„Evoluția ne păcălește de peste 100 de ani”. Majoritatea arborilor noștri evolutivi ar putea fi greșiți

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

O nouă cercetare condusă de oamenii de știință de la Centrul Milner pentru Evoluție de la Universitatea din Bath sugerează că determinarea arborilor evolutivi ai organismelor prin compararea anatomiei, mai degrabă decât a secvențelor genetice, este înșelătoare.

De la Darwin și contemporanii săi din secolul al XIX-lea, biologii au încercat să reconstruiască „arborele genealogic” al animalelor prin examinarea atentă a diferențelor de anatomie și structură (morfologie) ale acestora.

• Ceața este plină de viață, iar aceasta este o veste bună
• O plantă considerată dispărută de 60 de ani a reapărut brusc

Cu toate acestea, odată cu dezvoltarea tehnicilor de secvențiere genetică rapidă, biologii pot să folosească datele genetice (moleculare) pentru a ajuta la reconstituirea relațiilor evolutive ale speciilor foarte rapid și ieftin, dovedind adesea că organismele pe care le credeam cândva strâns înrudite aparțin de fapt unor ramuri complet diferite ale arborelui.

În noul studiu, publicat în Communications Biology, oamenii de știință de la Bath au comparat arborii evolutivi bazați pe morfologie cu cei bazați pe date moleculare și i-au cartografiat în funcție de locația geografică.

Biologii au încercat să reconstruiască „arborele genealogic” al animalelor

Aceștia au descoperit că animalele grupate în funcție de arborii moleculari trăiau mai aproape unul de celălalt din punct de vedere geografic decât animalele grupate cu ajutorul arborilor morfologici. Matthew Wills, profesor de paleobiologie evolutivă la Centrul Milner pentru Evoluție de la Universitatea din Bath, spune că „se pare că am greșit o mulțime de arbori evolutivi.

„Timp de peste o sută de ani, am clasificat organismele în funcție de modul în care arată și sunt asamblate anatomic, dar datele moleculare ne spun adesea o poveste destul de diferită. Studiul nostru dovedește statistic că, dacă o să construiți un arbore evolutiv al animalelor pe baza datelor moleculare, acesta se potrivește adesea mult mai bine cu distribuția lor geografică.”

„Locul în care trăiesc este o sursă importantă de dovezi evoluționiste care era cunoscută lui Darwin și contemporanilor săi. De exemplu, micuțele șopârle, mamiferele, elefanții, cârtițele aurii, au provenit toți din aceeași ramură mare a evoluției mamiferelor – în ciuda faptului că arată complet diferit unul de celălalt. Arborii moleculari le-au pus pe toate într-un grup numit Afrotheria, așa numit pentru că toate provin de pe continentul african, astfel încât grupul se potrivește cu biogeografia”.

Arborii evolutivi ne pot induce în eroare

Studiul a constatat că evoluția convergentă – atunci când o caracteristică evoluează separat în două grupuri de organisme fără legătură genetică – este mult mai frecventă decât credeau biologii anterior.

Profesorul Wills spune că „avem deja o mulțime de exemple de evoluție convergentă, cum ar fi zborul care evoluează separat la păsări, lilieci și insecte, sau ochii care evoluează separat la calamari și la oameni”.

„Acum, cu ajutorul datelor moleculare, putem vedea că evoluția convergentă se întâmplă tot timpul – lucruri pe care le credeam strâns legate între ele se dovedesc adesea a fi foarte îndepărtate în arborele vieții. Aceasta dovedește că evoluția continuă să reinventeze lucrurile, găsind o soluție similară de fiecare dată când problema este întâlnită într-o ramură diferită a arborelui evolutiv. Înseamnă că evoluția ne păcălește – chiar și pe cei mai inteligenți biologi evoluționiști și anatomiști – de peste 100 de ani.”

Cum poate reflecta biogeografia istoria evoluției?

„Ideea că biogeografia poate reflecta istoria evoluției a fost o mare parte din ceea ce l-a determinat pe Darwin să își dezvolte teoria evoluției prin selecție naturală, așa că este destul de surprinzător faptul că nu a fost luată în considerare în mod direct ca o modalitate de a testa acuratețea arborilor evolutivi în acest mod până acum”, a spus Dr. Jack Oyston, cercetător și primul autor al lucrării, scrie Phys.org.

„Ceea ce este cel mai interesant este faptul că am găsit dovezi statistice puternice ale faptului că arborii moleculari se potrivesc mai bine nu doar în grupuri precum Afrotheria, ci și în întregul arbore al vieții la păsări, reptile, insecte și plante.”

„Faptul că este un model atât de răspândit îl face mult mai util ca test general al diferiților arbori evolutivi, dar arată, de asemenea, cât de omniprezentă a fost evoluția convergentă atunci când a fost vorba de a ne induce în eroare.”

Vă recomandăm să mai citiți și:

Cel mai mare arbore genealogic realizat vreodată dezvăluie originile întregii umanități

Cel mai mare arbore genealogic din lume care cuprinde 13 milioane de oameni scoate la iveală unele secrete uimitoare

Arborele genealogic canin dezvăluie secrete uimitoare despre istoria raselor

Secretul atractiei se afla in arborele genealogic