Cum trebuiau să se îmbrace femeile în iarna anului 1930 pentru a fi la modă?

Revista „Realitatea Ilustrată” publica în paginile numărului 204 din 25 decembrie 1930 un amplu articol de modă despre cum ar trebui să se îmbrace femeile pentru a fi „în trend”. Tonul articolului era destul de tăios, iar la o citire atentă se poate observa o critică destul de severă la adresa femeilor, care preferau luxul și opulența, în locul simplității și a punerii în evidență a frumuseții naturale.

„S-ar părea o credință înrădăcinată în spiritul multor cochete că simplitate nu poate face menaj bun în nici un caz cu eleganța în arta de a ne îmbrăca. De această greșită idee sunt convinse îndeosebi femeile cu un buget destul de mare care sunt atrase, într-o mare casă de modă, de tot ce e mai scump, mai luxos și mai gata făcut și calculat de premierele (croitoresele n.r.) pricepute.

• Ziua în care s-a deschis oficial cel mai vechi muzeu din România
• Ziua în care accesul la informaţie nu a mai depins de avere

Dacă toate aceste cochete doritoare de a fi cu șic îmbrăcate și-ar da doar puțină osteneală, ar descoperi că nimic nu pune mai în valoare silueta, nu face să reiasă mersul armonios, grația mișcărilor, ca simplicitatea”, scria autoarea articolului care, cel mai probabil pentru a se proteja de viitoarele critici, s-a semnat doar cu prenumele, „Laura”.

„Simplicitatea a început să troneze”

Autoarea își susținea ideile prin apelul la istorie, la cea greacă, romană și franceză, care a dictat moda de pretutindeni de-a lungul a nenumărate secole.

„De-altfel linia simplă, adorată de marile frumuseți grece și romane, apoi de seducătoarele ‘merveilleuse’ ale Imperiului francez, unde se dicta moda de pretutindeni, a dovedit dreptatea acestor afirmații. Trecând peste epoca podoabelor încărcate, moda secolului de azi se inspiră de la aceeași sursă și în saloanele cu adevărat aristocrate, unde simplicitatea a început să troneze”.

Un nou cuvânt de ordine în modă: simplitatea

În 1930, nu era totuși ușor să fii o femeie care apreciază bunul gust, era nevoie de educație. Apanajul simplități și al bunului gust era însă rezervat doar femeilor care nu doreau să suscite surâsuri discrete, celelalte, „artistele milionarele dintr-o zi”, trebuiau să lucească. Însă, adevărata eleganță a zilei era definită de simplitate.

„Bineînțeles că nu e vorba decât de lumea unde femeia vrea să dicteze bunului gust și cochetăriei distinse, iar nu de lumea celor ce vor să epateze, să uimească, suscitând adesea surâsuri discrete, cu șarjări de cel mai intens fast.

În această lume, a artistelor, milionarelor dintr-o zi, a părea, a luci, e o condiție vitală și aici cascadele de pene, brățările până la cot, volanele până la brâu, colierele până la talie, se impune de la sine. Deci, să rezumăm: moda adevăratei eleganțe de azi a lansat un cuvânt de ordine, simplicitate, și cu el femeia frumoasă, cu trupul armonios, pornește în luptă sigură de izbândă”.

Hainele ce trebuiau să transforme femeia într-o prințesă de o zi

Dar ce înseamna simplitate și eleganță la jumătatea perioadei interbelice? Cum putea o femeie să își pună în evidență frumusețea? La ce haine să apeleze? Din ce stofe să fie realizate? Care erau culorile simplității și eleganței? Ce pantofi trebuiau să poarte? Autoarea articolului răspunde succint și ferm la toate aceste întrebări.

„Jupe strânse pe corp, până mai jos de genunchi, încheiate cu capse invizibile, terminate cu volane ‘en forme’ ce dau femeii aspectul unei corole de floare, stofe simple, ca satinul-crepe, sau crepul de chine, voalul georgette, mici pelerine ce transformă femeia în prințesă de-o zi, decolteuri joase, joase de tot în spate… Pantofi din crepe de chine, la nuanță cu toaleta, iată moda de seară. Stofa simplă tăiată frumos, drapată cu grație de o mână pricepută, iar eleganța reiese de la sine. Cât pentru rochiile de după amiază, vizite, ceai, ce toaletă zorzonată poate bate simfonia de alb și negru, al cărui model îl dăm aici?

Însoțită de manșonul micuț în formă de minge rotundă, care e ultima expresie a modei, orice toaletă de plimbare capătă o notă nouă de eleganță. Din două piei de blană, la fel cu mantoul sau garnitura lui, manșonul modern unește utilul cu agreabilul, ceea ce nu se întâlnește tocmai atât de des în decretele fanteziei și modei”.

În perioada interbelică, deși având croieli comode, hainele au reprezentat un etalon de bogăție, cei înstăriți fiind preocupați destul de mult să fie la modă, inclusiv de noutățile vestimentare din străinătate.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Salvatore Ferragamo, drumul de la demisol la casa de modă cu 4000 de angajați

Momentul în care aurul, metalul prețios timp de mii de ani, a devenit demodat

Institutul Pantone a anunțat care va fi culoarea anului 2023

Verde de Paris, culoarea care a făcut numeroase victime în Epoca Victoriană