Tradiţii româneşti: ce obiceiuri de Paşte există în Alba?

În satele din judeţul Alba se păstrează obiceiuri unice şi inedite legate de Sărbătorile de Paşte, unele implicând vârstnicii satului, precum „Păştenii” de la Vinerea, iar altele copii sau tineri precum „pomeana copiilor”, „fugăritul mirelui” şi „jucatul lopţii în bâtă” de la Presaca Ampoiului.

• Cum pot duce sărbătorile la conflicte în familie? Sfaturile unui psiholog
• Parola prea ușoară care a fost interzisă de Guvernul Marii Britanii

În satul Presaca Ampoiului din comuna Meteş, în a doua zi de Paşte comunitatea participă la „pomeana copiilor”, „fugăritul mirelui” şi „jucatul lopţii în bâtă”.

Bătrânii satului povestesc că „pomeana copiilor” este un obicei unic în România, care începe în Duminica Floriilor, când gospodinele din sat duc făină la „prescurariţă” – femeia din localitate care coace prescurile pentru biserică.

Aceasta face câteva sute de colaci, dar şi unii de dimensiuni mici care vor fi folosiţi la „pomeana copiilor”. În a doua zi de Paşte, după slujba religioasă, colăceii sunt aşezaţi pe iarbă, în curtea bisericii, pe două rânduri, iar în interiorul lor femeile satului aşează ouă roşii. Toţi copii din sat se aşează ulterior, câte unul, în spatele colacilor, primind „pomeana”, sfinţită de preoţi.

Primarul comunei Meteş, Traian Ursaleş, afirmă că sărbătoarea este interpretată din punct de vedere religios ca o celebrare a cultului morţilor, pomana dată copiilor simbolizând o pomană dată în numele celor morţi şi a celor care nu au fost pomeniţi niciodată în biserică.

După terminarea slujbei religioase, urmează „fugăritul mirelui” – o cursă în care tânărul din sat care s-a căsătorit ultimul în anul anterior este fugărit de doi feciori necăsătoriţi. Dacă este prins, mirele va trebui să-i cinstească pe ceilalţi tineri, în timp ce sătenii vor spune glume şi vor râde pe seama lui, iar dacă nu va fi prins, el va trebui cinstit cu vin şi bucate de urmăritori.

Bătrânii satului povestesc că în trecut obiceiul se practica chiar în ziua nunţii, când mirele era fugărit de feciorii satului.

La fel de inedit este şi obiceiul „jucatul lopţii în bâtă”, un fel de sport local asemănător oinei tradiţionale româneşti.

Băieţii satului formează echipe de câte 5 sau 8 jucători, trasează terenul şi înfig doi ţăruşi în pământ, unul de la care se porneşte şi unul la care trebuie să se ajungă. Jucătorii trebuie să parcurgă distanţa dus-întors dintre cei doi ţăruşi fără să fie loviţi de „loptă”, o minge realizată din cârpe legate la un loc. Jucătorii echipei adverse vor lovi lopta cu bâte, având dreptul la câte trei lovituri fiecare, iar fiecare jucător care îşi epuizează loviturile schimbă rolul cu cel pe care trebuia să-l lovească cu lopta. Echipa care îşi va epuiza prima lovituri va fi declarată învinsă.

La rândul lor, localnicii din Vinerea, un sat din zona Cugirului, participă în perioada Sărbătorilor de Paşte la un obicei despre care spun că este unic în România.

Denumit „Păştenii”, obiceiul a fost iniţiat în urmă cu zeci de ani de unul dintre foştii preoţi ai satului şi presupune ca toată cheltuiala pentru pregătirea sărbătorilor pascale să fie suportată de localnicii care au împlinit sau împlinesc în anul respectiv vârsta de 60 de ani. Ei se vor ocupa de pregătirea şi împărţirea „paştilor” pentru întreaga comunitate şi la casele lor are loc o procesiune specială. În acest an, gazdă este Ilie Herlea, singurul dintre gospodarii satului care împlineşte 60 de ani.

Obiceiul începe încă din Duminica Floriilor, când are loc „împodobirea cu verdeaţă a ciuberelor şi lumânărilor la casa gazdei”. Ulterior, în Joia Mare este organizată o procesiune religioasă la care participă sătenii îmbrăcaţi în costume populare şi preotul, care merg la casa păşteanului unde se oficiază o slujbă şi se ia pâinea, vinul şi lumânările.

În Vinerea Paştilor urmează „împodobirea Sfântului Mormânt”, o ceremonie prin care la biserica din sat sunt aduse flori şi rămurele de copaci ca ofrande pentru jertfa Mântuitorului, apoi are loc Slujba de Prohod a Domnului Iisus Hristos şi ocolirea Bisericii la care participă toţi credincioşii în frunte cu preotul satului.

În Duminica Paştilor are loc Slujba de Înviere şi sunt împărţite paştile.

Obiceiul se încheie doar în Duminica Tomii, prima duminică de după Paşte, când toţi păştenii şi localnicii din Vinerea participă la „petrecerea păştenilor”.

Preotul ortodox din Vinerea, Mircea Moşneag, spune că obiceiul „Păştenilor” se păstrează de zeci de ani în localitate şi în forma actuală ar fi unic în România.

Sursa: Mediafax