De ce limbile umane se aseamănă atât de mult la gramatică

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Există aproximativ 7.000 de limbi în întreaga lume și toate sunt asemănătoare, mai ales când vine vorba de gramatică sau de modul în care propozițiile pot fi formate și utilizate.

Acest lucru s-ar putea datora anumitor tendințe genetice, pe care oamenii de știință le-au teoretizat sau poate capacităților cognitive pe care le împărtășesc toate ființele umane, potrivit Science Alert.

Un nou studiu, publicat în Frontiers in Communication, propune un motiv diferit pentru aceaste gramatici comune: modul în care vorbim despre limbajul în sine.

În multe limbi, vorbirea raportată (sau indirectă), propoziția care comunică indirect ceea ce a spus cineva, poate da naștere la noi semnificații care se potrivesc cu anumite categorii gramaticale.

De exemplu,  „voi merge” poate însemna și „s-ar putea să meargă” sau „este pe cale să meargă” în anumite limbi. Aceste interpretări suplimentare nu mai intră în categoria vorbirii raportate, dar sunt derivate din ea.

Vorbirea raportată folosită pe toate continentele majore

Această extindere a semnificației, găsită în anumite limbi în care se folosește vorbirea raportată, se potrivește cu construcții gramaticale, cum ar fi aspectul, modalitatea (discutarea unor situații posibile) și subiectul (despre ce se vorbește), susțin cercetătorii.

Folosind un eșantion de 100 de limbi, cercetătorii au descoperit că vorbirea raportată se găsește pe toate continentele majore, care apare în mod independent de familiile lingvistice sau de zonele de contact.

„Oamenii vorbesc tot timpul despre gândurile și declarațiile altor persoane, din momentul în care învățăm prima dată să vorbim”, spune Stef Spronck, lingvist la Universitatea din Helsinki. Finlanda.

Cercetătorii sugerează că vorbirea raportată este o sursă importantă pentru anumite părți de bază ale gramaticii, precum și semnificația unor verbe.

Urmărirea dezvoltării limbajului în urmă cu mii de ani nu este o sarcină ușoară, mai ales că ființele umane vorbeau cu mult timp înainte de a învăța să scrie și să înregistreze ceva. În continuare, cercetătorii vor să caute o legătură mai puternică între tiparele de vorbire raportată și categoriile gramaticii.

„Ipoteza noastră nu este menită să înlocuiască explicațiile cognitive tradiționale ale gramaticii, ci oferă o nouă poveste pentru apariția categoriilor gramaticale, în special a celor care sunt în mod tradițional mai greu de explicat”, mai afirmă Spronck.

Citește și:

Mănușa care traduce limbajul semnelor în vorbire

Motivul pentru care câinii nu vor putea să înțeleagă niciodată limbajul uman

Cum influențează fonetica unei limbi transmiterea virusului Sars-CoV-2