Hitler şi consumul de droguri care a schimbat cursul istoriei. Substanţa minune care îl făcea fericit pe Führer

„Îmi amintesc anii ’90. Abia căzuse Zidul Berlinului, şi experimentam substanţe precum ecstasy şi LSD la pretreceri. Erau mulţi tineri, din est sau vest, pe care îl întâlneam pentru prima dată – Ei nu înţelegeau deloc limba – şi ecstasy i-a ajutat. Desigur, acum nu mai este aşa. Nu mai iau droguri. Dar îmi amintesc acele vremuri, şi din acest motiv am putut scrie această carte,” a mărturisit autorul german.

• România și pierderea Dobrogei. Ionel Brătianu: „Soarta Dobrogei nu depinde de stipulațiile păcii de la Bucureşti”
• 165 de ani de la începerea construcţiei Canalului Suez. A scurtat drumul navigatorilor către Europa la…

Ohler spune, în cartea sa, că consumul de droguri ajunsese o practică nu doar în rândul oamenilor din jurul lui Hitler, ci şi în rândul soldaţilor din armata germană, mai ales în jurul anului 1940 când se pregătea invazia Franţei.

În anul 1941, când Hitler s-a îmbolnăvit, medicul său, Morell i-a prescris o serie de vitamine dar odată ce ele nu au mai avut efectul dorit i-a prescris un anumit “drog minune” numit Eukodal, ce avea un efect asemănător heroinei şi inducea pacientului o stare de euforie.

Morell l-a transformat, în mod deliberat, pe Hitler într-un dependent de droguri? “Nu cred acest lucru” a spus Ohler. “Dar Hitler avea încredere în el,” a adăugat autorul.

La puţin timp, Hitler şi soţia sa Eva Braun (asemenea unui alt pacient al lui Morell, Leni Riefenstahl) s-au sinucis. Sau cel puţin aşa ştim. Ce s-a întâmplat cu Morell? Ştim doar că a supravieţuit.

“Cred că mulţi nazişti au scăpat nepedepsiţi. Dar Hitler nu ar fi putut să facă asta. Nu putea să îşi facă o altă carieră sau să se îmbogăţească scriindu-şi memoriile – chiar dacă nu a comis crime de război. Şi-a pierdut minţile. S-a dezintegrat. A fost o figură tragică. Nu era malefic. Era oportunist,” a concluzionat Norman Ohler.

Sursa: Guardian