Astronomii au descoperit o planetă cu o rată de creștere uluitoare, nemaivăzută până acum. Spre deosebire de planetele din Sistemul Solar, așa-numitele „planete rebele” nu orbitează stele, ci plutesc liber în spațiul cosmic.
Acum, noi observații efectuate cu Very Large Telescope (VLT) al Observatorului European de Sud (ESO) au dezvăluit că această planetă consumă gaz și praf din jurul său de până la șase miliarde de tone pe secundă. Aceasta este cea mai mare rată de creștere documentată vreodată în cazul unei „planete rebele”, dar și pentru o planetă de orice fel, fapt ce oferă indicii de mare importanță despre formarea și evoluția acestor obiecte cosmice.
„Oamenii ar putea crede că planetele sunt lumi tăcute și stabile, dar această descoperire arată că obiectele cu masă planetară care plutesc liber în spațiu pot fi locuri interesante”, a spus Víctor Almendros-Abad, astronom la Observatorul din Palermo, Institutul Național pentru Astrofizică (INAF) din Italia și autor coordonator al noului studiu care anunță descoperirea.
Obiectul din cazul de față, cu o masă de cinci până la 10 ori cât cea a planetei Jupiter, este aflat la 620 de ani-lumină depărtare în constelația Cameleonul. Denumirea sa oficială este Cha 1107-7626, iar această „planetă rebelă” este încă în procesul de formare și se hrănește cu gazul și praful din jurul său. Acest material se prăbușește în mod constant pe planetă, procesul fiind cunoscut drept acreție. Cu toate acestea, echipa coordonată de Almendros-Abad a aflat că rata de acreție nu este tocmai stabilă.
Până la august 2025, planeta avea o rată de acreție de aproape opt ori mai rapidă decât în lunile precedente, ajungând la șase miliarde de tone pe secundă, potrivit unui comunicat ESO remis DESCOPERĂ.ro.
„Acesta este cel mai puternic episod de acreție documentat vreodată pentru un obiect cu masă planetară”, a explicat Almendros-Abad. Descoperirea, publicată în The Astrophysical Journal Letters, a fost posibilă cu ajutorul instrumentului cu raze X al VLT, aflat în deșertul Atacama. Echipa a folosit și Telescopul James Webb, operat de SUA, Europa și Canada, precum și informații de arhivă de la spectrograful SINFONI al VLT.
„Originea planetelor rebele rămâne un semn de întrebare: sunt acestea obiecte de masă scăzută formate la fel ca stelele, sau planete uriașe aruncate din sistemele lor de naștere?”, se întreabă Aleks Scholz, astronom la Universitatea St. Andrews din Regatul Unit.
Rezultatele sugerează că cel puțin unele dintre aceste planete ar avea o traiectorie de formare similară cu stelele, având în vedere că rate de acreție similare au mai fost observate la stele tinere.
După ce au comparat lumina emisă înainte și după explozia de creștere, astronomii au colectat indicii despre natura procesului de acreție. În mod remarcabil, activitatea magnetică pare să fi jucat un rol în prăbușirea de masă, fenomen observat până acum doar la stele. Așadar, chiar și obiectele cu masă scăzută pot dispune de câmpuri magnetice puternice, capabile să producă astfel de evenimente de acreție.
De asemenea, chimia discului din jurul planetei s-a schimbat în timpul episodului de acreție, au descoperit cercetătorii, vaporii de apă fiind detectați în timpul evenimentului dar nu și înainte. Acest fenomen a fost observat la stele, dar niciodată până acum la vreo planetă de orice fel.
„Ideea că un obiect planetar poate acționa ca o stea este copleșitoare și ne face să ne întrebăm cum ar putea arăta lumile de dincolo de a noastră în timpul etapelor lor de formare”, a completat astronomul ESO Amelia Bayo.
Tuneluri subterane uriașe, confirmate pe o planetă „infernală” din Sistemul Solar
O structură „haotică” se ascunde adânc sub suprafața planetei Marte