O nouă metodă de măsurare a grăsimii din corp

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Ce nu este în regulă cu IMC?
IMC datează din 1840 şi are o serie de puncte slabe.
În primul rând, nu oferă un procentaj exact al grăsimii din
corp.
Apoi, IMC diferă de la bărbaţi la femei, chiar dacă aceştia au
acelaşi procentaj de grăsime.
În fine, în cazul persoanelor cu o masă musculară bine dezvoltată,
rezultatele pot arăta – în mod eronat – că ar exista o cantitate de
grăsime foarte mare, deoarece muşchii cântăresc mai mult în
comparaţie cu depozitele de grăsime.

Cum a luat naştere noul studiu?
Urmărind să gasesască un mod mai simplu de măsurare a grăsimii,
echipa condusă de Richard Bergman a efectuat un studiu pe un
eşantion de 2.000 de persoane din America Latină, cărora li s-a
măsurat cantitatea de grăsime din corp prin metoda absorbţiometriei
bifotonice cu raze X. Apoi, cercetătorii au încercat să îşi dea
seama ce parametri ar putea măsura, în aşa fel încât să indice cel
mai bine adevăratul procent de grăsime
al acestor oameni.

• Incident medical fără precedent la bordul ISS: Un astronaut NASA a rămas brusc fără voce
• Jumătate dintre elevii români s-au gândit la sinucidere, arată un raport îngrijorător

Ce a rezultat?
În urma cercetărilor, a rezultat că circumferinţa şoldurilor şi
înălţimea sunt mult mai importante în calcularea procentajului de
grăsime al corpului decât orice altceva, inclusiv circumferinţa
taliei şi greutatea.
Prin urmare, oamenii de ştiinţă au creat o ecuaţie ce are ca
rezultat indicele de adipozitate corporală (IAC), care arată
procentul de ţesut adipos din corp şi care poate da rezultate şi în
cazul copiilor.

Este IAC mai bun decât IMC?
Deşi cercetătorii sunt convinşi că IAC este mai bun decât IMC, mai
au un drum lung până vor putea demonstra acest lucru.
Conform opiniei lor, IAC este acelaşi şi pentru bărbaţi, şi pentru
femei, atunci când aceştia au acelaşi procent de grăsime
corporală.
De asemenea, teoria a fost confirmată şi în rândul populaţiei de
culoare. În rândul populaţiei albe, însă, nu a fost confirmată
încă, deşi a fost testat un număr mic de oameni.

Care sunt problemele IAC?
Marea provocare este aceea de a reuşi să se estimeze, cu ajutorul
IAC, riscul unor
boli asociate cu obezitatea, precum diabetul, bolile
cardiovasculare şi unele tipuri de cancer.
Prin urmare, cel mai important pentru echipa de cercetători este să
demonstreze că IAC poate ajuta la prevenirea acestor boli
grave.

Care este avantajul folosirii acestei
metode?
Prin faptul că IAC nu se foloseşte de masă, acest procedeu poate fi
folosit în regiuni precum India, unde obezitatea este o problemă
serioasă şi unde cântarele nu sunt disponibile sau nu sunt bine
etalonate.

Cercetătorii care au lucrat la acest studiu speră ca, în scurt
timp, IAC să se dovedească o metodă mult mai bună şi mai sigură de
măsurare a grăsimii din corp şi să fie acceptată cu uşurinţă de
medici.