Ce s-a întâmplat cu oamenii cărora cercetătorii le-au dat aripi în Realitatea Virtuală (VR)? Imersiunea în VR poate produce efecte neobișnuite asupra creierului, a dezvăluit un nou studiu.
Ce s-a întâmplat cu creierul oamenilor după ce cercetătorii le-au dat aripi în Realitatea Virtuală? În cadrul unui experiment, voluntarii care au folosit „aripi virtuale” timp de câteva ore au ajuns să le perceapă într-un mod similar cu modul în care creierul interpretează părțile reale ale corpului.
O regiune a creierului numită cortex occipitotemporal (OTC) este implicată în procesarea vizuală a părților corpului, fiind „calibrată” de-a lungul evoluției pentru a recunoaște membrele umane, precum mâinile și picioarele.
Studiul, realizat de cercetători de la Universitatea Normală din Beijing și Universitatea Peking (China), a analizat modul în care OTC reacționează la „părți ale corpului” neobișnuite în VR, în acest caz aripi mari, cu pene, care nu există în anatomia umană. Rezultatele sugerează că această zonă a creierului este mult mai flexibilă decât se credea, iar această plasticitate ar putea avea aplicații în învățarea controlării unor membre noi sau a unor forme alternative de mișcare.
Cercetătorii notează că tehnologia modernă le permite oamenilor să depășească limitările biologice, cum ar fi prin mișcarea în moduri complet noi sau chiar prin „zbor”, iar VR-ul duce aceste posibilități și mai departe, permițându-le utilizatorilor să experimenteze corpuri și membre artificiale, scrie ScienceAlert.
În experiment au participat 25 de voluntari, care au avut patru sesiuni de câte 30 de minute pe parcursul unei săptămâni, în care au învățat să controleze aripile virtuale. În mediul VR, brațele lor erau înlocuite complet de aripi, iar participanții trebuiau să realizeze sarcini precum zborul prin inele suspendate în aer. Aripile erau modelate pe baza principiilor reale de aerodinamică.
Scanările RMNf realizate înainte și după antrenament au arătat că activitatea OTC s-a modificat: acesta răspundea mai puternic la imaginile cu aripi virtuale după perioada de utilizare.
Mai mult, tiparele neuronale asociate aripilor au devenit mai asemănătoare cu cele folosite pentru procesarea brațelor umane, în special în emisfera dreaptă, implicată în procesarea vizuală a corpului.
Totuși, nu se poate spune că aripile au fost „integrate” complet în schema corporală a creierului. Activitatea cerebrală era mai apropiată de cea asociată obiectelor externe, precum unelte sau cozi de animale, decât de membrele proprii.
Chiar și așa, cercetătorii consideră că există o schimbare clară în modul în care creierul procesează aceste experiențe. În mod obișnuit, creierul menține o distincție clară între corp și obiecte externe, însă VR-ul pare să estompeze parțial această graniță.
Autorii studiului sugerează că astfel de descoperiri ar putea avea aplicații în reabilitarea persoanelor cu amputații sau în dezvoltarea unor noi forme de terapie, dar și în înțelegerea modului în care realitatea virtuală poate influența percepția umană.
Pe viitor, cercetătorii sunt interesați de cât de mult timp petrecut în VR ar putea modifica aceste procese cerebrale și ce înseamnă acest lucru pentru felul în care percepem realitatea.
Studiul a fost publicat în revista Cell Reports.
Test de cultură generală. De ce cicatricele nu dispar niciodată?
Microplastice detectate în creierul uman, inclusiv în țesuturi sănătoase
Creierul nu-și începe existența cu „rezervorul gol, ci plin”, au descoperit oamenii de știință