Cum sunt afectate populaţiile de pinguini de schimbările climatice
Prima pagină D:News

Cum sunt afectate populaţiile de pinguini de schimbările climatice

05.13.2011 | ● Vizualizări: 1572
Cum sunt afectate populaţiile de pinguini de schimbările climatice     capul royds, pinguini, adelie, pinguni imperiali, marea ross + zoom
Galerie foto (1)

Capul Royds, cel mai sudic loc din lume în care se află o colonie de pinguini, este un promontoriu stâncos acoperit cu gheaţă murdară şi miros de guano roz. Posibil ultimul ecosistem marin rămas intact la nivel mondial, acesta găzduieşte mai mult de o treime din populaţia mondială de pinguini Adelie şi un sfert din cea de pinguinii imperiali.

Această colonie este una dintre cele mai studiate din lume.Primele date oficiale înregistrate despre pinguinii Adeline i-auaparţinut lui Ernest Shackleton, un explorator britanic, în timpulexpediţiei sale din 1907.

Ecologistul David Ainley spune despre Capul Royds că este"nirvana pinguinilor". "Dacă am fi pinguini, aici am vrea satraim", a mai adaugat acesta.

Dintre toate speciile de pe Pământ, cei mai afectaţi deîncălzirea globală sunt pinguinii Adélie, coloniile cărora auscăzut îngrijorător din cauza temperaturilor ridicate caredetermină scurtarea sezonului de iarnă. În ultimele 3 decenii,populaţia acestor păsări din peninsulă a scăzut cu aproape 90%.

Valoarea medie a temperaturilor aerului de iarnă din vestulpeninsulei, una din zonele ce înregistrează cea mai rapidă creşterea temperaturilor de pe planetă, a crescut cu 6 grade Celsius înultima jumătate de secol, determinând mai multe ninsori careacoperă rocile unde pinguinii Adélie vin în fiecare primăvară sădepună ouă (acest lucru favorizează pinguinii care pot supravieţuifără gheaţă şi se înmulţesc mai târziu, precum specia gentoo, alcărui număr a crescut cu 14.000%).

Climatul mai cald din Peninsula Antarctică a afectat în modsemnificativ lanţul trofic, distrugând până la 80% din krillii (ospecie de crustacee) şi din fitoplanctonul care creşte sub sloiuride gheaţă (o sursă esenţială de hrană în dieta pinguinilor),conform unui nou studiu publicat luna aceasata în The Proceedingsof the National Academy of Sciences.

În schimb, în marea Ross efectul este invers. Stratul de gheaţăde la suprafaţa apei creşte, astfel că se dezvoltă şi numărulpinguinilor Adélie. Colonia de la Capul Royds a credscut cu 10% înfiecare an până în 2001, când un iceberg de dimensiunea Jamaicăis-a desprins din scutul de gheaţă forţând rezidenţii să se mute 70de kilometri spre nord în căutarea unei ieşiri la mare. Gheţaruls-a fragmentat în 2006, iar în prezent, colonia de 1.400 deexemplare se reface viguros. Aşa se face că această populaţie depinguini Adélie de la Capul Crozier (una din cele mai mari dinlume, cu 230.000 de perechi) s-a dezvoltat cu aproape 20%, înultima perioadă.

În timp ce unele colonii de pinguini se bucură de pe urmaacestor modificări climatice, pe termen lung toţi pinguiniiimperiali şi Adélie par a fi sortiţi pieirii, dat fiind căsuprafaţa de gheaţă se reduce în fiecare an. Unii oameni de ştiinţăatribuie această creştere recentă a calotei glaciare din marea Rossgăurii de ozon provocate de clorofluorocarburi care răcescatmosfera superioară de deasupra continentului, provocând diferenţede temperatură dintre atmosfera superioară şi ecuator. Încălzireadin regiunile temperate are un efect similar, crescând diferenţelede temperatură şi facilitând apariţia vânturilor puternice careîmping gheaţa în larg, expunând asa numitele polynia(suprafeţe de apă înconjurate de gheaţă, de unde pinguinii îşi iauhrana).

Apetitul consumatorilor pentru peştele bass poate fi, deasemenea, benefic pinguinilor din marea Ross, atunci când flotelede pescuit converg spre unul dintre ultimele refugii ale acesteispecii de peşte (Dissostichus mawsoni). O crescătorie de peşte dinmarea Ross care a fost înfiinţată în 1996 ar putea servipinguinilor de aici reducând concurenţa pentru peştii argintii(Pleuragramma antarcticum), care sunt de dimensiunile sardinelor şipe care aceste păsări îi preferă.

Dr. Ainley şi colegii săi au raportat că din anul 2002 au vazutdin ce în ce mai puţine orci în sudul mării Ross, ca urmare apescuitului care a început să modifice ecosistemul.

În anul 1970 coloniile de pinguini din marea Ross au prosperat,după ce un număr de 20 de mii de balene au fost vânate.

Climatologii prevăd ca în următorii 30-40 de ani, vânturile şigheaţa să se dezvolte în această zonă din cauza temperaturilor încontinuă creştere şi a micşorării găurii de ozon.

Conform estimărilor oamenilor de ştiinţă, pe Insula Beaufort, lanord de Insula Ross, gheţarii s-au retras pe coasta stancoasă multmai departe decât au făcut-o pe parcursul a 30.000 de ani. Gheaţacare se retrage a creat mai multe habitate pentru coloniilerezidente de pinguin Adélie, care în ultimaul deceniu au ajuns dela 4.000 de perechi la 55 de mii.

Odată ce gheaţa se retrage, cercetatorii se aşteaptă capinguinii Adélie din marea Ross să fie nevoiţi să se mute maideparte spre sud. Într-un studiu publicat anul trecut, Dr. Ainleydescrie cum pinguinii îşi părăsesc cuiburile în februarieîndreptându-se către nord pentru a scăpa de întunericul iernii. Separe că aceştia se opresc pe gheaţă la o distanţă de 500 dekilometri de apă, unde se hrănesc.

Cercetării au studiat resturi mumificate de pinguini datând dinultima ere glaciară şi au reconstruit istoria speciei, observând căaceste păsări şi-au schimbat rutele de migraţie ca urmare ascăderii suprafeţei îngheţate. Cu toate acestea, pinguinii nu aumigrat niciodată mai departe de unde se află acum, având nevoie delumină pentru a se hrăni, deplasa şi a se apăra de prădători. MareaRoss va fi, conform modelelor oamenilor de ştiinţă, ultimul loc încare stratul de gheaţă va dăinui. Pinguinii au nevoie de luminăpentru a obţine mâncare şi pentru a naviga, iar dacă singurul locîn care vor mai găsi gheaţă va fi Marea Ross, aceştia vor fiblocaţi în noaptea arctică, neavând o strategie pentrusupravieţuire în absenţa luminii.

Dr. Ainley a concluzionat că pinguinii depind întotalitate de stratul de gheaţă şi, dacă aceasta va dispărea, esteclar că şi specia va pieri.

Sursa: New York Times