Un nou set de date poate reprezenta prima dovadă directă a unei stele care devorează o planetă

În ultimii ani, astronomii au observat că variaţiile sunt mai frecvente iar perioadele de luminozitate scăzută sunt mai lungi. Astfel, s-a pus întrebarea: ce împiedică lumina stelei în mod repetat? Răpunsul, conform savanţilor, poate aduce o explicaţie mai bună cu privire la procesele haotice care au loc la începutul existenţei unei stele, potrivit Phys.

Acum, fizicienii de la Massachusetts Institute of Technology (MIT) şi Harvard-Smithsonian au observat steaua, numită RW Aur A, folosind Observatorul Chandra X-Ray al NASA. Au găsit dovezi despre cauza posibilă a ultimului eveniment de diminuare a strălucirii: o coliziune dintre două corpuri planetare tinere, care a produs un nor dens de gaz şi praf. Pe măsură ce acest detritus planetar a căzut în stea, a generat un înveliş gros, împiedicând temporar trecerea luminii.

• Cum să te împaci cu rudele și prietenii care insistă cu discuții politice. Ce faci când…
• Jupiter nu orbitează, de fapt, în jurul Soarelui. Iată explicația!

„Simulările computerizate au prezis de multă vreme că planetele pot cădea în stelele tinere, dar nu am observat niciodată asta”, a precizat Hans Moritz Guenther, savant la Kavli Institute for Astrophysics and Space Research din cadrul MIT, care a condus acest studiu. Cercetătorul mai adaugă şi că „dacă interpretarea noastră a datelor este corectă, aceasta ar fi prima dată când observăm în mod direct cum o stea tânără devorează o planetă sau planete”.

Evenimentele trecute de scădere a luminozităţii ar fi fost cauzate de procese similare, fie că este vorba de rămăşiţele unor planete rezultate în urma unei coliziuni care au căzut în stea ori că este vorba chiar de prăbuşirea unei planete întregi în stea.

„Este o speculaţie, dar dacă există o coliziune dintre două obiecte, este posibil ca apoi resturile să aibă orbite neregulate, ceea ce creşte probabilitatea că se vor ciocni din nou de altceva”, a precizat Guenther.

Noul studiu a fost publicat pe 18 iulie în Astronomical Journal. Co-autorii de la MIT sunt David Huenemoerder şi David Principe, alături de cercetători de la Harvard-Smithsonian Center for Astrophysics şi colaboratori din Germania şi Belgia.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Caz unic în astronomie care i-a contrariat pe cercetători: o stea a explodat, a supravieţuit, apoi a explodat din nou după 60 de ani

Cum arată o stea care moare

Descoperire remarcabilă cu privire la una dintre cele mai luminoase stele de pe cerul nostru. ”Este foarte aproape să se dezintegreze”

Premiera din astronomie care poate schimba modul în care înţelegem formarea sistemelor solare: o planetă gigantică şi o stea foarte mică