Marinarii din Polinezia antică s-au răspândit și au călătorit pe distanțe lungi, arată dovezile arheologice

Marinarii din Polinezia antică sunt bine-cunoscuți pentru călătoriile lor epice către insule îndepărtate cu mult înainte ca europenii să ajungă în America. Se spune că acești oameni preistorici au călătorit pe aproape toate insulele îndepărtate, de la Tonga la Rapa Nui, în est, până la Noua Zeelandă, în sud.

Dar nu există prea multe dovezi  în ceea ce privește călătoria lor la vest de meridianul de 180 de grade.

• De ce neanderthalienii colecționau cranii cu coarne?
• Test de cultură generală. Ce alt drog a mai creat inventatorul aspirinei?

Un nou studiu condus de Institutul Max Planck din Germania și de o echipă multidisciplinară de cercetători a încercat să urmărească traseul călătoriei acelor polinezieni care, deși din perspectivă culturală fac parte din această societate, din punct de vedere geografic, ei se află în afara regiunii principale de influență polineziană.

Acestea erau societăți native care s-au răspândit dincolo de regiunea principală a Polineziei, în vestul Pacificului.

Studiul este publicat în revista Science Advances.

Explozii de mobilitate pe distanțe lungi, dovedite de artefactele găsite

Echipa a analizat semnăturile geochimice ale diferitelor artefacte antice din piatră recuperate din două locații între 1978 și 2019: Vanuatu, în Insulele Solomon și Insulele Caroline. Apoi, cercetătorii au comparat dovezile geochimice cu cele din celelalte locații din Polinezia, potrivit Interesting Engineering.

Aceste artefacte au ajutat la descifrarea modului în care societățile polineziene au interacționat de la o comunitate izolată la alta pe insule îndepărtate. Ei au reușit să estimeze originea geologică a acestor artefacte folosind această tehnică izotopică.

Comunicatul de presă a dezvăluit că unele dintre aceste obiecte din piatră provin din Tatagamatau, de pe insula Tutuila (Samoa Americană), care se află la peste 2.500 de kilometri distanță, în țara natală a Polineziei.

„Adzurile Tatagamatau sunt printre cele mai răspândite obiecte din Polinezia de Est și de Vest, iar proveniența adzurilor Taumako și Emae sugerează explozii de mobilitate pe distanțe lungi în afara regiunii principale de influență polineziană, similare celor care au dus la colonizarea Polineziei de Est”, a declarat Aymeric Hermann, autorul principal și cercetător asociat la Departamentul de Evoluție Lingvistică și Culturală din cadrul Institutului Max Planck pentru Antropologie Evolutivă.

Marinarii ar fi putut face schimb de materiale culturale valoroase

Aceste călătorii între insule pot indica, de asemenea, că marinarii polinezieni au jucat un rol vital în „reevaluarea mobilității pe distanțe lungi”. Conform autorilor, aceste călătorii pe distanțe lungi au fost planificate cu atenție de către marinari. În timpul ultimului mileniu d.Hr., marinarii ar fi putut face schimb de materiale culturale valoroase, precum și de tehnologii, cu societățile insulare din Pacificul de Vest, conform comunicatului.

Descoperirile susțin teoriile orale care au fost dezvoltate în jurul expansiunii lor spre vest.

Vă mai recomandăm și: 

ADN-ul din populațiile actuale arată când s-ar fi întâlnit, de fapt, indienii americani și polinezienii pentru prima dată

Wallacea preistorică, o „comoară“ de genomuri umane străvechi

Metodă inedită de identificare a unei populații preistorice, de acum 4.000 de ani

O măcelărie antică dezvăluie că strămoșilor noștri le plăcea carnea de hipopotam