Galiția, regiunea istorică din Europa de Est intens disputată

Galiția este o regiune istorică din Europa de Est care a făcut parte din Polonia înainte să fie anexată de Austria în 1772. În secolul XX, Galiția a fost înapoiată Poloniei însă a fost mai târziu divizată între Polonia și Uniunea Sovietică.

În Evul Mediu, regiunea estică a Galiției, situată între Ungaria, Polonia și principatele vestice Kiev și Volînia, a fost râvnită de vecinii săi pentru solul fertil și legăturile comerciale importante.

• De ce europenii au încetat să construiască morminte megalitice acum 5.000 de ani?
• Un peisaj antic dezvăluie rămășițele oamenilor care au trăit acum 100.000 de ani

Încorporată în Rusia Kieveană de Vladimir I în 981, Galiția de Est (numită și Rutenia Roșie) a devenit un principat independent în 1807. În următorul secol, s-a dezvoltat într-un principat bogat și puternic. În 1199, prințul Roman al Volîniei, invitat de nobilii galițieni, a urcat pe tron și a unit Volînia și Galiția în 1200. În timpul domniei sale și a fiului său Daniel (care a domnit între 1238 și 1264), principatul unificat a învins încercările de invazie ale Poloniei și Ungariei și s-a impus ca un stat major în Europa de Est.

Galiția nu a ajuns o parte integrantă a Imperiului Mongol

Principatul a fost slăbit, însă, de luptele interne între prinți și nobili, care adesea dețineau adevărata putere în principat și, deși Daniel a devenit Rege al Galiției printr-un legat papal în 1253, acesta a trebuit să recunoască suzeranitatea hanului mongol, care cucerise fostul teritoriu kievan între 1237 și 1241.

Cu toate acestea, Galiția nu a ajuns o parte integrantă a Imperiului Mongol, iar în 1323, atunci când dinastia lui Roman s-a pierdut, un prinț polonez, Bolesław Jerzy al Mazoviei, a fost ales de nobili pentru a conduce Galiția. După moartea sa din 1340, regele polonez Cazimir al III-lea a anexat Galiția la teritoriile sale în 1349. Sub regimul polonez, Galiția a fost colonizată de nobilimea poloneză, care a devenit clasa socială dominantă, iar nobilii galițieni au fost forțați să accepte limba poloneză precum și instituțiile sociale și legale poloneze și romano-catolicismul.

Atunci când Polonia a fost divizată pentru prima oară în 1772, Galiția de Est, alături de teritoriul de la Vest, a fost atașată la Austria, iar în 1795 mai multe teritorii au trecut la Australia.

Austria a eliminat iobăgia în Galiția între 1848 și 1849

Din 1786 și până în 1849, Austria a administrat teritoriul Bucovinei ca parte din Galiția. După modificările din 1815 (Congresul de la Viena), bunurile poloneze ale Austriei au fost numite Regatul Galiției și Lodomeriei, iar Republica Cracoviană a fost adăugată în 1846. Între 1848 și 1849, Austria a eliminat iobăgia în Galiția, iar după 1867 a permis un nivel ridicat de autonomie administrativă în regiune.

Însă, la sfârșitul secolului XIX, populația ucraineană, care reprezenta majoritatea locuitorilor din Galiția de Est, s-a opus dominației tot mai crescute a populației poloneze și a dezvoltat o mișcare naționalistă ucraineană foarte puternică, scrie Britannica.

Întreaga Galiție a devenit parte din Polonia după Primul Război Mondial. La începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, Uniunea Sovietică a unit Galiția de Est cu Republica Sovietică Socialistă Ucraineană. În urma războiului, Galiția de Est a făcut parte din URSS (după 1991, parte din Ucraina), în timp ce regiunea de Vest a fost atașată Poloniei.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Provența, sau Provence, o regiune care a înflorit de pe urma comerțului cu lavandă

Libia, o regiune intens disputată încă din vremurile antice

Catalonia, cea mai bogată regiune a Spaniei care își dorește independență

Manciuria, o regiune istorică importantă a Chinei cu o istorie turbulentă