Secretul toxic al Mona Lisei. Ce au găsit cercetătorii în celebrul tablou?

Leonardo da Vinci este bine cunoscut pentru că a folosit metode și substanțe pentru pictură mai puțin convenționale în lucrarea sa și încă facem noi descoperiri despre ele, cea mai recentă fiind secretul toxic ascuns de Mona Lisa.

Cercetătorii din Franța și Marea Britanie s-au uitat la un mic eșantion prelevat dintr-un colț ascuns al Monei Lisa, utilizând o varietate de tehnici de imagistică prin difracție de raze X și spectroscopie în infraroșu pentru a identifica substanțele utilizate.

• Test de cultură generală. Care a fost prima democrație din istorie?
• O fosilă unică, veche de 190 de milioane de ani, rescrie istoria unei specii de dinozaur

Echipa a găsit nu numai ulei și ceruză (alb de plumb), așa cum era de așteptat, ci și secretul toxic ascuns de Mona Lisa: compusul rar plumbonacrit (Pb5(CO3)3O(OH)2). Plumbonacritul se formează atunci când uleiul și oxidul de plumb (II) (sau PbO) reacționează împreună, sugerând că ultimul compus a fost folosit de da Vinci.

Care este secretul toxic ascuns de Mona Lisa?

„Leonardo s-a străduit probabil să pregătească o vopsea groasă potrivită pentru acoperirea panoului de lemn al Monei Lisa tratând uleiul cu o încărcătură mare de oxid de plumb(II), PbO”, scriu cercetătorii în lucrare.

Același compus PbO a fost găsit în mai multe microprobe prelevate de pe suprafața Cinei celei de Taină, o altă pictură faimoasă a lui da Vinci. Cu toate acestea, singurele referințe la PbO din scrierile artistului italian erau legate de remedii pentru piele și păr.

Chiar dacă nu este inclus în scrierile sale, se pare că da Vinci a folosit acest oxid de plumb (II) ca strat de bază. Este ceva despre care s-a mai emis o ipoteză înainte, dar acum există dovezi mai directe în acest sens.

Se crede că pulberea de oxid de plumb (II) ar fi fost încălzită și dizolvată în ulei de in sau de nuci de către da Vinci, producând un amestec care este mai gros și cu uscare mai rapidă decât vopselele tradiționale în ulei, o rețetă care a continuat să fie folosită și de către alți artiști, notează Science Alert.

Tehnicile moderne duc la noi descoperiri despre artefactele istorice

Aceeași substanță plumbonacrită a fost descoperită și în tabloul Rondul de noapte al lui Rembrandt, creat în 1642, la aproape un secol și jumătate după Mona Lisa. Asta sugerează că maestrul olandez a folosit o tehnică similară cu da Vinci.

Această descoperire este un alt exemplu al modului în care tehnicile moderne de analiză aduc noi descoperiri despre artefacte istorice. Redarea 3D avansată a fost folosită anterior pentru a ajuta la studiul unui alt tablou de da Vinci, Salvator Mundi.

Este, de asemenea, o dovadă a inventivității constante a lui Leonardo da Vinci, un om care a atins măreția nu doar în pictură, ci și în multe alte domenii, inclusiv matematică, chimie și inginerie.

„Era cineva căruia îi plăcea să experimenteze și fiecare dintre picturile lui este complet diferită din punct de vedere tehnic”, a declarat chimistul Victor Gonzalez, de la Institut de Recherche de Chimie Paris (Franța).

Cercetarea a fost publicată în Journal of the American Chemical Society.

Vă recomandăm să citiți și:

Sinead O’Connor, un destin controversat. „Toți au vrut o vedetă pop, nu? Poate, dar eu sunt o cântăreață de protest”

Grigori Perelman, unul dintre cei mai mari matematicieni în viață. „Oamenii ca mine sunt considerați ciudați”

Cillian Murphy, enigmatic și intens. „Să joc în Oppenheimer a fost un adevărat dar”

Christopher Nolan, de la „Cavalerul Negru” la senzația anului, „Oppenheimer”. „Am știut că vreau să fac filme de la 10 ani”