Prima pagină Travelling

Culorile Marocului

Florin Iorganda 12.07.2006 | ● Vizualizări: 768
Culorile Marocului     Culorile Marocului + zoom
Galerie foto (13)

Indiferent din ce directie ajungi in aceasta tara, Marocul nu este Africa. Daca vii dinspre Europa, ai senzatia ca ai poposit pe un cu totul alt continent decat cel negru, obiceiurile, credintele, arhitectura si uneori chiar relieful ducandu-te cu gandul la Orientul Apropiat. Dimpotriva, daca vii dinspre Africa Sahariana, ai senzatia ca patrunzi in paradisul european.

Ceea ce m-a determinat sa dau titlul articolului de fata a fost contrastul, dar si marea diversitate de culori cu care Marocul isi primeste vizitatorii. De la verdele muntilor din nord – Rif –, la portocaliul dunelor de la Erg Chebby, de la oceanul albastru-verzui ce insoteste coasta de 2.000 de kilometri a Saharei Occidentale, la crestele vesnic inzapezite ale Muntilor Atlas – totul este culoare, articulata de prezenta celor doua populatii care coexista in aceasta tara desertica. Pe de o parte – arabii, cuceritori ai tinuturilor de coasta, aducatori de cultura si civilizatie si buni comercianti, care au legat si leaga Africa Neagra de Orient.

Pe de alta parte – impinsi spre interior de arabi –, berberii, care si-au pastrat vie limba, obiceiurile si traditiile vreme de milenii. Din fuziunea acestor populatii cu maurii, care au stapanit Peninsula Iberica vreme de mai multe sute de ani, a rezultat o civilizatie exotica, uneori cruda si brutala, dar cel mai adesea de un mare rafinament si de un gust artistic desavarsit.

Majoritatea oraselor mari ale Marocului, cu Casablanca si Rabat in frunte, poarta amprenta anilor de protectorat francez: in vecinatatea medinei medievale (medina, ca substantiv comun, inseamna, in araba, oras; astazi, termenul denumeste zonele vechi ale oraselor arabe, delimitate de rest prin ziduri puternice) au fost construite cartiere moderne – villes nouvelles –, cu cladiri aratoase, in care multi europeni au ales sa se retraga dupa pensionare.
Numeroase orase de pe coasta gazduiesc, in interiorul zidurilor construite in urma cu sase secole de catre colonistii spanioli si portughezi, cartiere cu arhitectura alba, maura. Este cazul exoticei medine Asilah – unde ritualul de pictare in alb a zidurilor atrage anual milioane de turisti si unde stradutele medievale inguste il poarta pe calator spre ruinele zidului portughez, ca sa admire apusul.

La mai moderna, dar la fel de exotica medina a Essaouirrei, turistii ajung venind in special dinspre Marakesh. La Essaouirra, totul devine culoare pura: de la de mirodeniile si colorantii naturali, la miile de feluri de papuci lucrati de catre pielarii din Muntii Anti-Atlas, de la stralucirea vesmintelor orientale, la tonurile blande ale esentelor de lemn pretios ce impodobesc palatele maure.

La nord, in muntii Rif-ului, se afla o alta localitate speciala: Chefcheuen. Veche asezare medievala, dispusa in trepte pe colinele cultivate de mii de ani cu canabis, Chefcheuen-ul le ofera vizitatorilor un spectacol unic: strazile stramte si labirintice sunt aproape in intregime pictate in albastru. Aici timpul s-a oprit in loc, iar localnicii sunt imbracati in traditionalele jalaba – un fel de robe lungi cu gluga, care aduc pe undeva cu costumatia cavalerilor Jedi din seria Razboiul Stelelor.

Pe ritmuri berbere
In partea de rasarit a tarii, la granita cu Algeria, se ridica unele dintre cele mai frumoase dune din Sahara. Minunate pensiuni in stil casbah – case fortificate construite din pamant – primesc anual milioane de turisti, veniti sa savureze mancarurile si sa se impartaseasca din simplitatea vietii berberilor. Nici cel mai performant aparat de fotografiat nu poate retine frumusetea culorilor pe care le ia desertul la apus. Intorsi, obositi, la pensiunea noastra, dupa coborarea dunelor pe spinarea unor dromaderi, nu ne ramane decat sa mancam o tadjina sau un cus-cus traditional si sa ascultam muzica berbera, ce bate, dintr-o sumedenie de tobe, ritmul nisipului.

Buricul Pamantului
Am auzit multi oameni vorbind despre Buricul Pamantului. Nu stiu daca asa ceva exista dar, daca exista, cei care-l cauta trebuie sa treaca negresit pe la Marakesh. Vechiul oras imperial pare sa nu doarma niciodata, iar forfota si cosmopolitismul lui amintesc de biblicul Babilon.

Atractia centrala a medinei, piata Djemaa el-Fna, aduna laolalta imblanzitori de serpi, trubaduri si dansatori medievali, vanzatori de apa ori de bucate de toate felurile si din toate bucatariile africane. Alte doua medine „imperiale“ – Meknes si Fes – atrag, la randul lor, milioane de turisti, porniti sa cumpere covoare, haine orientale si, mai ales, articole de marochinarie (cuvantul a fost inventat de spanioli si evoca maiestria unica gratie careia pielarii marocani, indeosebi de la Fes si Marakesh, utilizeaza sculptatul si vopselele pentru a crea posete, papuci sau podoabe).

De la Marakesh am pornit spre sud, spre Mauritania. Contactul brutal cu adevarata Africa nu este usor de suportat. Insa, odata obisnuit cu ea, Africa iti poate fura sufletul pe veci.

Erg-Chebbi. Desertul infinit
» Incepand cu secolul al VIII-lea d.Hr., berberii, locuitorii de mii de ani ai nordului Africii, au fost impinsi de catre valurile de colonisti arabi spre interiorul muntos si spre desert. Dromaderii sunt folositi de populatiile sahariene la transport, dar si pentru lapte si carne. Astazi, gratie progresului economic, vehiculele 4x4 iau tot mai mult locul animalelor in deplasarea prin zonele aride.

» La primele pale de vant care anunta furtuna de nisip, locuitorii se indreapta grabiti spre casele fortificate (Merzouga).

» Marea de dune Erg-Chebbi, care desparte Marocul de Algeria, este una dintre cele mai spectaculoase privelisti sahariene, atragand anual mii de turisti, dornici de o aventura „sigura“ la marginea imensului desert.

Omniprezent
» Cele care dau un aer aparte acestei mici medine muntoase din Rif sunt culorile stradutelor din Chefcheuen. Cultivarea canabisului este indeletnicirea principala a locuitorior acestor vai. Mai multe programe finantate de europeni incearca sa-i orienteze spre alte culturi, la fel de profitabile, dar mai putin „ametitoare“.

» Silueta trecand in graba de-a lungul zidurilor pictate ale medinei Asilah, oras cu arhitectura araba, acompaniata de cea a zidurilor cetatii medievale portugheze.
Tag-uri: Culori | Maroc

ASCULTĂ CE GÂNDEȘTI