri si elaboreaza permanent noi paliere de intelegere.

Intre flesa catedralei Sf. Patrick si Sageata Mileniului (The Spire sau The Spike, cum ii zic oamenii din Dublin, inaltata in anul 2000), cea mai inalta sculptura din lume, se intinde o funie imaginara pe care va invitam sa deveniti inspirati funambuli, deasupra unuia dintre cele mai incitante si tulburatoare orase din Europa.

FACTS


Guinness
Exista oameni (prietenii cam stiu de ce) pentru care Dublinul inseamna, intai de toate, Guinness. Nu Sir Alec Guinness, ci faimoasa bere neagra. Aromata, tare si neaparat rece.

Pentru necunoscatori, precizam ca ea se bea la 6 C ? si nu oricum, ci potrivit unui nu tocmai simplu ritual al sperantelor zadarnicite si al temperaturilor: se umple paharul in proportie de trei sferturi, se lasa sa zaboveasca pana cand lichidul se linisteste, apoi se umple pana la buza. Berea e buna de baut dupa fix 119,5 secunde.
Stim ca asteptarea e chinuitoare, dar deliciul efectelor ei secundare o compenseaza cu varf si spuma.

Dublin facts
Puteti incerca sa traiti boema dublineza pret de o seara incepand, pios, cu St. James?s Gate Brewery, locul in care Arthur Guinness a perfectat, in urma cu mai bine de 250 de ani, berea nationala irlandeza.

Locul are o sectiune muzeificata, dar si ample portiuni vii, unde se fabrica si, mai ales, se poate bea bere. Cum pofta vine sorbind, puteti lua la rand, fara graba, pub-urile din centru, de la cel mai vechi (O?Donughue?s), pana la cel mai mic si mai stralucitor, Dowson Club (un mic pub de jazz in care incap cel mult cincisprezece persoane).

Info util Dublin
Cu avionul, la Dublin se poate ajunge prin companiile CSA Czech Airlines (via Praga), Alitalia (via Milano), Malev (via Budapesta) sau Air France (via Paris). Costurile unui drum one way sunt cuprinse, in functie de sezon, intre 280 si 560 de euro, clasa economic.

De la aeroport, situat la circa 10 km nord de centrul orasului, se poate ajunge in aria urbana cu o masina inchiriata (pe drumul de centura M50, sau direct spre centru pe M1), cu taxiul (circa 15 euro) sau cu autobuzul.

Exista hoteluri cu confort aristocratic, precum Brownes Townhouse (cu arhitectura de secol XVIII), unde o buna bucata de vreme Samuel Beckett l-a asteptat pe Godot. Brownes ofera camere incepand de la 210 euro pe noapte de persoana (Adresa: 22 St. Stephen?s Green, Dublin 2, www.brownesdublin.com)

Pentru toate buzunarele, exista hoteluri precum Days Hotel Rathmines, 3*** (121-125 Rathmines Road, Dublin 6) cu preturi incepand, in aceasta perioada, de la 25 euro/noapte sau The Principal Hotel, 3*** (19-20 Fleet Street, Temple Bar, Dublin 2), 50 euro/noapte.

In incheiere, va amintim cateva dintre obiectivele culturale pe care nu ar trebui sa le pierdeti din vedere: Colegiul Trinity, Muzeul Irlandez de Arta Moderna, Muzeul National de Arta, Dublin Castle, Catedrala St Patrick, Joyce Tower and Museum, Malahide Castle si, desigur, The Guinness Storehouse.
Tag-uri: Portret | oras | tinerete | Dublin

ASCULTĂ CE GÂNDEȘTI