Stefan cel Mare – Un sfant pe tronul Moldovei
Prima pagină Maratoanele Descopera Descoperă istoria românilor

Stefan cel Mare – Un sfant pe tronul Moldovei

Adrian Nicolae | 11.26.2009 | ● Vizualizări: 4863
Stefan cel Mare – Un sfant pe tronul Moldovei     Stefan cel Mare, voievod, sfant, Moldova, Vaslui, Codrii Cosminului + zoom
Galerie foto (14)

„O, barbat minunat, cu nimic mai prejos decat comandantii eroici pe care atata ii admiram, care in vremea noastra a castigat, cel dintai dintre principii lumii, o biruinta atat de stralucita asupra turcului! Dupa credinta mea, el este cel mai vrednic sa i se incredinteze conducerea si stapanirea lumii, si mai cu seama cinstea de capetenie si conducator impotriva turcului, cu sfatul, intelegerea si hotararea tuturor crestinilor, de vreme ce ceilalti regi si principi catolici se indeletnicesc cu trandavia si placerile ori cu razboaiele civile” – cronicarul polonez, Jan Dlugosz (1415-1480)

O crima ce a schimbatfata Europei
In noaptea de 17 octombrie 1451, Moldova cunostea o crima ale careirepercusiuni nu ar fi putut nimeni sa le intuiasca. Ar fi parut,poate, doar o alta crima din lunga serie fratricida ce a insangeratmonarhiile europene dar, de data aceasta, moartea unui monarh aveasa schimbe pentru totdeauna mersul istoriei. Domn inMoldova era la acea vreme Bogdan al II-lea, fiul lui Alexandru celBun si tata al unui tanar cu evidente calitati de lider militar sipolitic, un tanar scolit la curtea lui Iancu de Hunedoara, de carese lega speranta continuitatii la tron a familiei domnitoare,Stefan. Petru al III-lea Aron, frate vitreg al lui Bogdan,un avid pretendent la tronul Moldovei, patrunde in noaptea tarziede toamna pe domeniul de la Reuseni, acolo unde se afla familiadomnitorului si, cu ajutorul a circa 100 de mercenari, ilcaptureaza si il decapiteaza pe loc pe domnul Moldovei. De acum,puterea se afla in mainile sale. Nu mai ramanea decat un singuramanunt, prinderea tanarului de numai 18 ani, Stefan, cel care,ingrozit de moartea brutala a tatalui sau, fugise intr-una dintrepadurile din apropiere. Pentru Petru Aron, uciderea posibilului sauinlocuitor nu mai era, probabil, decat o problema de timp.

Voievodul, de acum, Aron impinge la moarte un alt urmas al luiAlexandru cel Bun, pe Alexandrel, zis si Olehno, pe care il invingein lupta de la Movile, in martie 1455. Stefan era de negasit, darAron nu parea sa mai dea mare importanta acestei probleme. Inschimb, el se inchina turcilor acceptand sa plateasca un tribut de2000 de galbeni (o suma imensa la acea vreme), tribut ce ar fitrebuit sa creasca anual, totul in schimbul protectiei CurtiiOtomane.



Urat de boieri si parasit de cei apropiati, Petru Aron aflacu stupoare ca, la sase ani dupa uciderea miseleasca a lui Bogdan,Stefan se indrepta spre Moldova cu o armata de 6000 de oameni, mareparte munteni pusi la dispozitie de varul sau, Vlad Tepes, cerandtronul si razbunarea sangelui varsat la Reuseni. Cu oarmata stransa in pripa, Aron este, insa, incapabil sa se opunamult mai tanarului sau oponent, si este infrant la 12 aprilie 1457la Doljesti pentru ca, la scurt timp, la Orbic, oastea sa sa fieimprastiata definitiv. Petru scapa cu viata si ia drumul pribegieispre Polonia, acolo unde spera sa primeasca ajutor grabnic ininlaturarea "obraznicului Stefan", iar pe locul numit Direptate, peSiret, tara il aclama ca domn pe fiul lui Bogdan al II-lea. PentruMoldova incepuse cea mai glorioasa pagina din toata istoriaei.


Lupta de la Baia sidezastrul Semilunii de la Vaslui

Victoria asupra lui Petru Aron nu rezolva nicidecumproblema stapanirii Moldovei. Stefan stia ca ucigasul tatalui sauar fi putut veni oricand asupra sa cu oaste polona si, pentru aimpiedica un atare risc, el accepta suzeranitatea regelui polonCazimir si ii cedeaza acestuia Hotinul. In schimb, Polonia seangaja sa nu permita lui Petru Aron sa mai calce vreodata pamantulMoldovei. Aron constientizeaza inutilitatea prezentei salela curtea lui Cazimir si se refugiaza in Ardeal, acolo unde sperala ajutor din partea regelui maghiar, Matei Corvin. Fara a se lasaintimidat de una dintre cele mai impunatoare armate ale Europei,Stefan, sustinut tacit de polonezi, ataca cetatea Chiliei, domeniuaflat sub protectie ungara inca de pe vremea lui Petru al II-lea.Atacul esueaza, iar domnul Moldovei paraseste teatrul de lupta cu orana la glezna ce nu avea sa se mai inchida pana la sfarsitulvietii sale. Nu era, insa, decat o amanare. Trei ani mai tarziu, in1465, Stefan avea sa cucereasca mult ravnita "poarta" a Moldovei.Intre timp, recuperase Hotinul de la polonezi.

Constientizand ascendentul dat de sustinerea Poloniei, chiar dacaacesta era doar unul formal, Stefan ataca localitatile secuiestidin Ardeal in speranta de a-l captura pe Aron. Aceasta scapa dinnou cu fuga si se refugiaza la curtea lui Matei Corvin, acolo undecere insistent o interventie armata a Ungariei in Moldova. Dreptraspuns, Matei Corvin ridica in 1467 o oaste de 40.000 decavaleri, nu inainte de a potoli rascoala taranilor ardeleni decare Stefan nu era strain. La 11 noiembrie, ungurii se aflau dejala Brasov iar urmatoarea destinatie era pasul Oituz, trecerea spreMoldova. Bine intarit de catre domnitorul muntean, pasulse dovedeste o nuca tare pentru Matei Corvin, luptele surde dintrecatoare dovedindu-se fatale pentru multi dintre ostasii sai. Sitotusi, regele ungur reuseste sa treaca. La 19 noiembrie, targulTrotusului este devastat. Nu sunt crutati nici macar copiii sipreotii. Urmeaza Bacaul, Romanul si se parea ca armata lui Corvinavea sa ia si Suceava.



La 15 decembrie 1467, Stefan , alaturi de 12.000 de osteni asediazaRomanul, locul de campare al armatei ungare, dupa ce incendiaseorasul din toate partile. Luptele sunt extrem de violente, cu multevictime de ambele parti. In zorii zilei, panicati, ungurii incep sase retraga in dezordine. Pana si regele este purtat pe targa, ranitgrav de o sageata cu trei varfuri si de catre o lance. Doarindecizia vornicului Isaia de a ataca acolo unde ii ordonase Stefanvoievod face ca Matei Corvin sa ramana necapturat si sa ajunga,alaturi de ramasitele armatei sale, in Ungaria. Dar nu era decatinceputul. Dornic sa arate ca Moldova nu mai este un loc deschisjefuitorilor, voievodul moldav patrunde in anul 1468 in Ardeal,pradand si pedepsind trupele unguresti pentru necutezanta de a sefi opus moldovenilor. Nu era decat semnul ca pe tronul Moldoveiurcase un principe demn de orice natiune europeana. PetruAron este momit cu o scrisoare falsa si adus in fata lui Stefan.Soarta sa avea sa fie aceeasi cu a victimei sale de la Reuseni,Bogdan al II-lea, tatal domnitorului moldav.

Dar problemele lui Stefan erau departe de a fi rezolvate.Asupra sa apasa inca birul acceptat de Petru Aron, iar cutezanta dea nu-l plati Inaltei Curti de la Stambul ar fi insemnat asmutireaasupra Moldovei a celui mai puternic imperiu al vremii.Stefan isi calculeaza, insa, bine miscarile. Stie ca, atata vremecat pe tronul Tarii Romanesti se afla Radu cel Frumos, fratele luiVlad Tepes, un domnitor vandut turcilor, pericolul otoman ar fiputut lovi Moldova din cel putin doua parti. Nu ramanea decat caStefan sa impuna in Muntenia un domnitor supus cauzei crestine caresa il sprijine in lupta impotriva necredinciosilor. Astfel, intre1470-1474, voievodul moldav cucereste Braila, cel mai importantport valah, Cetatea de Floci si Ialomita. Radu cel Frumos nu i sepoate opune. Cere, in schimb, tatarilor sa invadeze Moldova. La 20august, la Lipniti, Stefan ii infrange si pe acestia intr-o luptasfarsita catastrofal pentru tatari. Insusi fiul hanul este capturatsi ucis atunci cand tatal sau ameninta pe domnitorul Moldovei cunoi pradaciuni.



Radu decide sa actioneze, dar este infrant chiar la intrarea inMoldova. In anul 1471. Doi ani mai tarziu, la 18 noiembrie, Stefanil infrunta din nou pe domnitorul muntean si il invinge iarasi laRamnicu Sarat. In locul sau, voiedovul in inscauneaza pe LaiotaBasarab. O incercare a turcilor de a remedia situatia se terminadezastruos. Toata armata lor, circa 13.000 de oameni, estenimicita, iar 2300 de prizonieri sunt trasi in teapa. Inacelasi an, insa, Laiota il tradeaza pe Stefan si trece de parteaturcilor. Un altul ar fi renuntat, dar nu si domnitorul moldovean.El isi alege un nou protejat, pe Basarab cel Tanar, zis si Tepelus,pe care il trimite cu o armata impotriva lui Laiota. Tepelus nu seridica, insa, la asteptarile lui Stefan si, la 5 octombrie 1474,este infrant de tradatorul Laiota. Doua saptamani mai tarziu, dupace cucerise cetatea Teleajenului, Stefan il invige si pe fostul saualiat si reinstaureaza domnul pe care si-l dorea.



In schimb, actiunile sale rascolisera suficient mandria turcilor.Decis sa puna odata pentru totdeauna capat spinoasei probleme aMoldovei, Mohamed al II-lea, cuceritorul Bizantului, trimite oarmata imensa, numarand circa 120.000 de oameni, in frunte cuSoliman Magnificul, sa ii aduca mica provincie rebela sub vesnicaascultare. Nu stia, insa, ca isi trimisese cei mai multi dintreosteni la moarte.



Stefan, afland de planurile turcilor, cere grabnic ajutor vecinilorcrestini. Polonia trimite doar incurajari, in timp ce Matei Corvinnu trimite decat 1800 de cavaleri. In graba, din Ardeal, domnitorulstrange inca 5000 de secui, alaturi de cei 40.000 de moldoveni,atat cat putuse aduna sub arme din mica tara a Moldovei. Urmandvechiul obicei, el pustieste totul in calea atacatorilor,ingreunandu-le acestora avansul si oferindu-si timp pentru a alegelocul ideal pentru batalia ce avea sa vina inevitabil. Iar locul ilgaseste in mlastinile din jurul Vasluiului. La 10 ianuarie1475, Stefan isi aduna oastea in negura diminetii si ataca frontaluriasa oaste a turcilor. Inclestarea este una de o raraviolenta dar, dupa ceasuri de lupta surda, moldovenii incep sa batain retragere. Este momentul in care insusi voievodul se avanta inprima linie incuranjandu-si oamenii si dand turcilor lovitura degratie. La un semn al sau, din spate, un detasament ascuns inpadurile din apropiere, navaleste asupra otomanilor starnand opanica de nedescris. Turcii nu mai asculta de ofiteri si incep sase calce in picioare in speranta desarta de a scapa cu viata. Totulse transforma in cel mai scurt timp intr-o urmarire surda presaratacu zeci de mii de victime. Fugariti pana la Dunare, putiniisupravietuitori isi pierd viata in apele inghetate ale Dunarii.Fusese cea mai mare infrangere a Islamului din fata unei armatecrestine!



Drept raspuns, Stefan, pe care polonezii il numeau deja"cel Mare", este numit de catre papa de la Roma "atlet al luiHristos", in timp ce Matei Corvin isi aroga drepturile victoriei.Aurul necesar unei noi rezistente in fata turcilor pleaca spretronul Ungariei, in timp ce voievodului Moldovei nu ii parvin decatfelicitarile curtilor europene. Impresionanta ramanescrisoarea lui Stefan cel Mare catre monarhii apuseni, scrisoareredactata la 25 ianuarie 1475, la doar 15 zile de mareata savictorie:

"Prea luminatilor, prea puternicilor si alesilor domni atoata crestinatatea, carora aceasta scrisoare a noastra va fiaratata sau de care eaq va fi auzita. Noi, Stefan voievod, din milalui Dumnezeu, domn al Tarii Moldovei, ma inchin cu prietenie vouatuturor carora va scriu si va doresc tot binele si va spundomniilor voastre ca necredinciosul imparat al turcilor a fost demulta vreme si este inca pierzatorul intregii crestinatati, si infiecare zi se gandeste cum sa nimiceasca toata crestinatatea. Deaceea facem cunoscut domniilor voastre ca pe la Boboteaza trecuta,mai sus numitul turc a trimis in tara noastra si impotriva noastrao mare ostire in numar de 120.000 de oameni, ala carei capitan defrunte era Soliman Pasa beglerbegul… Auzind si vazand noi acestea,am luat sabia in mana si cu ajutorul Domnului Dumnezeul nostruatotputernic, am mers impotriva dusmanilor crestinatatii, i-ambiruit si i-am calcat in picioare, si pe toti i-am trecut subascutisul sabiei noastre, pentru care lucru sa fie laudat DomnulDumnezeul nostru. Auzind despre acestea, paganul imparat alturcilor isi puse in gand sa-si razbune si sa vina, in luna luimai, cu capul sau, si cu toata puterea sa impotriva noastra si sasupuna tara noastra, care e poarta crestinatatii si pe careDumnezeu a ferit-o pana acum. Dar daca aceasta poarta, care e taranoastra, va fi pierduta - Dumnezeu sa ne fereasca de asa ceva -,atunci toata crestinatatea va fi in mare primejdie. De aceea, nerugam de domniile voastre sa ne trimiteti pe capitanii vostriintr-ajutor impotriva dusmanilor crestinatatii, pana mai estevreme, fiindca turcul are acum multi potrivnici si din toatepartile are de lucru cu oameni ce-i stau impotriva cu sabia inmana. Iar noi, din pareta naostra, fagaduim, pe credinta noastracrestineasca si cu juramantul domniei mele, ca vom sta in picioaresi vom lupta pana la moarte pentru legea crestineasca, noi cu capulnostru. Asa trebuie sa faceti si voi, pe mare si pe uscat, dupa ce,cu ajutorul lui Dumnezeu cel atotputernic, noi i-am taiat manadreapta. Deci fiti gata fara intarziere. Data in Suceava, in ziuade Sfantul Pavel, luna ianuarie in 25, anul Domnului 1475. Stefanvoievod, domnul tarii Moldovei".



Lupta de la Razboieni siumilirea Poloniei in Codrii Cosminului

Era evident ca marele Mahomed al II-lea nu putea accepta o rusineasa cum fusese cea de la Vaslui. De aceasta data, decide sa iaproblema in propriile maini si sa scape de incomodul domnitormoldovean. Astfel, la 13 mai, 1476, sultanul pleaca din Adrianopolin fruntea unei armate de-a dreptul uriase, 150.000 de oameni,carora Laiotas Basarab le promisese ajutorul a inca 12.000 demunteni. Stefans e vede din nou singur in fata Imperiului Otoman.Fara sa dispuna de rezervele uriase de oameni de care se bucuraMahomed, el strange doar 20.000 de osteni. 20.000 in fata a peste160.000 de turci.



Singura solutie este intarirea unui fort la Paraul Alb, sau ValeaAlba, acolo unde Stefan isi maseaza mica armata. Spre uimirea luiMahomed, voievodul moldav ataca primul, la 26 iulie, si chiarreuseste sa respinga primele valuri ale turcilor. Numarul acestoraera insa urias, iar Stefan se vede nevoit, intr-un final, sa seretraga, lasand in urma un numar mare de morti dintre proprii saiosteni. Sultanul este sigur de victorie si se indreapta spreSuceava, cetatea de scaun, acolo unde esueaza in fata aparatorilorcondusi de Sendrea, cumnatul lui Stefan. Hotinul, aparat destarostele Vlaicu, rezista si el. Neamtul, aflat in grijahatmanului Arbore iese invingator in luptele cu Mohamed. Cat despreChilia si Cetatea Alba, turcii nu se mai gandesc sa le cucereasca.O furtuna puternica le distrusese o mare parte a flotei din MareaNeagra. Si astfel, cuceritorul Bizantului, se intorcea dinMoldova neinvins, dar fara sa fi cucerit nimic, hartuit din spatede noua oaste a lui Stefan, asemenea unui fugar si nu unuiinvingator, asa cum se pretindea. Drept raspuns, Stefancel Mare il aduce pe tronul Valahiei pe Vlad Calugarul. Tepelusurmase gestul lui Laiota si tradase si el.



Dar nici acest al treilea protejat crestin al lui Stefan nu rezistaprea mult in fata turcilor. Mai mult, el se alatura acestora inceea ce avea sa fie cea mai mare lovitura peste domnitorulMoldovei, pierderea Chiliei si a Cetatii Albe din anul 1484.Singura speranta a domnitorului ramane o alianta militara cuPolonia, alianta ce se incheie in anul 1485, in conditii umilitoarepentru Stefan. In vazul tuturor, el a fost nevoit sa ingenunchezesi sa jure credinta mandrului Cazimir. Fusese doar o vanitate apolonezului pentru ca intelegerea nu a fost respectata. Polonia nua trimis lui Stefan decat 3000 de soldati. Mai mult, Cazimirincheie pacea cu sultanul, lasandu-l pe Stefan in voie sortii.



Drept raspuns, domnitorul cauta ajutor in Ungaria si, asigurat deprotectia acestora, invadeaza Polonia si ocupa Pocutia, teritoriuasupra caruia Stefan avea drepturi de mostenire de la Petru alMusatei si Alexandru cel Bun. Cazimir nu reactioneaza si, la numaidoi ani dupa atacul moldovenilor, se stinge din viata lasand loculfiului sau Ioan Albert. Un alt fiu al sau Vladislav, conduceaBoiemia, in timp ce un altul, Alexandru, era mare duce alLituaniei. Ramanea cel de al patrulea fiu, Sigismund cel fara detara, pe care Ioan Albert decide sa il aseze in fruntea Moldovei.Astfel, sub un pretext mincinos, recucerirea Chiliei si aCetatii Albe, Ioan Albert patrunde in Moldova, la 9 august 1497, infruntea a 100.000 de osteni. Prima solie a lui Stefan esteprimita cu bunavointa si asigurata de bunele intentii alepolonezilor. Ruta urmata era, insa, alta decat cea catre Chilia.Stefan intelege planul lui Ioan Albert si vede cum armata acestuiase indreapta catre Suceava. Trimite o a doua solie si abia candmesagerii sai sunt arestati intelege planul ascuns al regeluivecin. Grabnic, Stefan cel Mare cere ajutorul turcilor siardelenilor.



La 24 septembrie, polonezii declanseaza asediul Sucevei, darincercarile lor sunt zadarnice. Cetatea era mult prea bine aparataca sa poata fi cucerita. Turcii trimit doar 2000 de oameni, in timpce ardelenii se grabesc prin pasul Oituz cu 12.000 de osteni.Afectati de lipsuri, polonezii ridica asediul si par decisisa incheie pacea, dar aceasta nu se va mai face decat in conditiileimpuse de Stefan. Ioan Albert era nevoit sa se intoarca peaceeasi ruta secatuita de tactica pamantului parjolit, faraingaduinta de a jefui vreo asezare de pe teritoriul Moldovei. Demoralizati, polonezii pornesc pe drumul de intoarcere dar nici deaceasta data nu isi tin promisiunea. Constient de o noua incalcarea tratatului de pace, Stefan ii urmareste pe atacatori cu circa40.000 de osteni. In "apropiere de fagetul Cosminului", voievodulin ajunge din urma pe polonezi si ordona armatei sale sa inconjoarepadurea. Copacii sunt taiati si lasati doar atat cat sa poate fipravaliti si, la 26 octombrie 1497, varstnicul Stefan dadea incaodata atacul. Prinsa ca intr-un cleste, armata polona a fostdistrusa, putini fiind cei care au reusist sa fuga. Urmarireafugarilor continua pana la granita cu Polonia, lupte crancene avandloc la Lentesti si apoi la Cernauti. Stefan isi permite chiar sa selipseasca de un corp de oaste pe care il trimite sa lupte impotrivaunui detasament de calareti mazuri veniti in ajutorul polonilor. Sidin nou moldovenii ieseau invingatori. Polonia isi lingea raniledeschise si zecile de mii de morti lasati in pamantul Moldovei. Erauna dintre cele mai mari infrangeri din istoria sa medievala.Pocutia ramanea a Moldovei pana dupa moartea lui Stefan,survenita la 2 iulie 1504, si asta pentru ca nimeni nu mai cutezasa il infrunte pe Sfantul Luptator si ctitor de biserici de petronul de la Suceava.