Cea mai subţire sticlă din lume, de doar 2 atomi, a fost descoperită din greşeală! Ea rezolvă un mister vechi de 80 de ani

„Geamul” din sticlă este atât de subţire încât atomii individuali de siliciu şi de oxigen pot fi văzuţi cu ajutorul aparatelor de microscopie electronică. Reuşita a intrat în ediţia din 2014 a Guinness Book of World Records.

Sticla bi-dimensională a fost descoperită din greşeală, explică David A. Muller, profesor de inginerie şi coordonator al laboratorului în care a avut loc reuşita. Cercetătorii produceau grafen pe folii de cupru într-un cuptor de cuarţ. Oamenii de ştiinţă au observat nişte „mizerie” pe grafen, iar când au studiat îndeaproape „mizeria” au descoperit că era compusă din elementele sticlei de zi cu zi – siliciu şi oxigen.

• O analiză a confirmat că postul intermitent nu este mai eficient decât alte diete pentru pierderea…
• Europenii trec la mașini electrice din cauza creșterii prețului la combustibili

Cercetătorii au concluzionat că o scurgere a instalaţiei de aerisire a dus la o reacţie între cupru şi cuarţ (care este şi el compus din siliciu şi oxigen). Acest lucru a dus la producerea stratului de sticlă pe grafen.

Dincolo de ineditul situaţiei, reuşita a oferit totodată un răspuns la o întrebare veche de 80 de ani despre structura fundamentală a sticlei. Oamenii de ştiinţă aveau probleme în a înţelege sticla: se comportă ca un solid, dar mulţi credeau că structura sa fundamentală arată mai degrabă ca un lichid.

Acum, cercetătorii de la Cornell au reuşit să fotografieze atomii individuali care compun sticla. „Aceasta este munca la care voi privi în spate la finalul carierei şi de care voi fi mândru. Este pentru prima dată când o persoană a putut să vadă aranjamentul atomilor în sticlă”, a comentat Muller.

Ilustraţia din stânga înfăţişează modelul structural al sticlei 2D, iar în dreapta poate fi observată fotografia realizată cu ajutorul aparatului de microscopie electronică    

Reuşita ar putea avea şi alte consecinţe. Sticla bi-dimensională ar putea fi folosită în viitor în tranzistori, deoarece este un material ultra-subţire şi lipsit de defecte care poate duce la îmbunătăţirea performanţelor procesoarelor din computere şi smartphone-uri.

Sursa: Cornell Chronicle