De ce nu simțim rotația Pământului? Chiar acum, ne deplasăm prin spațiu cu viteze incredibile. La fel ca toate ființele vii de pe Pământ, suntem purtați în această călătorie cosmică în timp ce planeta se mișcă neîncetat în două moduri principale.
Mai întâi, să ne gândim la faptul că Pământul se învârte ca un titirez. El se rotește în jurul unei linii imaginare care trece prin centrul planetei, de la Polul Nord la Polul Sud. Pământul face o rotație completă în 24 de ore, cu o viteză de 15 grade pe oră (la Ecuator, aceasta ar însemna 1.670 km/h). În timp ce se rotește în jurul propriei axe, Pământul călătorește și în jurul Soarelui. Călătoria durează un an, timpul necesar pentru a parcurge o orbită completă și a reveni în același punct. Pe această traiectorie, Pământul se deplasează cu o viteză uriașă, de aproximativ 107.000 km/h.
Aceste viteze sunt mult mai mari decât orice mijloc de transport pe care l-am putea folosi vreodată. Și atunci de ce nu amețim? De ce nu suntem aruncați în spațiu? De ce nu simțim rotația Pământului?
„Întrebări ca aceasta mi-au trezit, când eram copil, dorința de a înțelege Universul și locul nostru în el. Astăzi am un doctorat în astronomie și le predau studenților principiile de fizică ce explică de ce nu putem simți mișcarea Pământului în timp ce se deplasează prin spațiu. Gândește-te la momentele în care simți mișcarea, de exemplu, când ești într-un carusel la un parc de distracții. Când accelerează, încetinește sau se întoarce brusc, corpul tău percepe aceste schimbări pentru că mișcarea nu este lină”, explică Nilakshi Veerabathina, de la University of Texas at Arlington (SUA).
În schimb, mișcarea Pământului este incredibil de constantă. De miliarde de ani, planeta se rotește și orbitează Soarele la aproape aceleași viteze, fără opriri sau smucituri bruște. Pe parcursul orbitei sale ușor eliptice, viteza Pământului variază puțin, e mai mare când se află mai aproape de Soare și mai mică atunci când e mai departe. Dar aceste variații se petrec atât de lent și uniform încât nu le putem percepe deloc.
„Imaginează-ți că zbori cu un avion care a ajuns la altitudinea de croazieră. Motoarele torc liniștit, avionul se deplasează prin cer cu sute de kilometri pe oră, dar în interior totul pare calm și nemișcat. Poți merge, te poți relaxa și poți chiar uita că te deplasezi. Asta se întâmplă pentru că avionul, tu și tot ce se află în el vă mișcați cu aceeași viteză, în aceeași direcție”, explică Veerabathina.
„La fel ca pasagerii unui avion care nu simt viteza la zbor lin, nici noi nu simțim mișcarea Pământului pentru că ne deplasăm odată cu el. Tu, scaunul pe care stai, copacii, clădirile, oceanele, toate se mișcă împreună cu planeta. Corpul tău nu are nicio diferență de mișcare de detectat, decât dacă Pământul ar accelera, ar încetini sau și-ar schimba direcția brusc, ceea ce, din fericire, nu se întâmplă”, spune astrofiziciana, citată de Space.com.
Să ne imaginăm o minge uriașă de plajă și o mică furnică ce se plimbă pe suprafața ei. Noi suntem ca acea furnică, doar că „mingea” pe care ne aflăm are aproape 13.000 de kilometri diametru la ecuator.
Din cauza dimensiunii uriașe a Pământului, orice mișcare ni se pare extrem de lentă și blândă pentru corpurile noastre minuscule aflate la suprafața lui.
Un alt motiv pentru care nu simțim mișcarea este lipsa unor „repere” vizibile în spațiu. Când mergem cu mașina pe autostradă, vedem copaci, panouri sau stâlpi care par să treacă rapid pe lângă noi. Aceste puncte fixe ajută creierul să perceapă mișcarea. În spațiu însă, stelele sunt atât de îndepărtate încât par complet nemișcate, deși ne deplasăm față de ele cu zeci de mii de kilometri pe oră.
Din fericire, aceste viteze uriașe nu ne aruncă în spațiu datorită gravitației, o forță invizibilă de atracție care trage totul spre centrul Pământului.
Chiar dacă nu simțim mișcarea Pământului, oamenii și-au dat seama cu mult timp în urmă că planeta se rotește, observând atent cerul.
De exemplu, ziua și noaptea există pentru că Pământul se rotește complet în jurul axei sale o dată la 24 de ore. Dacă nu s-ar roti, o jumătate de planetă ar fi mereu în lumină, iar cealaltă în întuneric.
Apoi vin anotimpurile. Pământul este înclinat, iar această înclinare face ca, de-a lungul orbitei în jurul Soarelui, diferite regiuni ale globului să primească mai mult sau mai puțin soare. Așa apar vara, iarna și ce există între ele.
Noaptea, stelele și constelațiile par să se deplaseze pe cer pe măsură ce Pământul se rotește, iar pozițiile lor se schimbă de la un anotimp la altul. Pe măsură ce ne mișcăm pe orbita anuală în jurul Soarelui, perspectiva noastră asupra stelelor se modifică. Dacă Pământul ar sta nemișcat, cerul nopții ar fi mereu la fel.
Observațiile sateliților și ale telescoapelor spațiale au confirmat ceea ce astronomii au dedus de mult: chiar dacă nu simțim mișcarea și nu vedem repere care trec pe lângă noi, indiciile sunt peste tot. Pământul este în continuă mișcare.
Și nu doar el; însuși Soarele se rotește și se deplasează în jurul centrului galaxiei noastre, Calea Lactee, cu sute de mii de kilometri pe oră. Nimic în Univers nu stă pe loc. Totul se află în mișcare: planetele, stelele și chiar galaxiile.
Oamenii de știință au descoperit 63 de noi familii tinere de asteroizi
Cele două fețe ale Lunii ar putea fi mult mai diferite decât s-a crezut până acum
Protonii dezvăluie modul în care s-a format materia imediat după Big Bang