„Râuri invizibile din cer” lasă în urmă găuri uriașe în gheața din Antarctica. Cum explică cercetătorii fenomenul

A apărut în 1973, aparent de nicăieri. O gaură în gheața de pe coasta Antarcticii. Însă, aceasta nu era o gaură oarecare. Era atât de mare încât ar fi putut înghiți statul american California.

Crevasa misterioasă a rămas acolo timp de trei ierni. Apoi, a dispărut în mare parte înainte să apară din nou în 2017. Această gaură uriașă este numită „polynya” și este o zonă de apă înconjurată de gheață, fiind oarecum opusul unui aisberg.

• Oamenii de știință au dezvoltat o nouă metodă de a „asculta” limbajul ascuns al creierului
• Un psiholog explică de ce unele cântece ne rămân „blocate” în minte

Însă, misterioasa „Weddell Polynya”, situate deasupra platoului oceanic Maud Rise, în Marea Weddell din Oceanul Antarctic, este un exemplu extrem al acestui fenomen natural. Oamenii de știință au încercat de mult timp să afle de ce se deschide atât de dramatic și totuși atât de rar.

„Râurile din cer”au jucat „un rol crucial” în formarea evenimentelor Weddell Polynya

Un studiu din 2019, coordonat de cercetătorul atmosferic Diana Francis, propunea că o astfel de anomalie este, de fapt, o cicatrice lăsată în urmă de cicloane severe produse de circulația atmosferică, care pot trage gheața plutitoare în direcții opuse, departe de ochiul furtunii, astfel creând această deschizătură gigantică.

Francis tocmai a desfășurat un nou studiu care dezvăluie mai multe detalii despre un alt contribuitor la acest fenomen trecut cu vederea până acum, anume „râurile” atmosferice de aer cald și umed.

În noile cercetări, Francis și echipa sa au analizat datele atmosferice începând cu anii 1970 și au descoperit că aceste „râuri din cer” cel mai probabil au jucat „un rol crucial” în formarea evenimentelor Weddell Polynya din 1973 și 2017, curenți puternici și persistenți fiind evidenți în zilele de dinaintea ambelor evenimente.

Un fenomen pe care o să îl observăm tot mai des

Cercetătorii au explicat că circulația atmosferică a transportat aer cald și umed tocmai de pe coasta Americii de Sud în regiunea polară, astfel inducând topirea printr-o combinație de efecte, inclusiv eliberarea de căldură în aer, un efect de seră localizat creat de vaporii de apă, dar și contribuțiile la dinamica cicloanelor.

„De asemenea, râurile atmosferice fac furtunile mai intense pentru că aduc mai mulți vapori de apă. Fenomenele sunt interconectate, nu independente”, a explicat Francis, potrivit Science Alert.

Având în vedere că severitatea râurilor atmosferice și a cicloanele este așteptată să crească odată cu încălzirea globală, această deschizătură din Antarctica este un fenomen pe care o să îl observăm tot mai des, însă, pentru moment, va trebui să așteptăm și să vedem ce se întâmplă.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Oamenii de știință au descoperit o colonie de pinguini mumificați în Antarctica

Fără cale de întoarcere. Omenirea va pierde Antarctica pentru totdeauna din cauza crizei climatice

Ce au lăsat în urmă 200 de ani de activitate umană în Antarctica. O nouă analiză a dezvăluit o imagine tulburătoare

Prima scurgere activă de metan a fost descoperită în Antarctica. Oamenii de știință sunt „incredibil de îngrijorați”