Norii – cum se formează și care sunt cei mai importanți

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Zi de zi, desfașurându-ne rutina zilnică, omitem poate cele mai vizibile efecte ale dinamicii aerului și, odată cu acestea, ale atmosferei.

Norii, cei responsabili pentru o bună parte din apa dulce existentă în interiorul sau la suprafața scoarței terestre, apa pe care noi o bem sau o folosim la activități casnice, reprezintă rezultatul circuitului apei în atmosferă, afirmă specialiștii de la de la Prognoze Meteo și Climatologie și Prognoze Globale. 

Procesul obișnuit de formare a norilor este unul destul de simplu. În condiții de presiune atmosferică normală, odată cu momentul în care soarele se ridică pe bolta cerească, acesta transmite o anumită cantitate de radiații, încălzind solul sau suprafața cu apa. Odată cu încălzirea, apa de la suprafața învelișului se evaporă, ridicandu-se spre straturile superioare ale atmosferei.

Odată cu creșterea în înălțime, temperatura începe să scadă și apa în stare gazoasă condensează, astfel organizandu-se în mai multe picături mici suspendate. Pe măsură ce numărul lor crește, norii apar.

Ca un nor să producă precipitații, picăturile suspendate trebuie să atingă un număr suficient de mare încât să nu mai poată fi susținute fară a fi atrase de gravitație.

În funcție de altitudinea la care se formează, se pot delimita 3 grupe principale de nori:

1. Nori de altitudine mare
2. Nori de altitudine medie
3. Nori de altitudine redusă

Norii de altitudine mare

Norii de altitudine mare sunt situați la peste 6000 de metri și cel mai important aspect al lor este că nu pot produce precipitații, datorită temperaturii foarte scăzute din stratul în care se află, fapt ce face picăturile să se găsească în stare solidă, adică sub formă de cristale de gheață.

Specia principală din această categorie este CIRRUS, cu subcategoriile cirrostratus și cirrocumulus.

Norii de tip cirrostratus sunt remarcați pentru spectaculoasele fenomene optice care apar în momentul în care razele solare îi străbat, așa numitele halouri solare.

Spre deosebire de cirrostratus, norii cirrocumulus sunt mult mai compacți și permit mult mai puțin soarelui să pătrundă, astfel umbra neexistând când cerul este acoperit de aceștia. Ei mai pot anunța de cele mai multe ori și apropierea unei furtuni sau unui front de precipitații.

Norii de altitudine medie

În ceea ce privește norii de altitudine medie, aceștia se identifică în general între 2000 și 6000 de metri. În mare parte nu produc precipitații sau, dacă produc, acestea sunt foarte slabe și deloc pe arii extinse.

Cele 2 specii principale de nori găsite la această altitudine sunt ALTOSTRATUS ȘI ALTOCUMULUS. Deoarece se află la un strat mijlociu, sunt alcătuiți atât din picături de apă, cât și din ace de gheață.

Dacă norii de tip altostratus sunt mult mai groși și mai organizați, deseori cu baza de culoare gri închis, norii altocumulus sunt mult mai fracționați. Apariția lor pe cer la orele dimineții poate indica o zi în care se vor produce furtuni. O subspecie interesantă a altocumulus este cea numită LENTICULARIS, aceștia au un aspect neted și foarte omogen, apar deasura culmilor deluroase și montane, indicând turbulențe considerabile ale aerului.

Norii de altitudine joasă

Norii de altitudine joasă sunt cei care domină înălțimile mai mici de 2000-2500 de metri. Aceștia sunt cei din care cad precipitații atât însemnate cât și pe suprafețe extinse.

Speciile principale de nori inferiori sunt STRATUS, STRATOCUMULUS și NIMBOSTRATUS.

Norii stratus sunt caracteristici pentru fenomenul de ceață, coborând până la nivelul solului, însă lăsând doar burniță și ploi slabe, explică specialiștii de la Prognoze Meteo.

Stratocumulus sunt pături opace de nori ce apar frecvent în timpul anotimpurilor reci și aduc precipitații care pot dura chiar și zile întregi.

Norii nimbostratus au ca specific precipitațiile în cantități mari. Au o culoare gri, uniformă, dar spre deosebire de stratocumulus, persistența lor e mai scurtă.

Într-o categorie specială se află norii cumulus, aceștia având abilitatea ca în condiții prielnice să se dezvolte pe verticală. Câteva specii ale norilor cumulus sunt cumulus mediocris, cumulus humilis și cumulus fractus, care au un aspect pufos, tinzând să se mărească în înălțime, de culoare albă în partea superioară și gri la bază. Cumulus congestus sunt într-o oarecare măsură mai diferiți spre deosebire de celelalte 3 specii, aceștia sunt mult mai mari atât în înălțime cât și în lungime, cu aspect de turnuri.

Regii norilor

Mai mulți nori de tipul cumulus congestus formează în cele din urmă un nor CUMULONIMBUS.

Norii de tip cumulonimbus, supranumiți și regii norilor, sunt cei de la care provin cele mai violente fenomene când vine vorba de o furtună formată pe uscat. Cumulonimbușii stau și la baza formării supercelulelor, care produc cea mai mare parte a tornadelor.

Aspectul lor este unul adesea înfricoșător, având la bază nori de specia nimbostratus și, pentru că ating până 20 000 de metri în înălțime la vârful acestora, nori de specia cirrus. Căderile de grindina sunt și ele o caracteristică specifică a acestui tip de nori, cauzate de temperatura foarte scăzută din straturile la care structura superioară a norului ajunge.

Chiar daca aparent sunt neinteresanți, norii reprezintă o parte din natură, ei sunt cei care stau la baza vieții și fară de care viața cum o știm nu ar mai fi fost la fel.

Vă recomandăm să citiți și:

Roverul Curiosity al NASA a observat nori ciudați și colorați pe planeta Marte

Stația Spațială Internațională a surprins spectacolul uimitor de lumini al unei furtuni din atmosfera superioară

Cât de departe se întinde de fapt atmosfera Pământului?

Schimbările climatice ar putea duce la dispariţia unui tip important de nori