Cauza Alzheimerului s-ar putea ascunde în spatele unei infecții gingivale

În ultimii ani, un număr tot mai mare de cercetări științifice susțin o ipoteză alarmantă: boala Alzheimer nu ar fi doar o condiție a unui creier îmbătrânit, ci produsul unei infecții.

Deși mecanismele exacte ale acestei infecții sunt încă investigate, numeroase studii sugerează că apariția mortală a Alzheimerului depășește mult ceea ce credeam anterior.

• Telescopul Webb a surprins o nebuloasă bizară în formă de creier
• Multivitaminele zilnice ar putea încetini ușor îmbătrânirea biologică

Un astfel de studiu, publicat în 2019, a adus una dintre cele mai solide indicii despre un posibil agent bacterian responsabil de Alzheimer – și acesta provine dintr-o sursă neașteptată: boala gingivală.

Într-o lucrare condusă de Jan Potempa, microbiolog la Universitatea din Louisville, cercetătorii au raportat descoperirea bacteriei Porphyromonas gingivalis – agentul patogen responsabil de parodontita cronică – în creierele pacienților decedați de Alzheimer, scrie ScienceAlert.

Legătura dintre boala gingivală și Alzheimer

Nu era prima dată când cele două au fost asociate, însă echipa a mers mai departe. În experimente separate pe șoareci, infecția orală cu acest agent patogen a dus la colonizarea creierului și la o producție crescută de beta-amiloid (Aβ), proteina lipicioasă asociată frecvent cu Alzheimer.

Echipa, coordonată de startup-ul farmaceutic Cortexyme, cofondat de Stephen Dominy (primul autor al studiului), nu a susținut că a găsit dovada definitivă a cauzalității. Totuși, rezultatele arătau o pistă de investigație extrem de puternică.

„Agenții infecțioși au fost implicați anterior în dezvoltarea și progresia bolii Alzheimer, dar dovezile cauzale nu au fost convingătoare. Acum, pentru prima dată, avem o legătură solidă între patogenul intracelular, Gram-negativ P. gingivalis, și patogeneza Alzheimerului”, a declarat Dominy.

Echipa a identificat enzime toxice numite gingipaine, secretate de bacterie, în creierele pacienților cu Alzheimer. Acestea s-au corelat cu doi markeri importanți ai bolii: proteina tau și ubiquitina.

O direcție nouă în căutarea de tratamente

Mai mult, aceste toxine au fost descoperite și în creierele unor persoane decedate care nu fuseseră diagnosticate cu Alzheimer, ceea ce sugerează că boala ar fi putut să apară dacă ar fi trăit mai mult.

Această observație întărește ideea că infecția cu P. gingivalis nu este doar un efect secundar al unei igiene orale deficitare după debutul demenței, ci un eveniment timpuriu, posibil cauzal.

Un compus dezvoltat de companie, numit COR388, a redus încărcătura bacteriană din creierul șoarecilor infectați, scăzând totodată producția de beta-amiloid și neuroinflamația. Deși aceste rezultate promițătoare au fost obținute doar pe modele animale, ele deschid o direcție nouă în căutarea de tratamente.

Rezultatele au fost publicate în revista Science Advances.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Particulele de „colesterol bun” ar putea juca un rol în prevenirea Alzheimerului

Dieta mediteraneană ar putea reduce riscul genetic de Alzheimer

Nivelurile scăzute de acizi grași omega la femeile cu Alzheimer ridică noi semne de întrebare

Un tratament pentru insomnie ar putea ajuta și în lupta cu boala Alzheimer