Muzeul Internațional de Criptozoologie

În Portland, Maine (SUA), Muzeul Internațional de Criptozoologie și-a creat colecția, plecând de la o întrebare: și dacă anumite creaturi de legendă – figuri întunecate care pândesc pădurile, valurile din lacurile îndepărtate, urletele nepământene din noapte – nu sunt doar mituri? Întrebare nu este respinsă ca fantezie. În schimb, este fundamentul unei explorări interesante și intrigante a celor mai vechi mistere ale omenirii. Deschis în 2003 de către cercetătorul de pionierat Loren Coleman, autor și personalitate de televiziune care a scris peste 40 de cărți cu o serie de subiecte, inclusiv criptozoologie, acest muzeu este singura instituție din lume dedicată criptidelor, creaturi precum Bigfoot, monstrul din Loch Ness și Chupacabra, care se află la granița dintre folclor și potențiala realitate.

Loren Coleman, supranumit „Indiana Jones al criptozoologiei”, a început să adune obiecte cu iz criptozoologic în anii 1960. Prima colecție, care a fost vernisată în pivnița casei sale, includea de la totemuri ale nativilor americani legate de creaturi legendare, până la mulaje din ghips ale unor amprente misterioase. Până la începutul anilor 2000, Coleman a recunoscut că semnificația culturală și științifică a criptozoologiei necesita o platformă publică.

• Au trecut 90 de ani de la moartea unui mare fiziolog rus. Învăţăm şi astăzi despre…
• Ziua în care s-a deschis oficial cel mai vechi muzeu din România

„Oamenii cred că această ramură – criptozoologia – este despre vânătoarea de monștri. Dar de fapt este vorba despre poveștile pe care ni le spunem nouă înșine. Fiecare cultură are creaturile sale ascunse, iar aceste povești dezvăluie modul în care ne raportăm la natură și la necunoscut.”

Muzeul nu este o atracție obișnuită la marginea drumului. A captat atenția la nivel mondial, atrăgând sceptici, credincioși și călători curioși, prin artefactele sale atent conservate și exponatele care explorează intersecția dintre mit și realitate, provocând viziatorii să reconsidere ceea ce știu despre lumea naturală.

Având la bază întrebarea „Și dacă?”, muzeul, care și-a deschis porțile în 2003, mutându-se în 2009 în centrul orașului Portland și ulterior, în 2021, în clădirea actuală de 4.500 de metri pătrați din Thompson’s Point, se mândrește acum cu peste 10 000 de vizitatori anual.

Vedetele colecției muzeului sunt: o replică în mărime naturală a lui „Bigfoot”, bazată pe imaginile din filmul de 1 minut din 1967- Patterson-Gimlin. În apropiere, sunt expuse mulaje din ghips ale presupuselor lui urme de pași, alături de mostre de păr și relatări ale martorilor oculari. Coleman subliniază că aceste elemente nu sunt prezentate ca dovezi, ci ca artefacte culturale care reflectă intriga de durată vizavi de această creatură; Sirena Feejee – o păcăleală grotescă din secolul al XIX-lea – o fuziune taxidermică a unei maimuțe și a unui pește, ca dovadă a modului în care criptidele au fost exploatate istoric pentru profit; Demonul din Dover – o entitate cu ochi strălucitori care ar fi fost văzută în Massachusetts în 1977. Reconstituirea acestei creaturi, bazată pe schițele martorilor, invită vizitatorii să dezbată dacă a fost un animal identificat greșit, un extraterestru sau pură ficțiune.

Știință sau pseudoștiință?

Criptozoologia ocupă un spațiu controversat între folclor și știință. Criticii susțin că îi lipsește rigoarea empirică, în timp ce susținătorii ei replică că multe animale reale – cum ar fi calmarul gigant și okapi – au fost odată respinse ca mituri. ICM se implică în această dezbatere, prezentându-se ca o punte între discipline.

„Nu suntem aici pentru a convinge oamenii că Bigfoot există”, spune Coleman. „Suntem aici pentru a documenta relația umanității cu necunoscutul”. Biblioteca muzeului, prin revistele ei academice și textele istorice, încurajează vizitatorii să exploreze legăturile criptozoologiei cu antropologia, ecologia și chiar psihologia. Iar expozițiile temporare, cum a fost și cea din 2023 „Criptomele și schimbările climatice”, examinează modul în care schimbările de mediu ar putea explica – sau infirma – observarea unor creaturi evazive.

Cartea de oaspeți a muzeului dezvăluie un spectru de reacții. Unii lasă glume despre „irosirea a 12 dolari pe monștri falși”, în timp ce alții scriu teorii serioase despre propriile lor întâlniri. Pentru mulți, farmecul ICM constă în refuzul reprezentanților lui de a lua o atitudine clară (și chiar dacă ar vrea, nu ar putea, având în vedere incertitudinile și legendele aproape incredibile care învăluie proveniența exponatelor).

Surse:

https://cryptozoologymuseum.com/what-is-cryptozoology/

https://cryptozoologymuseum.com/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Savitsky, muzeul ascuns care l-a păcălit pe Stalin. Cum a salvat un sovietic 90.000 de opere de artă

Muzeul Pâinii, o călătorie de 6.000 de ani prin istoria celui mai iubit aliment al omenirii

Muzeul Inimilor Frânte

Kunstkamera, cel mai vechi muzeu rusesc. Misiunea macabră a lui Petru cel Mare de a ilumina Rusia prin intermediul „monștrilor”