Fără să ne dăm seama, ne introducem arsenic în corp. Iată alimentele şi băuturile periculoase!

Cercetătorii au analizat dietele a 852 de oameni din New Hampshire şi nivelul de arsenic din unghiile de la picioare, care pot arăta expunerea pe termen lung la acest metal.

Dintre cele 120 de alimente analizate de cercetători, patru păreau să crească în mod semnificativ nivelul de arsenic din corpul oamenilor: berea, vinul alb (şi, ceva mai puţin, vinul roşu), varza de Bruxelles şi cărnurile închise la culoare, cum ar fi somonul, tonul şi sardinele, conform studiului publicat în Nutrition Journal.

• Câți dintre români cred că România are o problemă cu tutunul?
• Unde aleg românii să plece de Paște?

Cea mai semnificativă sursă de arsenic din majoritatea dietelor este apa de băut. Noul studiu este prima cercetare ce ia în calcul şi nivelul de arsenic din apa potabilă din casa participanţilor la studiu, pe lângă dieta acestora.

Rezultatele sugerează că dieta poate fi o sursă importantă de expunere la arsenic pe termen lung, indiferent de nivelul concentraţiei de arsenic din apa de băut.

Arsenicul este prezent în mod natural în mediu. Expunerea pe termen lung la arsenic, chiar şi la un nivel scăzut, este asociată unui risc crescut de cancer la vezică, plămâni şi cancer de piele, cât şi de diabet de tip 2 şi afecţiuni cardiovasculare. Autorităţile americane limitează nivelul arsenicului din apa de băut la 10 micrograme per litru, însă nu există limite pentru alimente.

În studiu, nivelul de arsenic din apa de băut a participanţilor era mult sub limita legală, de 0,30 micrograme pe litru, însă 52 de participanţi aveau apă potabilă cu un nivel mai mare decât limita legală.

În medie, nivelul de arsenic din unghiile de la picioare ale participanţilor era de 0,12 micrograme pe gram. Totuşi, nu este clar care este pragul la care nivelul concentraţiei din mostrele de unghii de la picioare indică o expunere prea mare la arsenic, subliniază Kathryn Cottingham, cercetător la Dartmouth College, New Hampshire.

Cercetătorii afirmă că măsurătorile din unghiile de la picioare au servit doar ca metodă de a compara nivelul expunerii la arsenic între mai mulţi oameni.

Persoanele care relatau că beau, în medie, 2,5 beri pe zi sau un pahar de vin alb în fiecare zi prezentau un nivel al arsenicului cu 20%-30% mai mare decât persoanele care nu beau.

Studiul nu a fost conceput pentru a identifica de ce consumul mai mare de bere şi vin era asociat unui nivel mai mare de arsenic, dar există câteva scenarii posibile, spune Cottingham.

O posibilitate este că ingredientele din bere şi vin sunt bogate în arsenic. Este de asemenea posibil ca arsenicul să fie adăugat în timpul procesului de filtrare care dă vinului şi berea acel aspect strălucitor şi limpede, aşa cum sugerează un studiu recent, spune Cottingham.

În cele din urmă, alcoolul ar putea fi de vină pentru nivelul mai mare de arsenic, deoarece ar putea reduce abilitatea corpului de a detoxifia arsenicul.

„Mecanismele pe care corpul nostru le foloseşte pentru a elimina elementele care nu ne fac bine pot fi afectate de consumul de alcool”, afirmă Cottingham.

Cercetătorii nu au identificat o legătură între nivelul de arsenic şi consumul de orez, aliment despre care se crede că este relativ bogat în arsenic. Totuşi, la fel ca alte studii, cercetătorii au descoperit că pe măsură ce oamenii mâncau mai mult peşte cu carne închisă la culoare, cu atât aveau mai mult arsenic în corp.

Oamenii care consumau peşte închis la culoare o dată pe săptămână aveau o concentraţie a arsenicului cu 7% mai mare decât persoanele care consumau acest tip de peşte mai puţin de o dată pe lună.

Deşi unele alimente sunt bogate în arsenic, oamenii nu trebuie să le evite total, spune Cottingham. „Probabil cea mai bună metodă de a evita expunerea la arsenic din dietă este să variaţi alimentele şi să nu mâncaţi acelaşi lucru în fiecare zi”, explică cercetătoarea.

De asemenea, este foarte importat ca sursele de apă potabilă să fie sigure. „Dacă cineva bea apă dintr-un puţ privat, ar trebui să-l testeze. Apa este ceva ce consumăm şi folosim în fiecare zi, astfel că este foarte important să ştim la ce ne expunem”, concluzionează Cottingham.

Sursa: LiveScience