A fost identificată zona din care se trag toate limbile indoeuropene, inclusiv româna (VIDEO)

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Împrumutând o tehnică folosită în medicină pentru a reconstitui arborele genealogic al virusurilor, o echipă internaţională de cercetători a înclinat în cele din urmă balanţa în favoarea uneia dintre cele două tabere: limbile indoeuropene îşi au originea în Anatolia, o peninsulă din sud-vestul Asiei ce face parte din teritoriul actual al Turciei, unde au apărut în urmă cu 8.000 – 9.500 de ani, şi de unde s-au răspândit odată cu apariţia agriculturii.

Alţi cercetători susţin însă în continuare că limbile indoeuropene au apărut în urmă cu 6.000 de ani în stepele din nordul Mării Caspice şi Mării Negre, de unde au fost răspândite de triburile seminomade ale populaţiei kurgane.

„Aceste două teorii indică două vârste şi două origini diferite şi, mergând înapoi pe firul istoriei, folosind metodele de studiere a epidemiilor virale, am putut să testăm cele două teorii”, a declarat Quentin Atkinson de la Universitatea Auckland din Noua Zeelandă, într-un interviu acordat revistei Science.

În loc să alcătuiască un arbore genealogic prin comparaţia ADN-ului virusurilor, Atkinson şi colegii lui au comparat o serie de „cognate” – cuvinte din limbi diferite care au aceeaşi origine. De exemplu, cuvântul „mother” din limba engleză şi cuvântul „madre” din limba spaniolă sunt cuvinte înrudite.

Cercetătorii au inclus şi 20 de limbi dispărute în studiul lor, realizat pe aproximativ 100 de limbi indoeuropene. Unele dintre aceste limbi dispărute, precum limba hitită, era vorbită în urmă cu peste 3.000 de ani. Aceste limbi străvechi i-au ajutat pe oamenii de ştiinţă din Noua Zeelandă să se aventureze şi mai departe în timp, pe firul istoriei.

Ei au cercetat evenimente istorice, precum despărţirea limbii latine, ce era vorbită în Imperiul Roman, în limbile romanice de astăzi, pentru a alcătui o scală temporală care să definească evoluţia limbilor indoeuropene.

Savanţii au utilizat o metodă statistică pentru a se concentra asupra arborelui genealogic lingvistic care explica cel mai bine evoluţia datelor de care dispuneau. Rezultatul obţinut favorizează ipoteza anatoliană, a spus Atkinson.

Răspândirea agriculturii, favorizată de faptul că noile generaţii de „fermieri” căutau noi terenuri agricole şi de transformarea triburilor de vânători-culegători, reprezintă un mecanism care ar putea să explice răspândirea extensivă a limbilor din această familie, potrivit autorilor acestui studiu, însă ei consideră că agricultura nu a fost probabil singurul factor care a condus la această răspândire lingvistică.

Studiul cercetătorilor de la Universitatea Auckland din Noua Zeelandă este prezentat pe larg în numărul din 24 august al revistei Science.

Sursa: Live Science