Ce este glanda pineală, numită de unii „al treilea ochi” al corpului uman

Oricât de avansată ar fi știința și medicina în secolul XXI, nimeni nu poate pretinde că știm totul. Dar dintre toate marile necunoscute ale lumii sau, mai bine zis, din noi înșine, creierul e una dintre cele mai greu de descifrat. N-ar trebui să ne mire: e un organ incredibil de complex, cu sute de trilioane de conexiuni între miliarde de neuroni. Iar acolo unde cunoștințele lipsesc, oamenii au tendința să umple golurile cu… diverse. O mică parte, dar importantă, din acest sistem complex care este creierul uman este glanda pineală. Dar ce este aceasta, mai exact?

Ce este glanda pineală? Ascunsă sub corpul calos, undeva în mijlocul creierului, se află o glandă minusculă, în formă de con de brad, care secretă melatonină. Se numește glanda pineală (de la forma ei) și, din ce știm până acum, are rolul principal de a regla ritmul circadian al corpului, adică ciclul somn-veghe și cât de alerți suntem în diverse momente ale zilei.

• A fost descoperit cel mai vechi câine domesticit din lume. Are 16.000 de ani!
• De ce social media te face să crezi că ceilalți au vieți mai reușite?

Pare că are și o influență asupra glandei pituitare, mai ales în legătură cu ciclul menstrual, și ar putea contribui și la formarea de os nou. Știm, de asemenea, că glanda pineală se calcifică odată cu înaintarea în vârstă, dar nu ne e clar de ce și nici dacă are o reală importanță (deși am botezat acest fenomen cu un nume simpatic: „nisip cerebral”).

Totuși, cam de aici încolo lucrurile devin cețoase. „Glanda pineală e cea mai puțin înțeleasă glandă din sistemul endocrin și a fost ultima descoperită din tot acest sistem”, explică cei de la Cleveland Clinic (SUA).

„Cercetătorii încă nu înțeleg complet funcțiile glandei pineale și ale melatoninei”, spun ei, și tocmai de aceea „nu există metode cunoscute prin care să îți menții glanda pineală sănătoasă”.

Pe scurt: glanda pineală rămâne un mister. Dar sunt câteva lucruri pe care le știm sigur despre ea. De exemplu: nu, nu este o antenă psihică a creierului atacată constant de cine știe ce conspirație tehnologică modernă, oricât s-ar insista pe rețelele sociale.

Glanda pineală, o istorie mistică

Cele mai vechi descrieri scrise ale glandei pineale vin de la Galenus, în secolul II d.Hr., iar ideea de atunci era că glanda ar fi plină de „pneuma psihică”, adică, așa cum inima controlează fluxul de sânge, glanda pineală reglează fluxul… sufletului.

Sigur, nu era tocmai logic, dar ideea a prins. Glanda pineală a păstrat o aură spirituală de-a lungul Evului Mediu, iar prin secolul XVII chiar și celebrul filozof René Descartes o numea „sediul principal al sufletului și locul în care se formează toate gândurile noastre”, notează IFL Science.

În apărarea strămoșilor noștri, aceste idei au fost abandonate relativ repede. Până în secolul XIX, știința considera glanda pineală un fel de organ rudimentar, un vestigiu al unui presupus „al treilea ochi”. Și nu e chiar o fantezie: unele animale, cum ar fi broaștele și șopârlele, au într-adevăr o zonă pe cap care poate „percepe” lumina, conectată direct la glanda pineală.

Dar alții au auzit „al treilea ochi” și au început să-și imagineze diferite scenarii. Helena Blavatsky, fondatoarea teosofiei, un fel de scamatoare notorie, a susținut că glanda pineală este „ochiul lui Shiva”, conform „misticilor hinduşi” (nu există mai mult context). În schimb, adepții Discordianismului, o religie satirică, cred că glanda pineală e canalul de comunicare cu zeița Eris (ceea ce, dat fiind tonul ironic al religiei, e poate mai respectabil decât afirmațiile lui Blavatsky).

Războaiele pineale

Pe măsură ce tehnologia a avansat, la fel a făcut-o și pseudoștiința legată de glanda pineală. Un anume Carnegie Wilson Pullen, „inginer de eficiență” la o fabrică Western Electric, conform New York Times din 1930, susținea că glanda pineală funcționează ca un cristal de radio, permițându-ne „să recepționăm o cvadrangulare piramidală ce ar putea traduce percepția celei de-a patra dimensiuni”.

Între timp, scriitorul de groază (și rasist notoriu) H.P. Lovecraft asocia glanda pineală cu undele electromagnetice, scriind o povestire în 1920 în care stimularea glandei deschidea o „vedere augmentată” asupra unei lumi invizibile, paralele.

Lovecraft, culmea, era aproape vizionar. În zilele noastre, tot mai multe conspirații amestecă glanda pineală cu cele mai recente spaime tehnologice: s-a spus că fluorul din apă, undele de la telefoane, WiFi-ul, 5G-ul și, evident, tratamentele anti-COVID ar „ataca” glanda pineală. Scopul? Să ne blocheze conștiința superioară, ca să nu… nu se știe ce, pentru că nici conspiraționiștii nu știu.

Dar e, desigur, o prostie. Glanda pineală nu ne ajută nici să citim gânduri, nici să facem magie. Cel mai mistic lucru pe care îl poate face este să ne trimită la somn. Și totuși, pe măsură ce tehnologia evoluează, e foarte probabil să apară și noi versiuni ale panicii legate de „micul con magic din creier”.

Vă recomandăm să citiți și:

Oamenii de știință au recreat reacțiile chimice antice care ar fi putut declanșa viața

Studiu: Tinerii se confruntă cu o criză a bunăstării emoționale și a sensului în viață

Oamenii de știință au modificat structura moleculară a LSD-ului și au creat un nou medicament pentru creier

Studiu alarmant: Mâncarea pentru bebeluși, prea bogată în zahăr și săracă în nutrienți