Chipul Omului de Denisova, rudă a omului modern, reconstituit în premieră

Realizarea fără precedent, descrisă ca fiind „captivantă” şi „extraordinară” de către David Reich, genetician de la Harvard care nu a fost implicat în acest proiect, arată că Omul de Denisova arăta similar cu Omul de Neanderthal, dar avea capul mai lat şi fălcile mai proeminente.

„Ne aşteptam să semene mai mult cu neanderthalienii decât oamenii moderni şi asta am găsit. Ceea ce ne-a fascinat cel mai mult a fost că denisovanii se diferenţiau de alte grupuri umane”, a afirmat Liran Carmel, autorul principal al studiului de la Universitatea Ebraică din Ierusalim.

• Ziua în care sute de mii de oameni au ieşit în stradă pentru Regele Mihai
• România și pierderea Dobrogei. Ionel Brătianu: „Soarta Dobrogei nu depinde de stipulațiile păcii de la Bucureşti”

Se crede că Omul de Denisova a trăit în urmă cu câteva zecii de mii de ani în Asia, însă până acum nu s-a ştiut nimic despre înfăţişarea lui.

Prima descoperire despre această specie a fost făcută în 2008, când a fost excavat un os al unui deget fosilizat, în peştera Denisova din munţii Altai, în Siberia, ce a aparţinut unei fete. Alte câteva rămăşiţe au fost găsite de atunci, incluzând trei dinţi mari şi un maxilar inferior. Aceste puţine descoperiri au oferit doar câteva detalii despre indivizii misterioşi.

Testele genetice au arătat că denisovanii erau rude apropiate cu neanterthalienii şi că strămoşii noştri s-au împerecheat cu ei ocazional şi au avut urmaşi, cel mai probabil acum 15.000 de ani. Parteneriatele preistorice le-au lăsat malaezienilor moderni şi indigenilor australieni circa 6% din ADN-ul Omului de Denisova, o proporţie mult mai mică regăsindu-se la est-asiatici, americanii nativi şi polinezieni. 

Liran Carmel şi colegul său David Gokhman au folosit procesul de metilare a ADN-ului la Omul de Denisova, Omul de Neanderthal şi omul modern (Homo sapiens) pentru a scoate la iveală genele care erau la fel de active la toate cele trei grupuri de populaţii şi care erau diferite la denisovani.

În video de mai sus puteţi vedea cum a fost reconstituit chipul Omului de Denisova

Având o listă de gene, cercetătorii au consultat apoi o imensă bază de date medicală care leagă tulburările genetice umane, inclusiv problemele scheletice, de defecţiuni în activitatea genelor particulare. Astfel, ei au dezlegat tiparele activităţii genetice care ar fi afectat înfăţişarea denisovanilor.

56 de diferenţe între Omul de Denisova, cel modern şi cel de Neanderthal

Gokhman şi Carmel au identificat 56 de părţi ale anatomiei denisovanilor care se diferenţiau de oamenii moderni sau de neanderthalieni, dintre care 34 au afectat craniul Denisovan. În timp ce denisovanii aveau pelvisuri largi precum neanderthalienii, cercetarea publicată în ultimul număr al revistei Cell arată că aveau cranii mai mari şi arcade dentare mai lungi sau fălci, ce făcea loc pentru dinţii lor mari.

„Poate cel mai surprinzător a fost identificarea craniilor super-largi, mai late decât ale oamenilor moderni şi ale neanderthalienilor, care au deja cranii mari”, a spus Gokhman. 

Această constatare adaugă greutate supoziţiilor că nişte cranii umane misterioase descoperite acum doi ani în Xuchang, China, ar aparţine unui denisovan.

Potrivit lui Gokhman, ieşirea la lumină a aspectelor care îi făcea unici pe denisovani îi va ajuta pe oamenii de ştiinţă să înţeleagă cum s-au adaptat la condiţiile de trai şi ce rol joacă genele lor în oamenii care trăiesc astăzi.

Deşi tehnica nu este îndeajuns de bună pentru a le oferi oamenilor de ştiinţă noi măsurători exacte pentru denisovani, acest lucru poate deveni posibil în viitor.

Vă recomandăm să citiţi şi:

Homo sapiens Denisova, vărul nostru îndepărtat adaptat vieţii la altitudini mari