Cine l-a convins pe Hitler să atace insula Creta?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Atacul trupelor aeropurtate germane asupra insulei Creta, efectuat la 20 mai 1941, a reprezentat o adevărată surpriză pentru forțele aliate ce apărau insula. Germanii au mai utilizat trupele aeropurtate până la acel moment în război, dar au fost folosite doar pentru a captura mici obiective precum poduri, forturi, aeroporturi etc., nu pentru acțiuni de anvergură cum era cazul insulei Creta. După război, istoricii militari au încercat să afle cine l-a îndemnat pe Hitler să întreprindă o asemenea acțiune.

Peste 3.000 de parașutiști germani au fost lansați deasupra insulei Creta în dimineața zilei de 20 mai 1941. Deși insula era puternic apărată de peste 28.000 de soldați britanici, lor adăugându-se două divizii grecești, atacul i-a surprins pe apărători, mai ales că numărul parașutiștilor germani creștea de la o oră la alta. În final, numărul total al militarilor germani aduși pe calea aerului a fost de aproximativ 22.000.

Supuși unei presiuni constante, britanicii au început în noaptea de 28 mai să retragă trupele de pe insulă.

Evacuarea s-a încheiat în noaptea de 31 mai, dar marina britanică a suferit pierderi grele din cauza faptului că aviația germană domina spațiul aerian. Au reușit însă să salveze 16.500 de soldați, printre care circa 2.000 de greci. Restul au căzut prizonieri sau au fost uciși. Marina britanică a pierdut peste 2.000 de oameni, iar trei crucișătoare și șase distrugătoare au fost scufundate.

Hitler, despre planul de atac asupra insulei Creta: „Sună bine, dar nu cred că poate fi pus în practică”

După război, generalul Kurt Student, comandantul suprem al Forțelor Germane Aeropurtate, a făcut o dezvăluire surprinzătoare: Hitler a fost greu convins să accepte planul de atacare a insulei Creta.

„Hitler intenționa să întrerupă campania balcanică după ce a atins sudul Greciei. Atunci, am luat avionul și m-am dus la Göring (Hermann, comandantul aviației militare germane, Luftwaffe, n.r.), pentru a-i propune capturarea Cretei doar cu ajutorul forțelor aeropurtate.

Göring – care se entuziasma întotdeauna cu ușurință – a sesizat rapid avantajele acestei idei și m-a trimis la Hitler. La 21 aprilie, i-am explicat proiectul și Hitler a spus: `Sună bine, dar nu cred că poate fi pus în practică`. Până la urmă, însă, am reușit să îl conving”, a declarat Student după război.

În operațiunea de desant asupra insulei, Student a folosit singura divizie de parașutiști de care dispunea Germania, unicul Regiment de planoare și Divizia 5 de vânători de munte, care nu mai fusese transportată până atunci pe calea aerului. Sprijinul aerian a fost asigurat de bombardierele în picaj și de avioanele de vânătoare din Corpul 8 Aerian.

Germanii nu au beneficiat de trupe venite pe mare, deoarece flota britanică a împiedicat ambarcațiunile germane să se apropie de insulă.

„Un convoi format din aceste mici ambarcații (germane, n.r.) a transportat armamentul mai greu, – a detaliat ulterior Student –, tunurile antiaeriene și tunurile antitanc, împreună cu două batalioane din Divizia 5 de vânători de munte (li s-a spus că flota britanică se afla încă la Alexandria – când de fapt pornise deja spre Creta).

Convoiul s-a ciocnit de flota engleză și a fost împrăștiat. Luftwaffe s-a răzbunat „smulgând o mulțime de fire de păr” din scalpul marinei britanice. Operațiunile noastre în Creta au fost dezavantajate de absența armelor mai grele pe care contasem…”.

Germanii, la un pas de eșec

Atacul german asupra Cretei a fost foarte aproape să eșueze, deoarece în prima fază a operațiunii parașutiștii germani nu au reușit să ocupe aeroportul Malme, care era bine apărat de trupele de elită din Noua Zeelandă.

„La 20 mai – își aducea aminte Student –, nu am izbutit să ocupăm cu adevărat un aeroport. Pe aeroportul Maleme, bravul Regiment de asalt s-a luptat împotriva unor trupe de elită din Noua Zeelandă.

Noaptea de 20 spre 21 mai a fost critică pentru Comandamentul german. Trebuia să iau o decizie importantă. Am hotărât să folosesc rezervele de parașutiști, pe care le aveam încă la dispoziție, pentru a ocupa complet aeroportul de la Maleme.

Dacă inamicul ar fi întreprins un contraatac pe parcursul acestei nopți sau în dimineața de 21 mai, ar fi reușit, probabil, să alunge rămășitele epuizate în luptă ale Regimentului de asalt – mai ales că acestea nu dispuneau de muniția necesară. Din fericire, trupele de elită din Noua Zeelandă n-au lansat decât contraatacuri izolate.

Am aflat mai târziu că, de fapt, Comandamentul britanic se aștepta ca, pe lângă acest atac al forțelor aeropurtate, principalele trupe germane să debarce pe coasta dintre Maleme și Canea și își conservau efectivele pentru a ocupa țărmul. În acest moment decisiv, Comandamentul britanic nu și-a asumat riscul de a trimite trupe la Maleme”.

Abia pe 21 mai, germanii au reușit să ocupe aeroportul și satul Maleme, ceea ce a permis debarcarea Batalionului 1 vânători de munte. „Astfel, Germania a reușit să câștige bătălia din Creta”, sublinia Student. Însă pierderile suferite de trupele aeropurtate germane vor conduce la un efect neașteptat în evoluția ulterioară a războiului.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Desantul asupra insulei Creta: „Se poate spune că, în Creta, Hitler își scrintise încheietura mâinii”

De ce a amânat Hitler de mai multe ori data invaziei Uniunii Sovietice?

„Capcana balcanică”, Hitler și invadarea Uniunii Sovietice

Jurnalul pierdut al iubitei engleze a lui Adolf Hitler, dezvăluit după 80 de ani