Păsări gigantice zburau deasupra Antarcticii în urmă cu 40-50 de milioane de ani

Cercetătorii explică faptul că aceste păsări aveau o anvergură a aripilor de aproape șase metri.

Fosilele broaștelor și plantelor, printre care se numără ferigi și conifere, indică că Insula Seymour din Arctica a fost mult mai caldă și mai puțin înghețată, în timp ce rămășițele fosile din marsupiale și rude îndepărtate ale furnicarilor indică conexiunile anterioare dintre Antarctica și alte continente din emisfera sudică.

Aceste ecosisteme aveau, de asemenea, și unele păsări. Pinguinii erau prezenți atunci în acea regiune, așa cum sunt și acum, precum și unele fosile ale unor animale înrudite cu rațele, șoimii și albatroșilor.

GALERIE FOTO

Un studiu recent aruncă lumină asupra unei specii neobișnuite de păsări care, conform cercetătorilor, aveau un cioc cu țepi, notează IFL Science.

Stăpânii cerurilor

„Fosilele pelagornitidelor din Antarctica pe care le-am studiat au o anvergură a aripilor aproape dublă față de cea a albatroșilor, de peste șase metri.”, explică cercetătorii.

Oamenii de știință subliniază faptul că aceste păsări care au trăit în urmă cu 40-50 de milioane de ani seamănă, cel puțin din punctul de vedere al lungimii aripilor, cu pterozaurii. Aceștia stăpâneau cerul în timpul erei mezozoice, în urmă cu 66 milioane până la 252 milioane de ani, aceeași perioadă în care dinozaurii au cutreierat planeta și au atins dimensiuni greu de egalat pentru fauna din prezent.

Când un asteroid a lovit Peninsula Yucatan în urmă cu 66 de milioane de ani, dinozaurii și pterosaurii au pierit, dar unele păsări au supraviețuit, totuși. Acești supraviețuitori s-au diversificat în mii de specii de păsări pe care le putem vedea și astăzi. Pelagornitidele au evoluat în perioada imediat după dispariția dinozaurilor și pterosaurilor, când competiția pentru hrană a fost diminuată semnificativ.

Cele mai vechi rămășițe de pelagornitide, recuperate din sedimentele vechi de 62 de milioane de ani din Noua Zeelandă, aveau aproximativ dimensiunea pescărușilor moderni. Primele pelagornitide uriașe, cele care au fcut obiectul unui nou studiu își au originea în Antarctica și au aproximativ 10 milioane de ani mai puțin, provenind din Epoca Eocenului.

O dipariție subită

Pelagornitidele au supraviețuit pentru aproximativ 60 de milioane de ani înainte de a dispărea chiar înainte de Epoca Pleistocenului, care s-a terminat în urmă cu 11.700 de ani. Nimeni nu știe însă exact de ce, pentru că puține fosile au fost recuperate din acea perioadă, unii paleontologi speculează că schimbările climatice ar putea fi un posibil factor.

Studierea fosilelor găsite oferă niște informații extrem de interesante: „ Estimăm că craniul pelagornitidului ar fi avut aproximativ 0,6 metri lungime. Un fragment din maxilarul inferior al unei păsări păstrează o parte din pseudodinții care ar fi măsurat fiecare până la un centimetru înălțime. Distanța dintre acești „dinți” și alte măsurători ale maxilarului arată că acest fragment a provenit de la un individ la fel de mare, dacă nu chiar mai mare decât cel mai mare pelagornitid cunoscut”, notează cercetătorii.

Citește și:

Descoperirea unei fosile de dinozaur asemănătoare liliacului oferă detalii neştiute depre evoluţia păsărilor

Fosile neobişnuite: au fost descoperite rămăşiţele unei păsări cu dinţi ciudat alcătuiţi

Descoperirea unor fosile oferă o imagine mai clară asupra abilităților de zbor a unei specii de dinozauri

Cum a evoluat creierul păsărilor?