”Mărţişor”, casa pe care Tudor Arghezi a construit-o pentru ca nevasta să vină cu mâncarea caldă în cazul în care va fi închis

Tudor Arghezi, autorul „Florilor de mucigai”, pe numele său adevărat Ion Nae Theodorescu, poate fi considerat o personalitate complexă a culturii româneşti. La 19 ani trăieşte prima dramă a vieţii sale. După moartea iubitei sale, autorul se călugăreşte la Mănăstirea Cernica şi îşi ia apelativul de Iosif. În urma relaţiei cu profesoara Constanţa Zissu şi a naşterii fiului său ilegitim, Eliazar Lotar Teodorescu, autorul renunţă la călugărie şi pleacă în Paris. Urmează o perioadă în care bărbatul trăieşte în Freiburg şi Geneva, unde lucrează ca ceasornicar. Din 1912, după ce se întoarce în România, devine ziarist şi publică pamflete şi articole polemice sub pseudonimul  Tudor Arghezi. 

Galerie foto

vezi galeria
22 foto

• Palatul Cotroceni. De peste 300 de ani reşedinţă pentru domnitori şi regi, sediu pentru preşedinţii României…
• Ion Mincu, marele arhitect care şi-a făcut casă cu bani împrumutaţi de la primărie. Caragiale venea…

În 1916, după izbucnirea Primului Război Mondial, Arghezi împreună cu alţi autori ai vremii (Ioan Slavici, S. Grossman, D. Karnabatt si Dem. Theodorescu) se pronunţă în favoarea neutralităţii ţării, fapt pentru care sunt încarceraţi în Penitenciarul Văcăreşti. Aici este scrisă printre alte opere şi celebra poezie „Testament”. Tot aici, autorul ia decizia de a cumpăra un teren de aproape două hectare ce se afla în apropierea închisorii. După un an de detenţie, este eliberat, iar din 1928 începe construirea „Mărţişorului”. Din 1930 el, împreună cu soţia sa Paraschiva Burda şi cei doi copii ai lor, se mută în locuinţă. 

MESAJE DE 1 MARTIE. Urări şi felicitări frumoase, sms-uri de mărţişor şi cu ocazia venirii primăverii

Denumirea de „mărţişor” a casei şi străzii provine de la obiceiul localnicilor din zonă de a lega, primăvara, şnururi din lână albă şi roşie în arbori pentru a fi roditori. Astfel, poetul decide să discute cu autorităţile locale pentru ca strada să primească denumirea de „Mărţişor”. Însă culorile şi simbolistica acestei sărbători se regăsesc şi în interiorul casei memoriale. Pe tabliile paturilor sunt sculptate firele de mărţişor, iar scara ce leagă parterul de etaj şi pod este roşie, în timp ce pereţii casei sunt albi. 

„A rămas cu sufletul şi cu amintirea la haina monahală”

Casa compusă din 18 camere şi dependinţe este inspirată de stilul arhitectural al unei mănăstiri. Cele două turnuleţe de pe acoperişul casei semânând cu o cruce. „Poetului i-a venit această idee pentru că a rămas cu sufletul şi cu amintirea la haina monahală. În amintirea acelor vremuri şi-a dorit ca această casă să semene cu o mănăstire în miniatură”, a declarat Marieta Mihăiţă, muzeograf „Casa Memorială Tudor Arghezi”. De fapt, casa este amplasată în mijlocul livezii de cireş asemănător cu Mănăstirea Văcăreşti, transformată ulterior în închisoare.

În apropierea casei, poetul şi-a construit şi propria tipografie, unde în prezent sunt expuse volume, documente şi imagini cu poetul. Dintre cele 18 camere, Arghezi îşi petrecea cel mai mult timp în camera de reverie, unde şi în prezent se află biroul autorului. Locul pare oprit în timp, pe birou fiind aşezate stiloul, călimara şi ochelarii autorului. În aceeaşi cameră se află şi un pat de fier, unde pe parcursul nopţii poetul îşi scria operele pe care le citea a doua zi familiei, iar de cealaltă parte a camerei se află biblioteca ce adăposteşte peste 7.000 de volume. Una dintre cele mai valoroase cărţi din biblioteca poetului este „Noul Testament’‘, scris în  greacă şi latină.  

„Născut în zodia iertării”

Muzeograful Marieta Mihăiţă consideră că poetul s-a născut în zodia iertării, deoarece îşi învăţa copiii, pe Mitzura şi Baruţu, ca în fiecare seară să nu adoarmă supăraţi. „Poetul făcea acest lucru, dacă simţea că nu are sufletul destul de curat obişnuia să se roage întreaga noapte. Îşi cerea iertare de la prieteni, de la cei ce nu îi erau prieteni, de la cei apropiaţi sufletului său, dar şi de la steaua de deasupra casei”, detaliază Marieta Mihăiţă. 

Pe 14 iulie 1967, poetul moare şi este îngropat în curtea casei alături de soţia sa Parascheva. Din 25 octombrie 2015, alături de cei doi a fost înmormântată şi Mitzura Arghezi, iar într-o altă parte a curţii regăsim cuşca şi mormântul câinelui Zdreanţă. În prezent, pe crucile acestora sunt atârnate fire de mărţişor. 

Casa iubită a lui Argezi nu s-a bucurat întodeauana de linişte. În 1977, regimul comunist dorea să transforme imobilul într-o grădiniţă, iar 10 ani mai târziu, în 1987, casa s-a aflat pe punctul de a fi demolată pentru a se construi o autostradă. A rezistat vremurilor, de mai bine de 44 de ani, din 1974, funcţionează ca muzeu, conform dorinţei testamentale a mareului autor.

În anul sărbătoririi Centenarului Marii Uniri, Descopera.ro te invită să cunoşti, prin intermediul campaniei „Case de poveste”, istoria unor clădiri impresionante şi a oamenilor ei.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: