Divergențe strategice la Berlin privind România: ultimatum, forță sau diplomație?

La sfârșitul lunii ianuarie 1916, ambasadorul german la București, Hilmar von dem Bussche, revine la post după un concediu activ. În perioada petrecută la Berlin, el s-a întâlnit cu cei mai importanți lideri militari și politici ai Imperiului German. Cu acest prilej, a observat că existau diferențe semnificative de abordare față de România: conducerea militară susținea o politică bazată pe forță, în timp ce factorii politici înclinau spre o soluție diplomatică.

Imediat după ce s-a întors la București, ambasadorul german, Hilmar von dem Bussche, s-a întâlnit cu contele Ottokar Czernin, ambasadorul austro-ungar din capitala României. Hilmar von dem Bussche i-a relatat colegului său austro-ungar despre discuțiile pe care le-a avut la Berlin, atât cu șeful Marelui Stat Major german, Erich von Falkenhayn, dar și cu împăratul Wilhelm al II-lea și alți responsabili politici.

• A contribuit presa la declanșarea Primului Război Mondial?
• Ziua în care sute de mii de oameni au ieşit în stradă pentru Regele Mihai

Falkenhayn i-a spus lui Hilmar von dem Bussche că era încrezător în victoria finală a Puterilor Centrale asupra Antantei, mai ales că forțele austro-ungare preluaseră de la germani modelul de luptă.

„Colegul meu german (Hilmar von dem Bussche, n.r.), care tocmai s-a întors de la Berlin, mi-a relatat despre o discuție de o oră purtată de el cu generalul Falkenhayn. Șeful Marelui Stat Major consideră, ca de altfel toți factorii competenți, că situația militară este strălucitoare și nu se îndoiește de victoria finală a Puterilor Centrale.

Intrând în detalii, colegul german mi-a povestit că pe Frontul de Est armata austro-ungară și-a însușit `în cele din urmă` stilul german de fortificare a liniei frontului și, în acest fel, a devenit capabilă să opună rezistență. Au fost ofițeri austro-ungari trimiși pe Frontul de Vest pentru a studia și copia amenajările de acolo”, îi telegrafia de la București contele Czernin ministrului austro-ungar de Externe, Stephan Burián.

„Falkenhayn a vorbit foarte urât despre România”

În ceea ce privește România, care era neutră la acel moment, Erich von Falkenhayn nu a avut cuvinte prea frumoase. El dorea ca Puterile Centrale să întreprindă o acțiune de forță pentru a rezolva problema României, care pentru Germania, dar în special pentru Austro-Ungaria putea reprezenta o mare problemă.

„Ex. Sa, Falkenhayn a vorbit foarte urât despre România și a spus că, dacă ar fi după el, ar trimite un ultimatum celor de aici. Există suficiente forțe la dispoziție, bulgarii cu greu mai pot fi reținuți, iar turcii ar putea să treacă prin Bulgaria cu acordul bulgarilor.

În felul acesta, dacă nu s-ar supune ultimatumului, România ar putea fi atacată cu forțe mult superioare în așa fel încât operațiile s-ar finaliza în cel mai scurt timp”, îi transmite Czernin lui Burian, despre convorbirea dintre Hilmar von dem Bussche și Falkenhayn.

„Vor totuși, dacă ar fi cu putință, să o scoată la capăt în mod pașnic cu românii”

Strategia pe care dorea să o adopte șeful Marelui Stat Major german la adresa României nu era însă pe placul responsabililor politici de la Berlin. Nici ministrul de Externe german, Gottlieb von Jagow, și nici împăratul german Wilhelm al II-lea nu o susțineau. Aceștia erau mai degrabă adepții abordării unei soluții diplomatice cu România

„Se pare însă că această dorința a șefului Marelui Stat Major se lovește atât de opoziția factorilor politici, cât și a M.S. Împăratului german. Aceștia din urmă nu vorbesc nici ei mai bine despre România, dar vor totuși, dacă ar fi cu putință, să o scoată la capăt în mod pașnic cu românii.

Din acest motiv, colegul meu german a primit de la dl von Jagow misiunea de a vorbi pe un ton serios, dar nu a primit totuși nicio împuternicire din care să se poată spera că se va ajunge la un rezultat concret.

Trebuie să i se spună dlui Brătianu că pretindem ca transportul cerealelor pentru noi să decurgă impecabil – o declarație pe care eu am prezentat-o cu mai multă vreme în urmă, iar M.S. Regelui să i se comunice că `se va ajunge la ruptură între Germania şi România dacă dl. Brătianu va mai rămâne la guvernare`”, îi relata Czernin lui Burian.

Czernin nu era de acord cu strategia germană

Pe de altă parte, ambasadorul austro-ungar la București, nu vedea cu ochi buni faptul că Germania urma să îl preseze pe regele Ferdinand pentru a îl demite pe prim-ministrul român, Ionel Brătianu. Strategia era riscantă și se putea întoarce împotriva Germaniei, dar și a Puterilor Centrale.

„Ultima declarație nu mi se pare prea fericit formulată. Mă îndoiesc categoric că monarhul acesta slab va fi vreodată atât de energic încât să-l demită pe dl. Brătianu, iar dacă acesta din urmă își va continua guvernarea și nu se va ajunge nici la ruptura anunțată, așa cum cred eu, atunci prestigiul Germaniei nu va avea nimic de câștigat aici.

Pot să mă înșel, dar cred că în războiul diplomatic o atitudine de forță nu poate avea sens decât dacă nu este văzută ca atare de partea adversă”, considera Czernin.

Toate demersurile diplomatice ale Puterilor Centrale față de România au fost contracarate de prim-ministrul Ionel Brătianu, care a reușit să ascundă până în ultimul moment intenția țării de a intra în război împotriva acestora.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Din culisele unei decizii istorice: Ionel Brătianu împotriva regelui Carol I?

Adevărul rămâne indiferent de soartă – testamentul moral și jertfa supremă a lui Gheorghe I. Brătianu

Protestele uriașe care au șubrezit guvernarea lui Ion C. Brătianu: „Aproape toată populația Bucureștiului era pe străzi. Aşa ceva nu se mai văzuse!”

O mărturie neașteptată despre Ion C. Brătianu: „Trebuie să mărturisesc însă că…”