Primul caz din lume în care sindromul „Alice în Țara Minunilor” a fost declanșat de un adenovirus. Dacă ai citit „Alice în Țara Minunilor”, de Lewis Carroll, probabil îți amintești scena în care Alice cade în vizuina iepurelui și ajunge într-o încăpere cu numeroase uși. Una dintre ele duce spre o grădină minunată, însă Alice este prea mare pentru a trece prin ea. În apropiere găsește o sticluță pe care scrie „BEA-MĂ”. Lichidul o face să se micșoreze, iar apoi o prăjitură o face să crească din nou.
Ideea de a percepe obiectele sau propriul corp ca fiind mult mai mari ori mai mici decât în realitate nu ține doar de ficțiune. Sindromul „Alice în Țara Minunilor” este o afecțiune rară în care percepția asupra dimensiunii și formei obiectelor poate fi distorsionată.
Un raport de caz publicat recent descrie situația unui băiat din Japonia care a dezvoltat această afecțiune după o infecție cu adenovirus. Copilul a făcut febră și a început să aibă halucinații auditive. La un moment dat, striga că vin bombe și își îndemna familia să se adăpostească, iar noaptea se trezea din cauza unor sunete pe care le descria drept „tobe și artificii”.
Testele pentru gripă și COVID-19 au fost negative, însă în a patra zi medicii au identificat o infecție cu adenovirus. Simptomele auditive au continuat aproape o lună după dispariția infecției. Ulterior, băiatul a început să perceapă fața mamei ca fiind neobișnuit de mare, iar pe cea a tatălui ca având formă pătrată. Apoi a început să vadă obiectele mai mici decât erau în realitate, relatează IFL Science.
Medicii nu au găsit indicii privind o infecție persistentă, migrene sau epilepsie. Simptomele au fost considerate compatibile cu sindromul „Alice în Țara Minunilor”. Din fericire, starea copilului s-a normalizat la scurt timp.
Autorul raportului, medicul Takanori Abe, notează că infecțiile au mai fost asociate cu această afecțiune, însă cazul descris pare să fie primul documentat după o infecție cu adenovirus. Băiatul a fost ulterior diagnosticat și cu ADHD. Deși ADHD nu este considerat o cauză directă a sindromului, cercetările sugerează că persoanele cu această tulburare pot procesa diferit anumite informații vizuale. Medicul mai consideră că stresul psihologic ar fi putut contribui la apariția simptomelor.
În prezent, nu există un tratament specific pentru sindromul „Alice în Țara Minunilor”. Gestionarea problemei se concentrează pe cauza subiacentă, iar simpla reasigurare a pacienților că simptomele nu sunt neapărat periculoase poate reduce anxietatea.
Afecțiunea a fost descrisă pentru prima dată în literatura medicală în 1955 și a fost asociată ulterior cu infecții, migrene, leziuni cerebrale și tumori. Un studiu din 2024 a identificat legături între sindrom și anumite regiuni cerebrale implicate în procesarea vizuală și în aprecierea dimensiunii obiectelor.
Cercetătorii subliniază însă că sunt necesare mai multe studii pentru a înțelege mecanismele acestei tulburări rare.
Studiul de caz a fost publicat în revista BMJ Case Reports.
Ce se întâmplă la nivel genetic atunci când bem zilnic suc de portocale?
Săruturile în public chiar fac bine relațiilor? Ce spune un studiu
Câinii pot distinge între frica și tristețea stăpânilor, indică un studiu RMN
Ai probleme cu somnul într-un loc nou? De vină este „efectul primei nopți”