Prima pagină Maratoanele Descopera Descoperă istoria românilor

Top 10 – Cele mai mari batalii ale romanilor

Descopera | 12.08.2009 | ● Vizualizări: 60299
Top 10 – Cele mai mari batalii ale romanilor     no tags + zoom
Galerie foto (11)

Ca orice lucru care vine din trecut, lupta pentru existenta a romanilor pare incarcata de acea maretie care prezentului ii lipseste. Este o lupta care fascineaza, deopotriva, pe cei care isi revendica o istorie petrecuta in interiorul frontierelor lor si pe cei care traiesc, uneori convulsiv, complexul de a le fi fost la margine. Departe de a fi fost o istorie pasagera, lipsita de evenimente marete, asa cum este cea occidentala, istoria romanilor se pierde in lupte surde, uneori glorioase, pentru dreptul de a fi prezenti acolo unde destinul ne-a harazit... intr-unul dintre cele mai „incinse” teritorii ale lumii. In acest scop, va prezentam cateva dintre cele mai mari batalii pe care stramosii nostri le-au purtat de-a lungul timpului si, cum o cuantificare a importantei acestora este greu de stabilit, criteriul dupa care au fost clasificate este, simplu, acela cronologic...

10) Clanul Asanestilorimpotriva Imperiului Bizantin (sec. XII -XIII)

In Bulgaria, nu veti auzi prea multe despre originea valaha afratilor Asan (Asen dupa unele surse) si asta pentru ca, evident,localnicii ii considera unii de-ai lor si ii trateaza cu un respectdemn de marii imparati ai lumii. Istoria vorbeste insa despre ceitrei frati valahi care s-au ridicat din Muntii Hemus pentru a-sicere drepturile in fata lui Isaac II Anghelos, imparatulBizantului. Era anul 1185, cu aproape un secol si jumatate inainteca Basarab I sa isi asume rolul de prim voievod al vlahilor dinMuntenia, atunci cand Ioan si Petru Asan porneau rascoala care aveasa duca la infrangerea bizantinilor si la aparitia celui de aldoilea Imperiu Vlaho-Bulgar.

Dintre toate sursele epocii, cronica bizantinului Nicetas ChoniatesAkominatos este cea care reda destul de exact desfasurareaevenimentelor din acea vreme. Nicetas consemneaza ca un noubir, introdus abuziv, a adus multa nemultumire vlahilor sibulgarilor care locuiau pe muntele Haemus. Pentru a aduce lacunostinta imparatului nemultumirea lor, acestia trimit doi soli,alesi deloc intamplator. La drum pleaca fratii Petru si Ioan Asan,fruntasi printre semenii lor. Departe de a fi luati inseama, cei doi sunt, insa, palmuiti, umiliti in fata curtiiimperiale si trimisi acasa. Intorsi cu apasarea esecului si cu patarusinii pe obrazul lor, cei doi frati planuiesc o revolta apoporului din acea zona, formata in cea mai mare parte din vlahi sibulgari. Momentul nici ca putea fi mai bine ales.Puternicul Imperiu Bizantin trecea printr-o perioadatulbure, in care siguranta sa era amenintata serios de hoardele deunguri care navalisera cu doi ani in urma dinspre nord-vest si carerepurtase deja primele succese. Ungurii ocupasera Belgradul,Branicevo, Nisul, ajungand pana la Sofia.



Pe acest fond complicat, tesut din lupte interne si amenintariexterne, isi pregatesc fratii Asanesti rascoala. Primele miscariale acestora inregistreaza cateva victorii notabile dar, la primainfruntare serioasa cu bizantinii lui Isac Anghelos al III-lea,armata vlaho-bulgara este infranta, dar cei doi frati reusesc safuga peste Dunare, refugiindu-se la vecinii cumani. Imbatat devictorie si crezand ca le-a dat o lectie binemeritata moesilor,imparatul bizantin neglijeaza sa isi ia masurile rudimentare deprecautie si se multumeste sa dea foc granelor. Cum in planpolitic, orice greseala se plateste, Isaac Anghelos avea sa simtacat de curand consecintele erorii sale. Departe de a-si invatalectia dorita de bizantini, cei doi frati, care acum se bucura deajutorul cumanilor, incep o actiune larga de pradare a Traciei. O adoua incercare de oprire a campaniei de cucerire initiata de catreconducatorii vlahi si de catre aliatii cumani va demara inprimavara anului 1187. Petru si Ioan si-au continuatplanurile de invadare ale Traciei, fortandu-l pe Isaac Anghelos saorganizeze o alta campanie impotriva vlahilor dezlantuiti. Soartanu s-a aratat prea favorabila bizantinilor, iar dupa ce armata luiIsaac a fost surprinsa intr-o trecatoare de catre rasculati,printre pierderile insemnate era cat pe ce sa se numere chiar siviata imparatului. Aceasta ultima victorie intari si mai multpozitia Asanestilor, ramasi stapani peste tara dintre Dunare siBalcani.

Datorita importantelor miscari de ordin politic si militar pe carele-a generat, Ionita Asan (Caloian), cel de al treileafrate, a devenit una dintre cele mai insemnate personalitati valahedin Balcani. Acesta a intins granitele statului pe care il conduceasi a obtinut recunoasterea oficiala atat a Bizantului, cat si pecea a papei. De la acesta din urma a obtinut recunoastereatitlului de rege pentru sine si cea de primat pentru arhiepiscopulbisericii noului stat. Valahii creasera, pentru prima data de ladisparitia Daciei, un stat al lor, si asta chiar in coasta celuimai mare imperiu al vremii… Imperiul Bizantin.

9) Batalia de la Posada (9 - 12 noiembrie1330)


Desi vasal al regelui Ungariei, asa cum este numit in mai multedocumente ale vremii, Basarab daduse destule semne de rebeliunefata de cel ce ar fi trebuit sa ii fie suveran… Carol Robert deAnjou. In anul 1323, Basarab il sprijina militar pe tarul bulgarMihail Sisman in lupta impotriva Imperiul Bizantin, o actiune ceincalca vasalitatea sa fata de regele Ungariei. Sapte animai tarziu, la 28 iulie 1330, voievodul muntean este alaturi deacelasi Mihai Sisman in lupta de la Velbuzd, impotriva regelui sarbStefan Decanski, un aliat al lui Carol Robert de Anjou. Probabil,acesta a si fost motivul pentru care regele ungur decide sa dea olectie rebelului valah si sa il indeparteze de la domnie.La doar cateva saptamani de la acest ultim eveniment, Carol daordinul de adunare a armatei celei mari a Ungariei. Cu toateacestea, 8000 dintre cei mai buni cavaleri unguri se aflau inPolonia, luptand impotriva cavalerilor teutoni. Este evident ca nutoata armata a putut fi stransa in campania indreptata impotrivalui Basarab. Insa 30.000 de cavaleri, cu mult mai mult decat puteastrange valahul, luau drumul Tarii Romanesti. Severinul cade primuliar Curtea de Arges este incendiata de regele razbunator.Bolile si lipsurile armatei cauzate de pustiireapamanturilor valahe de catre Basarab il silesc pe Carol Robert saceara retragerea. Nu era chiar victoria zdrobitoare pe care si-odorise, dar era o lectie pe care valahul ar fi trebuit sa ointeleaga odata pentru totdeauna. In misterioasatrecatoare de la Posada, la 9 noiembrie 1330, Basarab lanseazaatacul surpriza asupra ungurilor. Si ce mai surpriza a fost pe ceicare se considerau invingatori. Mii de cavaleri isi pierd viatainca din prima zi a luptelor.



Macelul dureaza pana pe 13 noiembrie, iar din insemnarileregelui Carol Robert de Anjou, aflam ca apogeul luptei a fost acelain care cavalerii valahi au sarjat in mod repetat asuprasupravietuitorilor. Regele ungur este salvat cu pretul vietiigarzilor sale personale si scapa doar dupa ce isi schimba hainelecu Desev, fiul lui Dionisie, "cel pe care valahii crezandu-linsusi regele l-au ucis cu cruzime". Aproape toticavalerii unguri au fost ucisi in stramtoarea Posadei, oferindposteritatii una dintre cele mai mari si mai rusinoase infrangeridin istoria Ungariei. Tara Romaneasca se nascuse iar visul Ungarieide a atinge Marea Neagra se sfarsise pentru totdeauna. Pe tronultarii Romanesti, pentru 42 de ani, avea sa stea cel pe care astaziil banuim a fi… Negru Voda Intemeietorul.

8) Batalia de la Rovine (10octombrie 1394 sau 17 mai 1395)

Inceputul conflictului cu turcii are loc in anul 1389, atuncicand Mircea il ajuta cu oaste pe Lazar, cneazul sarbilor, in luptade la Kossovopolje (Campia Mierlelor). Lazar convocase la luptaimpotriva "necredinciosilor" toata crestinatatea, insa raspunsurileau fost intarziate sau absente in cea mai mare lor parte.La inceput, sortii au parut a fi de partea crestinilor maiales ca fanaticul sarb, Milos Obilici, l-a ucis pe insusi sultanulMurad. Fiul acestuia insa, Baiazid Ilderim (Fulgerul), va luaimediat comanda armatei turcesti si va schimba retragerea initialaintr-o stralucita victorie. Crestinii au fost zdrobiti iarcneazul Lazar insusi isi va pierde viata. Asteptandu-se larazbunarea turcilor pentru implicarea sa in lupta, Mircea iamasuri, consolidand linia Dunarii prin ridicarea cetatii de piatrala Giurgiu si prin fortificarea celei de la Turnu (sau NicopolulMic). Voievodul va incheia la 10 decembrie 1389 si un tratat dealianta cu regele polonez Vladislav Iagello iar printr-un actsemnat la 17 martie 1390, domnul muntean se apropie si de suveranulungur Sigismund.

Dupa cucerirea Bulgariei, care are loc in 1393, Baiazid decidesa intreprinda o expeditie impotriva lui Mircea. Oastea turceascaasediaza si cucereste mai intai Silistra, de pe malul drept alDunarii, traverseaza fluviul, ocupa Turnu si inainteaza spre Arges.Alaturi de sultan se aflau vasalii sarbi Marco Cralievici siConstantin Dragasevici. Lupta s-a dat la Rovine, pe malulunui rau inca necunoscut, in ziua de 10 octombrie 1394. Batalia afost crunta si sangeroasa, ambele ostiri dand dovada de mareinversunare si ura in incrucisarea armelor. Desi izvoarele suntcategorice in privinta biruintei lui Mircea asupra "paganilor", eanu a putut impiedica inaintarea armatei turcesti mult superioaranumeric, asa incat romanii s-au retras spre Arges unde o noua luptaa avut loc, de aceasta data defavorabila lui Mircea.Tocmai din acest motiv sunt istorici care opineaza ca, desi bataliade la Rovine este privita ca un episod de mare cutezanta aromanilor de sub Mircea cel Batran, importanta sa nu s-a ridicatchiar la proportiile atribuite in manualele de istorie. Cert este,insa, ca Mircea era primul european care infrunta Imperiul Otomansi care iesea cu capul sus dintr-o asemenea infruntare.

7) Atacul de noapte allui Vlad Tepes: (17 iunie 1462)

Profitand de obiceiul turcilor de a nu duce razboaie iarna,voievodul trece prin foc, sabie si mai ales teapa, tot malul stangal Dunarii, de la Zimnicea in Delta. Cronicarii de curte ailui Vlad noteaza cu sfintenie si frica, recordurile personale aledomnitorului. La Oblucitia si Nevoselo 1350 turci trasi in teapa,la Dirstor, Cartal si Dripotrom 6840, Turtucaia 630, Giurgiu 6414,Rahova 1460, Novigrad si Sistov 749 si Marotiu cu doar 210 de turcide ambele sexe si toate varstele. Inceputul era cum nu seputea mai bun. Groaza turcilor ajunsese atat de mare incat pasalelesi dregatorii din Rumelia se intreceau in a mitui vizirii de laStambul in speranta ocuparii unui post similar in Anatolia sauArmenia, doar-doar vor reusi sa scape de infricosata vecinatate aomului cu tepe.

Furia lui Mahomed nu intarzie sa se arate. Intr-un acces de groazaamestecata cu furie neputincioasa, suveranul turc ordona strangereacelei mai mari armate musulmane de pana atunci. Pentru a-siimbarbata incercatii ieniceri care incepusera sa simta amenintareavarfului ascutit al tepei, sultanul se decinde sa paraseascaStambului si sa conduca personal campania de pedepsire si lichidarea curajosului voievod. Ordia cea grozava s-a pornit spreValahia, conform cronicarului Chalcocondil, un numar de 250.000 derazboinici marsaluiau spre Dunare. Numai corpul de elita alienicerilor numara 25.000 de luptatori. In fata colosului musulman,Vlad cere ajutor regelui Matei Corvin, ajutor care nu a venitniciodata. Raportul lui Balbi, ambasadorul venetian laStambul ne spune ca Vlad detinea o armata de maxim 30.000 desoldati, in timp ce Petrus Thomasio scrie ca valahii aveau doar22.000 de razboinici. Pentru a zadarnici traversarea batranuluifluviu de catre turci, voievodul se foloseste de o serie de tacticimilitare vizionare care apar in Europa de-abia in perioada moderna.Vlad intentiona sa-l prinda pe Mahomed in padurile dese siintunecate ale Teleormanului, unde odihneau cadavrele unor turci(de aici vine denumirea de Teleorman, derivate din turcescul DeliiOrman-padure nebuna).

Apogeul conflictului se petrece in noaptea 17-18 iunie 1462undeva la mijlocul drumului intre Nicolope si Bucuresti. Atunci,intr-o demonstratie de curaj unica in istoria omenirii(niciun alt lider militat inainte sau dupa el, nu s-a deghizat si aatacat o tabara dusmana din interior), Vlad Tepes si cei mai buniosteni se imbraca in straie turcesti si se infiltreaza intreotomani. Tinta sa era cortul sultanului. In plina noapte, socati sibuimaci, corpul spahiilor din Anatolia este macelarit de valahi,marii viziri Mahmud si Isac fiind ucisi in lupta. Din nefericire,sultanul turc nu dormea in cortul cel mare, valahii in frunte cuTepes scapand ocazia de a-l ucide pe Mahomed Fatih.Ostenii lui Vlad se retrag in viteza, iar dimineata avea sa arateproportiile dezastrului. Imensa armata era in agonie. Vlad continuasa hartuiasca armata turca. In lupta finala de la Chilia domnitorulzdrobeste un intreg corp de armata turc, pierderile otomaniloratingand numarul de 50.000 de oameni. In fruntea unei armatedistruse, in randurile careia foamea, setea si bolile isi luautribut din ce in ce mai mare, sultanul hotaraste sa-si salvezeostenii ramasi, retragandu-se pe Dunare din orasul Braila.Acoperit de rusine, cu o armata bolnava si injumatatita,Mahomed se intoarce in Adrianopol. Pentru a ascunde infrangerea,cronicile albaneze afirmau ca sultanul a ordonat manifestari deveselie si petreceri, pentru ca supusii sai sa creada ca s-a intorsvictorios. In acelasi timp, Vlad zdrobeste armata frateluisau Radu care se salveaza prin fuga. 30.000 turci nu au acelasinoroc...

6) Lupta de la Baia (14 -15 decembrie 1467)

Lupta de la Baia dintre viitorii aliati in lupta impotrivaImperiului Otoman, Stefan cel Mare si Matei Corvin, are la bazaconflictul dintre Aron Voda, ucigasul domnitorului moldovean,refugiat la curtea regelui maghiar, si dorinta Ungariei de a impunepe tronul Moldovei un domnitor aservit intereselor sale.Astfel, Matei Corvin ridica in 1467 o oaste de 40.000 decavaleri, nu inainte de a potoli rascoala taranilor ardeleni decare Stefan nu era strain. La 11 noiembrie, ungurii se aflau dejala Brasov iar urmatoarea destinatie era pasul Oituz, trecerea spreMoldova. Bine intarit de catre domnitorul muntean, pasulse dovedeste o nuca tare pentru Matei Corvin, luptele surde dintrecatoare dovedindu-se fatale pentru multi dintre ostasii sai. Sitotusi, regele ungur reuseste sa treaca. La 19 noiembrie, targulTrotusului este devastat. Nu sunt crutati nici macar copiii sipreotii. Urmeaza Bacaul, Romanul si se parea ca armata lui Corvinavea sa ia si Suceava.


Anticipand urmatoare miscare a ungurilor, la 15 decembrie1467, Stefan cel Mare, alaturi de 12.000 de osteni, asediazaRomanul, locul de campare al armatei ungare, dupa ce incendiaseorasul din toate partile. Luptele sunt extrem de violente, cu multevictime de ambele parti. In zorii zilei, panicati, ungurii incep sase retraga in dezordine. Pana si regele este purtat pe targa, ranitgrav de o sageata cu trei varfuri si de catre o lance.Doar indecizia vornicului Isaia de a ataca acolo unde ii ordonaseStefan voievod face ca Matei Corvin sa ramana necapturat si saajunga, alaturi de ramasitele armatei sale, in Ungaria. Dar nu eradecat inceputul. Dornic sa arate ca Moldova nu mai este un locdeschis jefuitorilor, voievodul moldav patrunde in anul 1468 inArdeal, pradand si pedepsind trupele unguresti pentru necutezantade a se fi opus moldovenilor. Nu era decat semnul ca pe tronulMoldovei urcase un principe demn de orice natiune europeana si canicio putere medievala nu avea sa ia usor mica natiune romana dinmainile celui mai mare voievod al ei…

5) Batalia de la Vaslui(10 ianuarie 1475)

Constient ca atata vreme cat pe tronul Tarii Romanestise afla Radu cel Frumos, fratele lui Vlad Tepes, un domnitor vandutturcilor, pericolul otoman ar fi putut lovi Moldova din cel putindoua parti. Nu ramanea decat ca Stefan sa impuna in Muntenia undomnitor supus cauzei crestine care sa il sprijine in luptaimpotriva necredinciosilor. Astfel, au loc loc luptele cu Radu celFrumos si inscaunarea lui Laiota Basarab in anul 1471.Tradarea acestuia din urma duce la noi conflicte, conflicte in carese implica turcii lui Mahomed al II-lea. Infrangerea acestora siinscaunarea unui nou aliat al lui Stefan pe tronul Munteniei,Tepelus Voda, il convinge pe sultan ca doar o actiune in fortapoate opri ambitiile In consecinta, Mohamed al II-lea, cuceritorulBizantului, trimite o armata imensa, numarand circa 120.000 deoameni, in frunte cu Soliman Magnificul, sa ii aduca mica provincierebela sub vesnica ascultare.

Stefan, afland de planurile turcilor, cere grabnic ajutorvecinilor crestini. Polonia trimite doar incurajari, in timp ceMatei Corvin nu trimite decat 1.800 de cavaleri. In graba, dinArdeal, domnitorul strange inca 5.000 de secui, alaturi de cei40.000 de moldoveni, atat cat putuse aduna sub arme din mica tara aMoldovei. Urmand vechiul obicei, el pustieste totul in caleaatacatorilor, ingreunandu-le acestora avansul si oferindu-si timppentru a alege locul ideal pentru batalia ce avea sa vinainevitabil. Iar locul il gaseste in mlastinile din jurulVasluiului. La 10 ianuarie 1475, Stefan isi aduna oastea innegura diminetii si ataca frontal uriasa oaste a turcilor.Inclestarea este una de o rara violenta dar, dupa ceasuri de luptasurda, moldovenii incep sa bata in retragere. Este momentul in careinsusi voievodul se avanta in prima linie incuranjandu-si oameniisi dand turcilor lovitura de gratie. La un semn al sau,din spate, un detasament ascuns in padurile din apropiere,navaleste asupra otomanilor starnand o panica de nedescris. Turciinu mai asculta de ofiteri si incep sa se calce in picioare insperanta desarta de a scapa cu viata. Totul se transforma in celmai scurt timp intr-o urmarire surda presarata cu zeci de mii devictime. Fugariti pana la Dunare, putinii supravietuitori isi pierdviata in apele inghetate ale Dunarii. Fusese cea mai mareinfrangere a Islamului din fata unei armate crestine!

4) Batalia de la CodriiCosminului (26 octombrie 1497)

Raspunsul turcilor dupa infrangerea dezastruoasa de la Vaslui nus-a lasat prea mult asteptat. Mohamed venea el insusi, in fruntea a160.000 de soldati pentru a-l pedepsi pe indraznetul Stefan.Astfel are loc batalia de la Paraul Alb, acolo undedomnitorul moldav este infrant. Doar pentru scurt timp, caci elrevine in fruntea unei noi armate si il impinge pe cuceritorulBizantului pana la Dunare. Acesta parasea Moldova fara sa ficucerit un singur oras, o singura cetate, asemenea unuiinvins... Un alt atac turcesc ii ia Moldovei Chilia siCetatea Alba, poarta lui Stefan catre rasarit si catre aurulnegutatorilor. Singura speranta a domnitorului ramane o aliantamilitara cu Polonia, alianta ce se incheie in anul 1485, inconditii umilitoare pentru Stefan. In vazul tuturor, el a fostnevoit sa ingenuncheze si sa jure credinta mandrului Cazimir.Fusese doar o vanitate a polonezului pentru ca intelegerea nu afost respectata. Polonia nu a trimis lui Stefan decat 3000 desoldati pentru recucerirea celor doua cetati. Mai mult,Cazimir incheie pacea cu sultanul, lasandu-l pe Stefan invoia sortii. In plus, fiul defunctului Cazimir patrunde inMoldova, la 9 august 1497, in fruntea a 100.000 de osteni.Pretextul? Recucerirea Chiliei si a Cetatii Albe. Adevaratul Motiv?Inscaunarea pe tronul Moldovei a fratelui sauSigismund.

Prima solie a lui Stefan este primita cu bunavointa si asiguratade bunele intentii ale polonezilor. Ruta urmata era, insa, altadecat cea catre Chilia. Stefan intelege planul lui IoanAlbert si vede cum armata acestuia se indreapta catre Suceava.Trimite o a doua solie si abia cand mesagerii sai sunt arestatiintelege planul ascuns al regelui vecin. Grabnic, Stefancel Mare cere ajutorul turcilor si ardelenilor. La 24 septembrie,polonezii declanseaza asediul Sucevei, dar incercarile lor suntzadarnice. Cetatea era mult prea bine aparata ca sa poata ficucerita. Turcii trimit doar 2000 de oameni, in timp ce ardeleniise grabesc prin pasul Oituz cu 12.000 de osteni. Afectati delipsuri, polonezii ridica asediul si par decisi sa incheie pacea,dar aceasta nu se va mai face decat in conditiile impuse de Stefan.Ioan Albert era nevoit sa se intoarca pe aceeasi ruta secatuita detactica pamantului parjolit, fara ingaduinta de a jefui vreoasezare de pe teritoriul Moldovei.

Demoralizati, polonezii pornesc pe drumul de intoarcere dar nicide aceasta data nu isi tin promisiunea. Constient de o nouaincalcare a tratatului de pace, Stefan ii urmareste pe atacatori cucirca 40.000 de osteni. In "apropiere de fagetul Cosminului",voievodul ii ajunge din urma pe polonezi si ordona armatei sale sainconjoare padurea. Copacii sunt taiati si lasati doar atat cat sapoate fi pravaliti si, la 26 octombrie 1497, varstnicul Stefandadea inca odata atacul. Prinsa ca intr-un cleste, armata polona afost distrusa, putini fiind cei care au reusist sa fuga.Urmarirea fugarilor continua pana la granita cu Polonia, luptecrancene avand loc la Lentesti si apoi la Cernauti. Stefan isipermite chiar sa se lipseasca de un corp de oaste pe care iltrimite sa lupte impotriva unui detasament de calareti mazuriveniti in ajutorul polonilor. Si din nou moldovenii ieseauinvingatori. Polonia isi lingea ranile deschise si zecile de mii demorti lasati in pamantul Moldovei. Suferise una dintre cele maimari infrangeri din istoria sa medievala.

3) Batalia de laCalugareni (23 august 1595)

Steagul luptei impotriva Imperiului Otoman a fost ridicat de MihaiViteazul la 13 noiembrie 1594, la Bucuresti, printr-o rascoalaimpotriva celor doua componente ale combinatiei straine in capitalatarii: creditorii domnesti si o mica oaste otomana. UrmeazaGiurgiul care este asediat, dar rezista in fata armatei lui Mihai.In schimb, La Harsova, Silistra si Targul de Floci, turciisufera infrangeri zdrobitoare. In Moldova, Aron Voda macelerea petoti otomanii din Iasi si dadea semnul unei rascoale generale incele doua tari romane. Din Istanbul pornea, insa, temutulordin. O armata de circa 40.000 de oameni, in frunte cu FerhatPasa, porneste catre Muntenia. Mihai trebuia dat ca exemplu in fatacelor care mai aveau idei de rebeliune. Sultanul se razgandesteinexplicabil si il inlocuieste pe incercatul general cu vizirulSinan Pasa chiar inainte de a trece Dunarea. Intre timp, Mihai nureuseste sa stranga mai mult de 8000-14.000 de osteni, carora li seadauga un contingent de 2000 de unguri si circa 200 de cazaci. Separea ca totul se va sfarsi intr-o baie de sange pentru valahi.


La 13/23 august 1595, la Calugareni, langa Giurgiu, valahiiisi incep ofensiva. Primul lor atac are darul de a ii duce panaaproape de corturile turcilor, dar contraofensiva ienicerilor iiface sa se retraga peste Nealjlov, lasand in urma 11 tunuri.Ungurii nu iau parte la lupta, preferand sa se foloseasca doar deartilerie impotriva trupelor ce inaintau amenintator. Este momentulin care Mihai alege sa puna totul in joc. In fruntea ostasilorramasi el se regrupeaza si porneste un contraatacfulgerator. Doi pasi sunt ucisi chiar de catre domnitor,in timp ce detasamentul unguresc decide, in final, sa loveasca dinflanc. Cazacii si un mic grup de ardeleni, dupa ce invaluiseraarmata turceasca, ataca din spate creand un haos general printreturci. Totul se transforma intr-o retragere dezorganizata, insusiSinan fiind la un pas de a-si pierde viata in tumultul de oameni sianimale. 3000 de turci pier in lupta, iar romanii reusesc sarecucereasca tunurile pierdute. Turcii erau, insa, multprea multi. Intaririle se aflau pe drum iar spionii lui Mihai ilavertizasera deja de iminenta sosirii lor. Pierderile inrandul armatei muntene erau uriase, astfel ca domnitorul alege sase retraga in Transilvania, lasand liber invaziei otomane. La felca la Rovine, victoria pe campul de lupta ramasese a romanilor,turcii fiind, insa, cei care ocupau Muntenia.

2) Batalia de laSelimbar (28 octombrie 1599)

Chiar daca alianta din 27 mai 1595 a voievodului Mihai cu SigismundBathory era clara, intre cei doi relatiile s-au deteriorat an dean. In 1597 se produsesera schimbari insemnate in Transilvania.In baza unui tratat bilateral, Sigismund Bathory cedaimparatului Rudolf al II-lea Transilvania in schimbul ducatelorOpole si Ratibor din Silezia. Locul sau era luat de cardinalulAndrei Bathory, un sustinator deschis al polonezilor si al pacii cuturcii. Sustinut de Rudolf al II-lea si de generalulacestuia, albanezul Giorgio Basta, Mihai primeste acceptul de alupta impotriva lui Andrei Bathory cel care, asa cum se temusedomnul muntean, incheiase pacea cu turcii.



La 5 octombrie 1599, Mihai patrunde in Ardeal prin pasulBuzaului. In acelasi timp, pe Olt, o alta armata munteana condusade fratii Buzesti si Baba Novac, venea in ajutorul domnitorului.Jonctiunea s-a facut la 16 octombrie in satul Selimbar, iar armatalui Mihai, mare parte formata din mercenari, secui, valahi sihaiduci balcanici numara aproape 20.000 de oameni. AndreiBathory ii opunea un numar egal de ostasi. Primul atac este dat deneobositul Baba Novac, urmat imediat de un contraatac al armateicardinalului. Valahii se repliaza si ataca din nou, dar suntrespinsi pentru a doua oara si se parea ca vor pierde batalia. Estemomentul in care Mihai, la fel ca in batalia de la Calugareni,intra personal in lupta, in fruntea propriei armate, moment caredecide sortii bataliei, transformand infrangerea iminenta intr-ovictorie rasunatoare. Andrei Bathrory alege sa fuga dar este prinsde secui si decapitat in coliba unui taietor de lemne. Capul sauavea sa fie adus lui Mihai in suspinele sotiei sale, doamna Stanca.La 1 noiembrie 1599, Mihai patrundea in Alba Iulia asemeneaunui mare invingator. Ardealul se afla la picioarele sale. Nu mairamanea decat Moldova pentru ca Dacia sa fie refacuta, si nuformal, ci prin forta armelor.

1) Razboiul deindependenta (1877 - 1878)

La 4 aprilie 1877, Romania si Rusia semnau conventia prin carese permitea trupelor rusesti sa patrunda in Balcani spre viitorulteatru de razboi cu Imperiul Otoman, cu mentiunea speciala princare Tarul se obliga sa respecte drepturile statului roman, si samentina si sa apere integritatea teritoriala a Romaniei. La12 aprilie 1877, tarul Alexandru al II-lea declara razboi Turcieidupa ce, cu doua zile in urma, la 10 aprilie 1877, Bucurestiulintrerupsese orice relatie diplomatica cu Inalta Poarta, actiunecare se soldeaza cu puternice represalii otomane asupralocalitatilor romanesti Giurgiu, Oltenita, Corabia, Bechet siIslaz. Drept raspuns, armata romana deschide focul deartilerie asupra Vidinului de la Calafat, la 28 aprilie 1877, iarla 10 mai, in acelasi an, era proclamata - la Bucuresti -independenta Romaniei.

Razboiul ruso-turc incepe dezastruos pentru armatatarista. Primul atac asupra Plevnei are loc la 8 iulie 1877, insaesueaza lamentabil, aducand pierderi grele trupelor comandate deMarele Duce Nicolae. Zece zile mai tarziu, cel de al doilea atacsufera aceeasi soarta. Este momentul in care Ducele Nicolae iiscrie in disperare de cauza domnitorului Carol I sa trimita trupeleromanesti peste Dunare. La 20 august 1877, armata romanacomandata de Domnitorul Carol I trecea pe podul de la Corabia siinainta victorios spre ceea ce avea sa fie cea mai grea loviturapentru Imperiul Otoman, cucerirea Plevnei. De altfel, numarulostasilor romani cazuti in sangerosul asediu asupra Plevnei esteconsiderat cel mai mare din intregul razboi care a avut loc intre1877-1878. Inconjurat, ranit la picior de un srapnel, Osman Pasa,generalul turc aflat la conducerea trupelor otomane, se predaneconditionat si ii inmana sabia sa ofiterului roman MihailCerchez, gest refuzat de acesta pana la venirea lui Carol I.

Ceea ce a urmat este istorie. Grivita I si II, Rahova,Smardan, Vidinul si celelalte fortificatii turcesti din Bulgaria aucazut rand pe rand in fata armatei ruso-romane comandateireprosabil de Carol I. In semn de omagiu, abnegatiaprincipelui avea sa ramana imortalizata peste timp de marele poetGeorge Cosbuc: "Domnitorul a plecat la tabara indatace s-a auzit ca rusilor le merge rau cu razboiul si ca li s-a pusOsman Pasa de-a curmezisul in drum. La tabara de la Calafat aplecat Domnul cam pe la inceputul lui iulie si a stat acolo vreosase saptamani. Nu s-a mai intors acasa, dupa caderea Plevnei, El afost intre ostenii sai si a indurat neajunsurile si greutatilerazboiului douazeci si sase de saptamani, fara intrerupere. Maibine de jumatate de an a zabovit pe campiile de lupta, batut deploi si de vanturi, si primejduindu-si viata pentru bineletarii."

Dupa victorie, Carol s-a incoronat rege (in 1881),punandu-si pe frunte coroana de otel turnata din metalul unuiadintre tunurile turcesti capturate la Grivita la 30 august1877. A adaugat Romaniei Dobrogea in 1878 si Cadrilaterulin 1913. Astfel, Carol I sadea semintele reintregirii tarii. A fostinsa randul lui Ferdinand I, nepotul sau, sa implineasca destinulnational al Romaniei, prin Marea Unire de la 1918.