Prima pagină D:News

Cum sunt afectate populaţiile de pinguini de schimbările climatice

05.13.2011 | ● Vizualizări: 630
Cum sunt afectate populaţiile de pinguini de schimbările climatice     capul royds, pinguini, adelie, pinguni imperiali, marea ross + zoom
Galerie foto (1)

Capul Royds, cel mai sudic loc din lume în care se află o colonie de pinguini, este un promontoriu stâncos acoperit cu gheaţă murdară şi miros de guano roz. Posibil ultimul ecosistem marin rămas intact la nivel mondial, acesta găzduieşte mai mult de o treime din populaţia mondială de pinguini Adelie şi un sfert din cea de pinguinii imperiali.

Această colonie este una dintre cele mai studiate din lume. Primele date oficiale înregistrate despre pinguinii Adeline i-au aparţinut lui Ernest Shackleton, un explorator britanic, în timpul expediţiei sale din 1907.

Ecologistul David Ainley spune despre Capul Royds că este "nirvana pinguinilor". "Dacă am fi pinguini, aici am vrea sa traim", a mai adaugat acesta.

Dintre toate speciile de pe Pământ, cei mai afectaţi de încălzirea globală sunt pinguinii Adélie, coloniile cărora au scăzut îngrijorător din cauza temperaturilor ridicate care determină scurtarea sezonului de iarnă. În ultimele 3 decenii, populaţia acestor păsări din peninsulă a scăzut cu aproape 90%.

Valoarea medie a temperaturilor aerului de iarnă din vestul peninsulei, una din zonele ce înregistrează cea mai rapidă creştere a temperaturilor de pe planetă, a crescut cu 6 grade Celsius în ultima jumătate de secol, determinând mai multe ninsori care acoperă rocile unde pinguinii Adélie vin în fiecare primăvară să depună ouă (acest lucru favorizează pinguinii care pot supravieţui fără gheaţă şi se înmulţesc mai târziu, precum specia gentoo, al cărui număr a crescut cu 14.000%).

Climatul mai cald din Peninsula Antarctică a afectat în mod semnificativ lanţul trofic, distrugând până la 80% din krillii (o specie de crustacee) şi din fitoplanctonul care creşte sub sloiuri de gheaţă (o sursă esenţială de hrană în dieta pinguinilor), conform unui nou studiu publicat luna aceasata în The Proceedings of the National Academy of Sciences.

În schimb, în marea Ross efectul este invers. Stratul de gheaţă de la suprafaţa apei creşte, astfel că se dezvoltă şi numărul pinguinilor Adélie. Colonia de la Capul Royds a credscut cu 10% în fiecare an până în 2001, când un iceberg de dimensiunea Jamaicăi s-a desprins din scutul de gheaţă forţând rezidenţii să se mute 70 de kilometri spre nord în căutarea unei ieşiri la mare. Gheţarul s-a fragmentat în 2006, iar în prezent, colonia de 1.400 de exemplare se reface viguros. Aşa se face că această populaţie de pinguini Adélie de la Capul Crozier (una din cele mai mari din lume, cu 230.000 de perechi) s-a dezvoltat cu aproape 20%, în ultima perioadă.

În timp ce unele colonii de pinguini se bucură de pe urma acestor modificări climatice, pe termen lung toţi pinguinii imperiali şi Adélie par a fi sortiţi pieirii, dat fiind că suprafaţa de gheaţă se reduce în fiecare an. Unii oameni de ştiinţă atribuie această creştere recentă a calotei glaciare din marea Ross găurii de ozon provocate de clorofluorocarburi care răcesc atmosfera superioară de deasupra continentului, provocând diferenţe de temperatură dintre atmosfera superioară şi ecuator. Încălzirea din regiunile temperate are un efect similar, crescând diferenţele de temperatură şi facilitând apariţia vânturilor puternice care împing gheaţa în larg, expunând asa numitele polynia (suprafeţe de apă înconjurate de gheaţă, de unde pinguinii îşi iau hrana).

Apetitul consumatorilor pentru peştele bass poate fi, de asemenea, benefic pinguinilor din marea Ross, atunci când flotele de pescuit converg spre unul dintre ultimele refugii ale acestei specii de peşte (Dissostichus mawsoni). O crescătorie de peşte din marea Ross care a fost înfiinţată în 1996 ar putea servi pinguinilor de aici reducând concurenţa pentru peştii argintii (Pleuragramma antarcticum), care sunt de dimensiunile sardinelor şi pe care aceste păsări îi preferă.

Dr. Ainley şi colegii săi au raportat că din anul 2002 au vazut din ce în ce mai puţine orci în sudul mării Ross, ca urmare a pescuitului care a început să modifice ecosistemul.

În anul 1970 coloniile de pinguini din marea Ross au prosperat, după ce un număr de 20 de mii de balene au fost vânate.

Climatologii prevăd ca în următorii 30-40 de ani, vânturile şi gheaţa să se dezvolte în această zonă din cauza temperaturilor în continuă creştere şi a micşorării găurii de ozon.

Conform estimărilor oamenilor de ştiinţă, pe Insula Beaufort, la nord de Insula Ross, gheţarii s-au retras pe coasta stancoasă mult mai departe decât au făcut-o pe parcursul a 30.000 de ani. Gheaţa care se retrage a creat mai multe habitate pentru coloniile rezidente de pinguin Adélie, care în ultimaul deceniu au ajuns de la 4.000 de perechi la 55 de mii.

Odată ce gheaţa se retrage, cercetatorii se aşteaptă ca pinguinii Adélie din marea Ross să fie nevoiţi să se mute mai departe spre sud. Într-un studiu publicat anul trecut, Dr. Ainley descrie cum pinguinii îşi părăsesc cuiburile în februarie îndreptându-se către nord pentru a scăpa de întunericul iernii. Se pare că aceştia se opresc pe gheaţă la o distanţă de 500 de kilometri de apă, unde se hrănesc.

Cercetării au studiat resturi mumificate de pinguini datând din ultima ere glaciară şi au reconstruit istoria speciei, observând că aceste păsări şi-au schimbat rutele de migraţie ca urmare a scăderii suprafeţei îngheţate. Cu toate acestea, pinguinii nu au migrat niciodată mai departe de unde se află acum, având nevoie de lumină pentru a se hrăni, deplasa şi a se apăra de prădători. Marea Ross va fi, conform modelelor oamenilor de ştiinţă, ultimul loc în care stratul de gheaţă va dăinui. Pinguinii au nevoie de lumină pentru a obţine mâncare şi pentru a naviga, iar dacă singurul loc în care vor mai găsi gheaţă va fi Marea Ross, aceştia vor fi blocaţi în noaptea arctică, neavând o strategie pentru supravieţuire în absenţa luminii.

Dr. Ainley a concluzionat că pinguinii depind în totalitate de stratul de gheaţă şi, dacă aceasta va dispărea, este clar că şi specia va pieri.

Sursa: New York Times