Prima pagină Maratoanele Descopera Descoperă istoria românilor

Misterele abdicarii lui A.I. Cuza

Nicu Parlog | 12.12.2009 | ● Vizualizări: 6595
Misterele abdicari lui A.I. Cuza     mister, cuza, istorie, abdicare, unire, reforma, secularizare, complot, masonerie, principe + zoom
Galerie foto (4)

Greu de gasit in intreaga istorie nationala un episod la fel de controversat si inconjurat de mister precum abdicarea fortata a primului lider modern de etnie pur romaneasca. Modul in care s-au precipitat si desfasurat faptele ridica interesanta intrebare: Cum ar fi evoluat statul roman daca Domnul Unirii ramanea pe tron si consolida probabil un regat?

De la fiu de boieri lacolonel cu vederi europene

Despre cel pe care istoria nationala il cunoaste sub titulatura de"Domnul Unirii" se stiu surprinzator de putine lucruri. Mai alesdaca tinem socoteala ca a fost un personaj care a trait in perioadamoderna, in plin secol XIX... Cronologic vorbind, cel care avea sareuneasca dupa indelungata vreme, Tara Romaneasca si Moldova, avazut lumina zilei pe data de 20 martie 1820 in targul moldovenescal Barladului. Inca din pruncie, Alexandru Ioan a apartinutelitelor traditionale de boieri din Moldova. Tatal sau eraispravnicul Ioan Cuza, un prosper proprietar de pamanturi injudetul Falciu de pe atunci. Mama sa, Sultana, facea parte dinfamilia Cozadinilor, clan boieresc cu originifanariote.

Parintii isi doreau un viitor maret pentru fiul lor. In aceastadirectie nu precupetesc niciun efort. Micul Alexandru are parte deo educatie de tip european, invata mai multe limbi straine si sedovedeste atras de studiul istoriei. Inca din tinerete dovedesteaptitudini pentru o cariera militara, spre care se si indreapta dealtfel, devenind un apreciat ofiter in armata moldoveneasca undepromoveaza pana la rangul de colonel. In aceasta ipostaza, A.I.Cuza a fost surprins de efervescenta momentului 1848, cand Moldovasi Tara Romaneasca au fost cuprinse, la randul lor, de tavalugulrevolutiilor de inspiratie masonica care au zguduit Europa. Dinacest moment, viata si destinul sau aveau sa sufere transformaridramatice. Daca in Moldova revolutia a fost repedesuprimata, dincolo, peste raul Milcov, in Valahia, revolutionariicare au preluat puterea politica si militara au reusit sa guvernezepana la sfarsitul anului. Propriile vederi liberale, tendintelenationaliste, alaturi de curajul de a lupta deschis pentrupropasirea romanilor din timpul episodului moldovenesc i-au creatdestui dusmani puternici. In consecinta, este capturat,devine prizonier fiind trimis spre Viena, de unde ajunge sa fieeliberat totusi cu ajutor britanic (gurile rele spun si astazi cafratia masonica a functionat si atunci pentru salvarea unui membrumarcant...)

A.I. Cuza revine in Moldova unde domnea pe atunci Printul GrigoreGhica. In urma intrevederilor dintre cei doi, Cuza avanseaza seriosin cariera devenind Ministru de Razboi al Moldovei. Sentimentelesale nationaliste si unioniste devin din ce in ce mai puternice,colonelul fiind atras din ce in ce mai mult de scena politicului.In aceasta directie in anul 1858 il gasim in ipostaza dereprezentant al Galatiului in divanul ad-hoc de la Iasi.



Re-Unirea si legendarele reforme


Deja remarcat atat in ochii elitelor conducatoare moldovene, Cuzacucereste rapid si increderea fratilor sai din Valahia. Prinurmare, ajunge sa fie ales de Partida Nationala care actiona pentruUnirea Pricipatelor sub un lider roman, nu un print strain cumdoreau unele loji masonice opuse celor cu viziuni unioniste.Conform istoriei cunoscute, Partida Nationala a profitat de suitade neclaritati juridice din textul Tratatului de la Paris pentrua-l alege pe Cuza Domn al Moldovei in ziua de 5 ianuarie 1859, sipentru a deveni Domn la Tarii Romanesti peste cateva zile maitarziu in data de 24 ianuarie. Unirea a avut radaciniadanci in constiinta romanilor din cele trei tari. De fapt, prinexploatarea acestui puternic sentiment nationalist peste care seadaugau prigonirile, jaful si abuzurile strainilor, au reusitartizanii din umbra ai momentului 1848 sa starneasca lupta armata aromanilor. Chestiunea Unirii provinciilor romanestidevenise intre timp o problema serioasa care nu-i preocupa doar peromani, ci si cancelariile marilor puteri, ambasadorii de laConstantinopol, alaturi de consulii acestor tari de la Iasi,Bucuresti si alte orase. Spre exemplu, in Franta, ideeaUnirii principatelor romane a fost adusa la cunostinta cercurilormasonice de catre cei mai ferventi militanti ai Unirii, bursieriiromani trimisi la studii alaturi de exilatii politici de origineromana. Gratie relatiilor facute de acestia cuconducatorii europeni, Unirea romanilor ajunge sa figureze chiar peprimele pagini ale proiectelor de politica externa ale marilorputeri. Asa ajunge sa fie trimis de Franta cu insarcinarea de aocupa postul de consul la Iasi, celebrul si harsitul politician,Victor Place. Misiunea sa era de a-l informa pe Contele Walewsky,Ministrul de Externe francez asupra sanselor si posibilitatilormoldovenilor pentru Unire. Pe de alta parte, misiunea sa secretaera aceea de a sprijini eforturile moldovenilor pentru a slabiastfel in zona influenta subredului Imperiu Otoman.



Actul Unirii, simplu in aparenta si superficial studiat, prezintasi o latura ascunsa, care cu siguranta merita investigata. Pe bazadocumentelor existente, alaturi de coincidente istorice si politiceale vremii, in prezent putem afirma fara tagada, ca unirea de la1859 a fost pana la un anumit nivel, opera masonilor romanisprijiniti de confratii de loje cu vederi si simpatii similare. Eibine, in ciuda tuturor argumentelor si intelegerilor, pregatireaetapelor Unirii a reprezentat o chestiune extrem de sensibilaprivita prin prisma strategiei lojelor din acea perioada. In plus,deoarece trebuia pastrata senzatia respectarii tururor clauzelorpolitice impuse de marile puteri, unirea prezenta numeroaseimpedimente. Aici intervine hotarator interesul Masoneriei, dupacum mentioneaza intr-un text o loja din Paris:"Teritoriul romanilor este alcatuit din mai multeprovincii diferite, locuite de romani din cele mai vechi timpuri,fiecare cu istoria sa dureroasa. Transilvania, cea mai intinsaregiune, se afla sub dominatia ungurilor de aproape 800 ani,Bucovina cunoaste stapanirea austro-ungara de un secol, Basarabia afost ocupata temporar, partial sau total de imperiul tarist, iarMoldova si Valahia sunt controlate de turci, neintrerupt de peste400 ani. Si pentru noi este o surpriza sa realizam ca romanii ausupravietuit acestor presiuni in mod neasteptat. Sprijinirea lorpoate fi cel mai important argument inBalcani".

Conform multor istorici, acest ultim paragraf a fost greutatea carea inclinat definitiv balanta in favoarea unirii. In final, patrudintre puterile garante- Franta, Sardinia, Prusia si Rusia -, ausilit in cele din urma Imperiul Otoman si Austria sa recunoascaevenimentul istoric. Epoca lui Cuza este caracterizata prinmisiunea grea avuta de colonel. El a fost declansatorul trecerii dela o oranduire sociala depasita istoriceste, la o noua oranduiresuperioara celei anterioare. Marile sale reforme au avut un largecou peste hotare. Tot el a fost cel care a reformat simodernizat primul serviciu secret de informaii autentic romanesc.Reformele sale fara precedent au fost mai importante si mai bunepentru popor chiar decat cele luate de Carol I-ul. Nu degeabaDomnitorul a ramas cel mai iubit si apreciat lider din perioadamoderna a romanilor. Putini romani stiu, spre exemplu, ca primasectie de medicina veterinara din tara a fost inaugurata deDomnitorul Cuza. Cea mai insemnata in urmarile ei pe plan social sieconomic a fost, fara indoiala, reforma agrara din anul 1864, princare taranimea clacasa a fost eliberata de opresiunile de tipfeudal, ajungand sa fie improprietarita din pamanturile pe care lemunceau de generatii. A infaptuit si o necesara reforma fiscalaconcretizata prin instituirea impozitului personal, a contributieipentru drumuri si instituirea impozitului funciar. Totul pentru caPrincipatele Romane Unite sa fie incadrate unui sistem fiscalmodern si eficient.

Ajungem astfel si la cea mai controversata reforma, care din opticamultor istorici este responsabila partial de abdicarea fortata alui Cuza. Anume secularizarea averilor si proprietatilormanastiresti. Manastirile din tarile romane unite detineauin proprietate, prin numeroase danii domnesti si boieresti, maimult de 25 % din suprafata agricola. Legea lui Cuza lua toateproprietatile anumitor biserici si manastiri si le trecea inproprietatea statului pentru a spori "avutia tarii". Pelanga acestea, A.I. Cuza a stabilit un impozit de 10 % pentruveniturile nete ale manastirilor si bisericilor. Nemaivazuta masuraa provocat numeroase valuri de proteste in acele vremuri. De fapt,si astazi o serie de istorici lanseaza numeroase speculatii in carese avanseaza ideea ca domnitorul a actionat astfel la ordineleMasoneriei care dorea astfel sa dea o lovitura fatala cleruluibisericesc, unul din dusmanii declarati ai lojelor masonice dinsecolul XIX. Adevarul nu a fost inca stabilit cu exactitate siprobabil nici nu se doreste acest lucru...

Demisie, Abdicare,Mazilire?

In urma secularizarii averilor manastiresti, jumatate dinterenurile acestora apartineau de fapt manastirilor de la SfantulMunte Athos, averi daruite pe drept acestor lacasuri sfinte cu multtimp in urma de catre voievozi precum Stefan cel Mare, MihaiViteazul, Vlad Tepes si multi altii. Furiosi, grecii au lansat ocampanie dura impotriva lui Cuza si a Principatelor. Avandinfluenta la Constantinopol prin relatiile pe care le detineau, auapelat in egala masura si la legaturile pe care si le facusera cudiversi oameni politici din Europa, totul pentru zadarnicireapunerii in practica a secularizarii. Arhimandritul Nylos amers pana intr-atat incat a pus la cale asasinarea lui Cuza inaprilie 1864, intentia sa fiind stopata de faptul ca agentiisecreti romani de la Stambul au aflat de plan si l-au alertat pedomnitor din timp. Vazand ca a dat gres cu asasinarea, oparte a clerului grec a cerut despagubiri banesti in valoare depeste 82 milioane lei-aur. Se asociaza asadar cu Sir Henry Bulwer,ambasadorul britanic la turci. Agentii secreti romani afla si deacest tertip si reusesc sa-l influenteze favorabil pe ambasador,gratie serviciilor sexuale oferite acetuia de frumoasa grecoaicaEleni Aristarhi.

Comploturile organizate de personajele conservatoare si reactionarefata de proiectele domnitorului se acutizeaza in asemenea gradincat Cuza este obligat sa abdice. Totul a fost facut intr-oasemenea graba umilitoare incat domnitorul este fortat sa abdicesemnand decretul de abicare direct pe spinarea unuia dintreofiterii complotisti... Dramaticul act a avut loc la ora 5dimineata in noaptea de 22 spre 23 februarie 1866, dupa care A.I.Cuza a fost obligat sa se imbrace in haine civile si a fost scosdin palat, printre doua randuri de soldati care primisera ordinstrict sa stea intorsi cu spatele pentru a nu-l vedea pe fostuldomn. Atat de mari erau temerile complotistilor in privinta uneieventuale reactii violente a soldatilor, cu totii fii de taraniimproprietariti de Cuza... La adapostul complice alintunericului, domnitorul proaspat mazilit a fost urcat intr-otrasusa cu geamuri negre si transportat urgent la casa unui anumeConstantin Cocarlan din Piata Sfantul Gheorghe dinBucuresti. In trasura a fost acompaniat de capitanulCostiescu din grupul complotistilor. In paranteza spus, meritamentionat faptul ca toate partidele politice de atunci s-au raliat,impotrivindu-se lui Cuza din cauza reformelor acestuia care loveausi in interesele financiare ale politicienilor. Primii careau participat la complot au fost liberalii care, ulterior, s-aualiat cu conservatorii acuzandu-l pe Cuza ca vrea sa insituie unregim dictatorial. Asa s-a nascut "Monstruoasa Coalitie".Complotistii au atras de partea lor o parte din armata romanareprezentata de colonelul Haralambie si maiorul Lecca. Oricat deciudat sau greu de crezut ar parea, abdicarea fortata a lui Cuzaare stransa legatura cu alegerea sa ca Domnitor ale celor douaprovincii romanesti.



Conform istoricului Stan Apostol, Cuza nu ar fi primitdrept de domnie permanent sau succesiune filiala la tron, colonelulprimind doar un mandat imperativ, misiunea sa fiind aceea de ainfaptui Unirea plus cateva reforme in favoarea modernizariiprincipatelor. Totul trebuia sa aiba concursul si acceptulcelorlalte puteri ale statului, dupa care A.I. Cuza ar fi trebuitsa cedeze de bunavoie tronul unui domnitor strain. De altfel,aproape toate fortele politice ale vremii doreau impamantenireaunei dinastii straine, chestiunea in sine reprezentand una dintrecele 4 dispozitii finale ale programului de guvernare nationalaadoptat in octombrie 1857 la Adunarile ad-hoc de la Iasi siBucuresti. Solutia aducerii unui print strain era la mare moda inEuropa, in special in Balcani. Constient de regimulprovizoriu al domniei sale, Cuza in persoana declarase in catevaranduri (ultima data la 5 decembrie 1865 in Parlament) ca este gatasa se retraga de la tron in favoarea unui print strain. Ce trebuieretinut este ca A.I. Cuza a fost provocat de nenumarate ori intimpul domniei sale. Marii sai dusmani din parteafamiliilor de boieri fanarioti si anti-unionisti, au complotatimpotriva sa inca din prima saptamana de domnie. In fatainterventiilor si uneltirilor dusmanilor sai, Domnitorul a fostobligat sa instaureze un regim autoritar care a dus in cele dinurma la scadera prestigiului sau in randul opiniei publice.

Reformele sale i-au infuriat pe marii mosieri care, cu toate caerau masoni colegi de loja cu domnitorul, s-au pornit impotriva sa.Dar, probabil, cea mai grea lovitura a venit din parteaunuia dintre cei mai buni spioni in serviciu romanesc. Este vorbade agentul Cezar Librecht, de origine belgiana, pe care Cuza ilnumise sef al telegrafului roman, dandu-i astfel posibilitatea de aintercepta informatii interne si externe. Problema aaparut in momentul in care Librecht a fost delegat de Cuza sa-lurmareasca pe Mihail Kogalniceanu in timpul calatoriei acestuia inOltenia. Fire duplicitara si invidios pe Kogalniceanu, Librechtadauga de la sine fapte si acuze la adresa lui Kogalniceanu. Spresatisfactia familiilor boieresti din opozitie, Librecht a produsastfel o disensiune de proportii intre Cuza si primul sau ministru.Domnitorul era pentru prima data singur, lipsit de aliati. Restul,dupa cum spune o expresie celebra, este Istorie...