Pentru prima dată, marginea discului Căii Lactee a fost dezvăluit

Pentru prima dată, o echipă internațională de astronomi a identificat marginea discului de formare a stelelor din Calea Lactee prin studierea vârstei stelelor, dezvăluind că cea mai mare parte a formării stelare din Galaxia noastră are loc pe o rază de 40.000 de ani-lumină față de Centrul Galactic.

Cercetătorii au folosit o abordare nouă, combinând analiza vârstelor stelelor gigantice strălucitoare cu simulări computerizate avansate ale evoluției galactice. Această metodă a scos la iveală un model în formă de „U” în distribuția vârstelor stelelor, care indică precis marginea regiunilor de formare stelară ale Căii Lactee.

• Compuși organici nemaivăzuți au fost detectați, în premieră, pe Marte
• Energia de fuziune nucleară s-ar putea să nu fie niciodată mai ieftină decât cea din surse…

„Întinderea discului de formare stelară al Căii Lactee a fost mult timp o întrebare deschisă în arheologia galactică; cartografiind modul în care vârstele stelare se schimbă de-a lungul discului, avem acum un răspuns clar și cantitativ”, a declarat autorul principal al lucrării, Dr. Karl Fiteni, în prezent la Universitatea din Insubria.

Galaxiile nu formează stele în mod uniform pe tot discul lor. În schimb, ele se construiesc dinspre centru spre exterior. Formarea stelelor a început în regiunile centrale dense și s-a extins treptat spre exterior de-a lungul miliardelor de ani, un proces pe care astronomii îl numesc creștere „dinspre interior spre exterior”.

Acest lucru înseamnă că, în medie, stelele sunt cu atât mai tinere cu cât se află mai departe de centru, deoarece discul exterior este locul unde formarea stelară a ajuns abia recent, scrie EurekAlert.

Cercetarea a dezvăluit că, în Calea Lactee, vârsta medie a stelelor scade într-adevăr pe măsură ce ne îndepărtăm de centru, exact așa cum se aștepta de la procesul de creștere.

Un mecanism încă necunoscut

Cu toate acestea, la o distanță de aproximativ 35.000 până la 40.000 de ani-lumină de Centrul Galactic, tendința se inversează; stelele încep să devină din nou mai bătrâne odată cu creșterea distanței.

Această inversare creează un profil de vârstă caracteristic în formă de „U”. Comparând această semnătură cu simulări galactice de ultimă oră, echipa a arătat că punctul minim de vârstă marchează o scădere bruscă a eficienței formării stelare, confirmându-l ca fiind adevărata graniță a discului de formare stelară al Căii Lactee.

Dacă formarea stelelor scade brusc la această graniță, de ce există totuși stele dincolo de ea? Răspunsul constă într-un proces numit „migrație radială”, stelele se deplasează treptat spre exterior față de locul în care s-au născut, pe undele spiralate care străbat galaxia.

Dincolo de această margine, stelele ajung acolo în principal prin migrație. Deoarece migrația este un proces lent și aleatoriu, durează progresiv mai mult ca stelele să ajungă la distanțe tot mai mari dincolo de raza unde se termină formarea stelară. Acest lucru creează modelul observat în care cele mai îndepărtate stele, aflate dincolo de punctul minim de vârstă, sunt și cele mai bătrâne.

De ce există stele dincolo de această margine?

Crucial este faptul că aceste stele se deplasează pe orbite aproape circulare, ceea ce exclude posibilitatea ca ele să fi fost aruncate la distanțe mari de o coliziune cu o altă galaxie. Prezența lor în discul exterior este rezultatul tăcut și cumulativ al dinamicii interne galactice.

Echipa a analizat peste 100.000 de stele gigantice folosind date din sondajele spectroscopice LAMOST și APOGEE, combinate cu măsurători precise de la satelitul Gaia. Concentrându-se pe stelele care orbitează în discul principal al Galaxiei, aceștia au izolat semnalul creșterii de alte procese galactice.

De ce majoritatea formării stelare scade exact la această rază față de Centrul Galactic rămâne încă o incertitudine. Principalii „suspecți” sunt bara centrală a Căii Lactee, a cărei influență gravitațională poate face ca gazul să se acumuleze la o anumită rază, sau curbura exterioară a Galaxiei, unde discul se îndoaie și potențial perturbă formarea stelelor.

Deși mecanismul exact rămâne necunoscut, cercetarea confirmă că profilul în formă de „U” este o semnătură clară a graniței bine definite de formare stelară a Căii Lactee.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Un halou invizibil de materie întunecată, de un milion de ori mai greu decât Soarele, s-ar ascunde în Calea Lactee

Toate galaxiile se îndepărtează de Calea Lactee, cu excepția uneia. Acum știm de ce

Ceva colosal străbate galaxia Calea Lactee, au descoperit astronomii

„Marele Val” care traversează Calea Lactee mută stelele din loc, au descoperit astronomii