Prima pagină D:News

Trebuie liniştiţi bebeluşii care plâng noaptea sau este mai bine să fie lăsaţi în pace? Cercetătorii au răspunsul

01.03.2013 | ● Vizualizări: 19083
Bebeluşii trebuie să înveţe să se liniştească singuri, afirmă specialiştii     + zoom
Galerie foto (1)

Astăzi, părinţii din întreaga lume se confruntă cu o întrebare importantă în ceea ce-i priveşte pe bebeluşii lor atunci când aceştia se trezesc în toiul nopţii: oare ar trebui să-i lase să plângă până adorm, sau e mai bine să se grăbească pentru a-i linişti pe micuţi?

De altfel, trezirea noilor născuţi în toiul nopţii este una dintre problemele cele mai des raportate către medicii pediatri, explică specialiştii. Acum, un nou studiu efectuat de Marsha Weinraub, profesor de psihologie la Universitatea Temple, oferă părinţilor câteva date ştiinţifice care să-i ajute în luarea unei decizii.

Studiul publicat în jurnalul ştiinţific Developmental Psychology susţine ideea conform căreia în cazul majorităţii bebeluşilor cel mai bine este ca aceştia să fie lăsaţi să se liniştească şi să adoarmă singuri.

„La vârsta de 6 luni, majoritatea bebeluşilor dorm noapte, trezindu-şi mamele doar o dată pe săptămână. Totuşi, nu toţi copiii urmează acest tipar al dezvoltării”, explică Weinraub, un expert în dezvoltarea copiilor şi în relaţiile părinte-copil.

Pentru această cercetare, Weinraub şi colegii săi au măsurat tiparele trezirilor nocturne în rândul copiilor cu vârste cuprinse între 6 şi 36 de luni. Studiul a relevat existenţa a două grupuri: „cei care dorm” (sleepers) şi „cei care dorm tranziţional” (transitional sleepers).

„Dacă îi măsori în timp ce dorm, toţi bebeluşii – la fel ca toţi adulţii – trec printr-un ciclu de somn la fiecare 90-120 de minute în care se trezesc şi apoi adorm la loc”, explică Weinraub. „Unii dintre ei, într-adevăr, plâng şi ţipă după mamă atunci când se trezesc, ceea ce este cunoscut sub numele «a nu dormi noaptea»”, mai spune specialista.

Pentru acest studiu, echipa lui Weinraub a solicitat părinţilor a mai bine de 1.200 de bebeluşi să relateze cât de des se trezesc copiii lor la 6, 15, 24 şi 36 de luni. Cercetătorii au descoperit că la vârsta de 6 luni, 66% dintre bebeluşi – „cei care dorm” – nu se trezeau noaptea, sau se trezeau o singură dată pe săptămână. În schimb, 33% dintre bebeluşi se trezeau de şapte ori pe săptămână la vârsta de 6 luni, timp de două nopţi pe săptămână la vârsta de 15 luni şi o noapte pe săptămână la vârsta de 24 de luni.

Dintre bebeluşii care se trezeau, majoritatea erau băieţi. Aceşti bebeluşi, ce formau categoria „cei care dorm tranziţional”, tindeau să înregistreze scoruri mai ridicate în testele care măsurau trăsăturile unui temperament dificil, printre care iritabilitatea şi capacitatea de a fi distras. Cercetătorii au descoperit că aceşti bebeluşi aveau şanse mai mari să fie alăptaţi. De asemenea, mamele acestor bebeluşi aveau şanse mai mari să fie deprimate şi să prezinte o sensibilitate maternă mai mare.

Rezultatele sugerează mai multe lucruri, afirmă Weinraub. Primul este acela că factori genetici sau constituţionali reflectaţi în testele de temperament par să fie implicaţi, de asemenea, în problemele de somn. „Familiile care observă că problemele de somn persistă după vârsta de 18 luni ar trebui să consulte un specialist”, afirmă Weinraub.

Un alt lucru important care reiese din acest studiu este faptul că este important ca bebeluşii să înveţe să adoarmă de unii singuri. „Atunci când mamele devin sensibile la aceste treziri nocturne şi dacă bebeluşul se obişnuieşte să adoarmă doar în timpul alăptării, atunci este posibil ca acesta să nu înveţe să se liniştească singur, un aspect esenţial pentru un somn regulat”, spune experta.

Conform lui Weinraub, mecanismul prin care depresia maternă este conectată la trezirea bebeluşilor este un aspect ce necesită mai mult studiu. Pe de o parte, spune Weinraub, este posibil ca mamele care sunt deprimate la vârsta de 6 şi 36 de luni a bebeluşului să fi fost deprimate în timpul sarcinii, iar această depresie prenatală să fi afectat dezvoltarea neuronală şi trezirea în timpul nopţii. Pe de altă parte, trebuie recunoscut faptul că privarea de somn poate, desigur, să ducă la exacerbarea depresiei mamei.

„Pentru că mamele din studiul nostru descriau bebeluşii cu treziri dese ca fiind o sursă de probleme pentru ele şi pentru familiile lor, părinţii ar trebui să fie încurajaţi să stabilească nişte rutine mai nuanţate şi atent ţintite pentru a ajuta bebeluşii să se liniştească singuri şi să ceară la mamă doar ocazional”, spune Weinraub.

„Cel mai bun sfat este ca bebeluşii să fie culcaţi la aceeaşi oră în fiecare noapte, să fie lăsaţi să adoarmă singuri şi ca părinţii să reziste tentaţiei de a reacţiona imediat atunci când bebeluşul se trezeşte”, a concluzionat experta.

Sursa: Temple University