Compoziţia chimică a lacrimilor variază în funcţie de motivul pentru care plângem

Oamenii sunt dotaţi cu ducte lacrimale pentru a lubrifia şi proteja ochii de praf şi de alte particule. Ductele se găsesc sub pleoape şi produc un lichid sărat – lacrima – care se răspândeşte de-a lungul ochiului după fiecare clipire. Şi animalele au abilitatea de produce lacrimi, dar nu neapărat din acelaşi motiv ca oamenii.

Ochiul uman generează trei tipuri de lacrimi:

• Un cosmonaut rus, eliminat dintr-o misiune care trebuia să ajungă la Stația Spațială Internațională. Ce s-a…
• Un magician a uitat parola cipului implantat în propriul corp

• lacrimile bazale protejează ochiul şi îl menţin umed
• lacrimile reflexe curăţă ochiul atunci când este iritat (spre exemplu, atunci când tăiem o ceapă)
• lacrimile emoţionale curg ca reacţie la tristeţe, suferinţă sau durere fizică

În mod interesant, compoziţia lacrimilor diferă în funcţie de motivul pentru care plângem. Studiile efectuate de cercetători au arătat că lacrimile emoţionale conţin mai mult mangan, substanţă care afectează temperamentul, şi mai multă prolactină, un hormon care controlează producţia de lapte. Specialiştii cred că eliminarea manganului şi a prolactinei ajută la eliberarea tensiunii, echilbrând nivelul de stres al corpului şi eliminând substanţele chimice acumulate, permiţând persoanei care plânge să se simtă mai bine.

Dincolo de acest beneficiu psihologic minor, cel mai probabil motiv pentru care producem lacrimi emoţionale este faptul că ele reprezintă un mijloc de comunicare. Înainte ca bebeluşii să poată vorbi, ei pot plânge. Singura metodă prin care bebeluşii pot comunica frustrare, durere, frică sau nevoie este prin plâns. Adulţii pot folosi plânsul pentru a forma legături cu alte persoane. Exprimarea tristeţii îi poate stimula pe cei din jurul nostru să ne susţină şi să ne liniştească. De asemenea, motivele acceptate cultural care duc la plâns, precum înmormântările şi nunţile, pot aduce oamenii laolaltă.

Deşi există o dezbatere între oamenii de ştiinţă pe tema „au animalele emoţii şi pot ele să le exprime?”, unele animale par, într-adevăr, să plângă din motive emoţionale. Elefanţii par să plângă atunci când un membru al familiei moare, păzindu-i trupul şi călătorind distanţe mari pentru a-l vedea. Experţii în elefanţi de la Grădina Zoologică din Londra i-au spus cândva lui Charles Darwin că animalele plâng după rudele decedate. Cimpanzeii plâng şi ei la rândul lor, însă unii oameni de ştiinţă insistă că este vorba doar de lacrimi ce au ca scop curăţarea ochiului. 

Sursa: ScienceLine